Papa Francisc: Întâlnirea despre Pactul Educativ Global "Religii şi educaţie" (5 octombrie 2021)
Iubiţi fraţi şi surori,
Sunt bucuros să vă primesc cu această ocazie semnificativă pentru a promova un Pact Educativ Global. Astăzi, în Ziua Mondială a Profesorilor instituită de UNESCO, vrem să manifestăm ca reprezentanţi ai religiilor apropierea şi recunoştinţa noastră tuturor profesorilor şi, în acelaşi timp, atenţia noastră faţă de educaţie.
În urmă cu doi ani - la 12 septembrie 2019 - am adresat un apel tuturor celor care în diferite roluri acţionează în domeniul educaţiei, pentru "a dialoga despre modul în care construim viitorul planetei şi despre necesitatea de a investi talentele tuturor, pentru că orice schimbare are nevoie de un drum educativ pentru a forma o nouă solidaritate universală şi o societate mai primitoare" (Mesaj pentru lansarea Pactului Educativ).
Pentru acest scop am promovat iniţiativa unui Pact Educativ Global, "pentru a reînsufleţi angajarea pentru şi cu noile generaţii, reînnoind pasiunea pentru o educaţie mai deschisă şi inclusivă, capabilă de ascultare răbdătoare, dialog constructiv şi înţelegere reciprocă", invitându-i pe toţi "să unească eforturile într-o alianţă educativă amplă pentru a forma persoane mature, capabile să depăşească fragmentări şi contrapoziţii şi să reconstruiască ţesutul de relaţii pentru o umanitate mai fraternă".
Dacă vrem o lume mai fraternă, trebuie să educăm noile generaţii "să recunoască, să aprecieze şi să iubească fiecare persoană dincolo de apropierea fizică, dincolo de locul din lume unde s-a născut sau unde locuieşte" (Enciclica Fratelli tutti, 1). Principiul fundamental "cunoaşte-te pe tine însuţi" a orientat mereu educaţia, dar este necesar să nu se neglijeze alte principii esenţiale: "cunoaşte-l pe fratele tău", pentru a educa la primirea celuilalt (cf. Enciclica Fratelli tutti; Documentul despre fraternitatea umană, Abu Dhabi, 4 februarie 2019); "cunoaşte creaţia", pentru a educa la îngrijirea casei comune (cf. Enciclica Laudato si') şi "cunoaşte Transcendentul", pentru a educa la marele mister al vieţii. Este la inima noastră o formare integrală care se rezumă în a ne cunoaşte pe noi înşine, pe propriul frate, creaţia şi Transcendentul. Nu putem să nu spunem noilor generaţii adevărurile care dau sens vieţii.
Din totdeauna religiile au avut un raport strâns cu educaţia, însoţind activităţile religioase cu cele educative, şcolare, academice. Ca şi în trecut tot aşa şi astăzi, cu înţelepciunea şi umanitatea tradiţiilor noastre religioase, vrem să fim stimulent pentru o acţiune educativă reînnoită care să poată mări în lume fraternitatea universală.
Dacă în trecut diferenţele ne-au pus în contrast, astăzi vedem în ele bogăţia de căi diferite pentru a ajunge la Dumnezeu şi pentru a educa noile generaţii la convieţuirea paşnică în respectul reciproc. De aceea, educaţia ne angajează să nu folosim niciodată numele lui Dumnezeu pentru a justifica violenţa şi ura faţă de alte tradiţii religioase, să condamnăm orice formă de fanatism şi de fundamentalism şi să apărăm dreptul fiecăruia să aleagă şi să acţioneze după propria conştiinţă.
Dacă în trecut, chiar în numele religiei, s-au discriminat minorităţile etnice, culturale, politice şi de alt tip, astăzi noi vrem să fim apărători ai identităţii şi demnităţii fiecărei persoane şi să învăţăm noile generaţii să-i primească pe toţi fără discriminări. De aceea, educaţia ne angajează să-l primim pe celălalt aşa cum este, nu cum vreau eu ca el să fie, aşa cum este, şi fără a judeca şi a condamna pe nimeni.
Dacă în trecut drepturile femeilor, ale minorilor, ale celor mai slabi n-au fost respectate mereu, astăzi ne angajăm să apărăm cu fermitate aceste drepturi şi să învăţăm noile generaţii să fie glas al celor fără glas. De aceea, educaţia ne solicită să respingem şi să denunţăm orice încălcare a integrităţii fizice şi morale a fiecăruia. Şi educaţia trebuie să ne facă să înţelegem că bărbatul şi femeia sunt egali în demnitate: nu vor fi discriminări.
Dacă în trecut am tolerat exploatarea şi prădarea casei noastre comune, astăzi, mai conştienţi de rolul nostru de păzitori ai creaţiei încredinţate nouă de Dumnezeu, vrem să fim voce a naturii care strigă pentru supravieţuirea sa şi să ne formăm pe noi înşine şi noile generaţii la un stil de viaţă mai sobru şi eco-sustenabil. Ieri m-a impresionat mărturia unuia dintre oamenii de ştiinţă care a vorbit la întâlnirea noastră, a spus: "Nepoţica mea, abia născută, în 50 de ani va trebui să locuiască într-o lume nelocuibilă, dacă lucrurile sunt aşa". De aceea, educaţia ne angajează să iubim mama noastră pământul şi să evităm irosirile de alimente şi de resurse, precum şi să fim mai copărtaşi de bunurile pe care Dumnezeu ni le-a dăruit pentru viaţa tuturor. Îmi vine în minte ceea ce spunea un înţelept, necatolic: "Dumnezeu iartă mereu. Noi iertăm uneori da şi uneori nu. Natura nu iartă niciodată".
Vrem să declarăm astăzi că tradiţiile noastre religioase, din totdeauna protagoniste ale alfabetizării până la instruirea superioară, întăresc misiunea lor de a educa fiecare persoană în integralitatea sa, adică minte, mâini, inimă şi suflet. Să se gândească ceea ce se simte şi se face; să se simtă ceea ce se gândeşte şi se face; să se facă ceea ce se simte şi se gândeşte. Armonia integrităţii umane, adică toată frumuseţea sa a acestei armonii.
Iubiţi fraţi şi surori, vă mulţumesc pentru participarea voastră şi le mulţumesc şi tuturor celor care din cauza pandemiei n-au putut să fie astăzi prezenţi aici. Şi acum vă invit la un scurt moment de tăcere pentru a-i cere lui Dumnezeu să lumineze minţile noastre, pentru ca dialogul nostru să fie rodnic şi să ne poată ajuta să urmăm cu curaj căile noilor orizonturi educative.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
