Papa Francisc: Discurs adresat participanţilor la Seminarul "Educaţia: Pactul global" organizat de Academia Pontificală de Ştiinţe Sociale (7 februarie 2020)
Dragi prieteni,
Sunt bucuros să vă salut cu ocazia Seminarului promovat de Academia Pontificală de Ştiinţe Sociale despre "Educaţia: Pactul global". Mă bucur că reflectaţi asupra acestei teme, pentru că astăzi este necesar să unim eforturile pentru a ajunge la o alianţă educativă amplă cu scopul de a forma persoane mature, capabile să reconstruiască, să reconstruiască ţesutul relaţional şi să creeze o umanitate mai fraternă (cf. Discurs adresat Corpului diplomatic, 9 ianuarie 2020).
Educaţia integrală şi de calitate şi nivelurile de instruire continuă să fie o provocare mondială. În pofida obiectivelor şi ţintelor formulate de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) şi de alte organisme (cf. Obiectiv 4), şi a eforturilor importante făcute de câteva ţări, educaţia continuă să fie inegală între populaţia mondială. Sărăcia, discriminarea, schimbarea climatică, globalizarea indiferenţei, transformarea fiinţei umane în lucru fac să se ofilească înflorirea a milioane de creaturi. De fapt, reprezintă pentru mulţi un zid aproape insurmontabil care împiedică să se ajungă la obiectivele şi ţintele de dezvoltare sustenabilă şi garantată pe care şi le-au propus popoarele.
Educaţia elementară este astăzi un ideal normativ în toată lumea. Datele empirice pe care voi, domnilor academicieni, le împărtăşiţi, arată că au fost făcute progrese în participarea băieţilor şi fetelor la educaţie. Înmatricularea tinerilor la instruirea primară este astăzi aproape universală şi se observă că prăpastia de gen s-a redus. Acesta este un rezultat lăudabil. Totuşi fiecare generaţie ar trebui să reconsidere cum să transmită cunoştinţele sale şi valorile sale generaţiei următoare, pentru că prin educaţie fiinţa umană ajunge la potenţialul său maxim şi devine o fiinţă conştientă, liberă şi responsabilă. A ne gândi la educaţie înseamnă a ne gândi la generaţiile viitoare şi la viitorul umanităţii; de aceea este ceva profund înrădăcinat în speranţă şi cere generozitate şi curaj.
A educa nu înseamnă numai a transmite concepte, asta ar fi o moştenire a iluminismului care trebuie depăşită, adică a nu transmite numai concepte, ci este o misiune care cere ca toţi cei care sunt responsabili - familie, şcoală şi instituţii sociale, culturale, religioase... - să participe la ea în mod solidar. În acest sens, în unele ţări se spune că s-a stricat pactul educativ pentru că lipseşte această participare socială la educaţie. Pentru a educa trebuie încercat să se integreze limbajul capului cu limbajul inimii şi limbajul mâinilor. Ca un elev să gândească ceea ce simte şi ceea ce face, să simtă ceea ce gândeşte şi ceea ce face, să facă ceea ce simte şi ceea ce gândeşte. Integrare totală. Promovând deprinderea capului, a inimii şi a mâinilor, educaţia intelectuală şi socio-emoţională, transmiterea valorilor şi virtuţilor individuale şi sociale, învăţarea unei cetăţenii angajate şi solidare cu dreptatea, şi împărţind abilităţile şi cunoştinţele care îi formează pe tineri pentru lumea muncii şi societatea, familiile, şcolile şi instituţiile devin vehicule esenţiale pentru empowerment a generaţiei următoare. Atunci da, nu se mai vorbeşte despre un pact educativ stricat. Pactul este acesta.
Astăzi este în criză, s-a stricat aşa-numitul "pact educativ"; pactul educativ care se creează între familie, şcoală, patrie şi lume, cultură şi culturi. S-a stricat şi s-a stricat cu adevărat; nu se poate reface sau recompune. Nu se poate repara, decât printr-un reînnoit efort de generozitate şi de acord universal. Pact educativ stricat înseamnă că fie societatea, fie familia, fie diferitele instituţii care sunt chemate să educe delegă misiunea educativă decisivă altora, şi astfel diferitele instituţii de bază şi chiar statele care au renunţat la pactul educativ fug de această responsabilitate.
Astăzi suntem chemaţi, într-un fel, să reînnoim şi să reintegrăm angajarea tuturor - persoane şi instituţii - în educaţie, pentru a reface un nou pact educativ, pentru că numai aşa educaţia se va putea schimba. Pentru aceasta trebuie integrate cunoştinţele, cultura, sportul, ştiinţa, divertismentul şi distracţia; pentru aceasta trebuie construite punţi de conexiune, trebuie depăşite, permiteţi-mi cuvântul, trebuie depăşite "micimile" care ne închid în mica noastră lume şi trebuie mers în larg global, respectând toate tradiţiile. Noile generaţii trebuie să înţeleagă cu claritate propria tradiţie şi cultură - asta nu se negociază, este nenegociabil -, în raport cu celelalte, în aşa fel încât să dezvolte propria auto-înţelegere, înfruntând şi acceptând diversitatea şi schimbările culturale. Astfel se va putea promova o cultură a dialogului, o cultură a întâlnirii şi a înţelegerii reciproce, în mod paşnic, respectuos şi tolerant. O educaţie care să-i facă apţi de a găsi şi a promova adevăratele valori umane într-o perspectivă interculturală şi interreligioasă.
Familia are nevoie să fie valorizată în noul pact educativ, pentru că responsabilitatea sa începe deja în sânul matern, în momentul naşterii. Însă mamele, taţii - bunicii - şi familia în ansamblul său, în rolul său educativ primar, au nevoie de ajutor pentru a înţelege, în noul context global, importanţa acestui stadiu iniţial al vieţii, şi să fie pregătiţi să acţioneze în consecinţă. Unul din modurile fundamentale pentru a îmbunătăţi calitatea educaţiei la nivel şcolar este de a obţine o participare mai mare a familiilor şi a comunităţilor locale la proiectele educative. Şi acestea sunt parte a acestei educaţii integrale, punctuale şi universale.
Doresc, în acest moment, să aduc omagiu şi profesorilor - mereu slab plătiţi - pentru că în faţa provocării educaţiei merg înainte cu curaj şi angajare. Ei sunt "artizanii" generaţiilor viitoare. Cu ştiinţa, răbdarea şi dedicarea lor transmit un mod de a fi care se transformă în bogăţie, nu materială, ci imaterială, creează bărbatul şi femeia de mâine. Este o mare responsabilitate. De aceea, în noul pact educativ, funcţia profesorilor, ca agenţi ai educaţiei, trebuie să fie recunoscută şi susţinută cu toate mijloacele posibile. Dacă obiectivul nostru este să oferim fiecărui individ şi fiecărei comunităţi nivelul de cunoaştere necesar pentru a avea o autonomie proprie şi a fi capabil să coopereze cu ceilalţi, este important să se insiste asupra formării educatorilor cu cele mai înalte standarde calitative, la toate nivelurile academice. Pentru a susţine şi a promova acest proces, este necesar să fie la dispoziţie resursele naţionale, internaţionale şi private adecvate, aşa încât, în toată lumea, să-şi poată desfăşura misiunea lor în mod eficient.
În acest Seminar despre "Educaţia: Pactul global", voi, academicieni din diferite universităţi dintre cele mai respectate din lume, aţi găsit noi pârghii pentru a face în aşa fel încât educaţia să fie mai umană şi egală, mai satisfăcătoare şi mai importantă pentru diferitele nevoi ale economiilor şi societăţilor din secolul al XXI-lea. Printre alte lucruri, aţi examinat noua ştiinţă a minţii, creierul şi educaţia, promisiunea tehnologiei de a ajunge la copii care actualmente nu au oportunităţi de învăţare, şi tema foarte importantă a educaţiei tinerilor refugiaţi şi imigranţi din toată lumea. Aţi tratat efectele inegalităţii crescânde şi a schimbării climatice asupra educaţiei, precum şi instrumentele pentru a inversa efectele ambelor şi a întări bazele pentru o societate mai umană, mai sănătoasă, mai egală şi fericită.
Am vorbit despre trei limbaje: al minţii, al inimii, al mâinilor. Şi vorbind despre rădăcini, despre valori, putem vorbi despre adevăr, despre bunătate, despre creativitate. Dar nu vreau să închei acest discurs fără a vorbi despre frumuseţe. Forţând un pic discursul, aş îndrăzni să spun că o educaţie nu este eficace dacă nu ştie să creeze poeţi. Drumul frumuseţii este o provocare care trebuie înfruntată.
Vă încurajez în această misiune aşa de importantă şi pasionantă pe care o aveţi: a colabora la educaţia generaţiilor viitoare. Nu este un lucru de mâine, ci de astăzi. Mergeţi înainte, Dumnezeu să vă binecuvânteze. Mă rog pentru voi şi voi faceţi asta pentru mine. Mulţumesc.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
