CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN SRI LANKA ŞI FILIPINE
(12-19 ianuarie 2015)
SFÂNTA LITURGHIE ŞI CANONIZAREA FERICITULUI IOSIF VAZ
Galle Face Green, Colombo
Miercuri, 14 ianuarie 2015
"Toate marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru" (Is 52,10).
Aceasta este magnifica profeţie pe care am ascultat-o în prima lectură de astăzi. Isaia prezice vestirea Evangheliei lui Isus Cristos până la marginile pământului. Această profeţie are o semnificaţie specială pentru noi care celebrăm canonizarea marelui misionar al Evangheliei, sfântul Iosif Vaz. Ca nenumăraţi alţi misionari în istoria Bisericii, el a răspuns la porunca Domnului înviat de a face ucenici toate popoarele (cf. Mt 28,19). Cu cuvintele sale, dar mai ales cu exemplul vieţii sale, a condus poporul din această ţară la credinţa care ne acordă "moştenirea tuturor celor care au fost sfinţiţi" (Fap 20,32).
În sfântul Iosif vedem un semn elocvent al bunătăţii şi iubirii lui Dumnezeu faţă de poporul din Sri Lanka. Dar în el vedem şi un stimulent de a persevera pe calea Evangheliei, de a creşte noi înşine în sfinţenie şi de a mărturisi mesajul evanghelic de reconciliere căruia el şi-a dedicat viaţa.
Preot oratorian, din Goa sa natală, sfântul Iosif Vaz a venit în această ţară inspirat de zel misionar şi de mare iubire faţă de aceste populaţii. Din cauza persecuţiei religioase aflate în desfăşurare, se îmbrăca precum un cerşetor, îşi îndeplinea îndatoririle sale sacerdotale întâlnindu-i în secret pe credincioşi, adesea noaptea. Eforturile sale au dat forţă spirituală şi morală populaţiei catolice asediate. El a avut o deosebită dorinţă de a-i sluji pe bolnavi şi pe suferinzi. Slujirea sa cu bolnavii, în timpul unei epidemii de variolă la Kandy, a fost aşa de apreciată de rege încât i-a fost acordată mai mare libertate de a exercita slujirea însăşi. De la Kandy a putut ajunge în alte zone ale insulei. S-a consumat în munca misionară şi a murit, epuizat, la vârsta de cincizeci şi nouă de ani, venerat pentru sfinţenia sa.
Sfântul Iosif Vaz continuă să fie un exemplu şi un maestru pentru multe motive, dar aş vrea să focalizez trei.
Înainte de toate, el a fost un preot exemplar. Aici astăzi cu noi sunt mulţi preoţi, călugări şi călugăriţe, care, asemenea lui Iosif Vaz, sunt consacraţi slujirii Evangheliei lui Dumnezeu şi aproapelui. Încurajez pe fiecare dintre voi să privească la sfântul Iosif ca la o călăuză sigură. El ne învaţă să ieşim spre periferii, pentru a face în aşa fel încât Isus Cristos să fie cunoscut şi iubit pretutindeni. El este şi exemplu de suferinţă răbdătoare pentru cauza Evangheliei, de ascultare faţă de superiori, de grijă iubitoare faţă de Biserica lui Dumnezeu (cf. Fap 20,28). Asemenea nouă, el a trăit într-o perioadă de rapidă şi profundă transformare; catolicii erau o minoritate şi adesea divizată în interior; aveau loc ostilităţi, chiar persecuţii, în exterior. Cu toate acestea, pentru că el a fost în mod constant unit în rugăciune cu Domnul răstignit, a fost în stare să devină pentru toată populaţia o icoană vie a iubirii milostive şi reconciliante a lui Dumnezeu.
În al doilea rând, sfântul Iosif ne-a arătat importanţa de a depăşi diviziunile religioase în slujirea păcii. Iubirea sa nedespărţită faţă de Dumnezeu l-a deschis la iubirea faţă de aproapele; el şi-a dedicat slujirea sa celor nevoiaşi, oricine şi oriunde erau ei. Exemplul său continuă să inspire astăzi Biserica din Sri Lanka. Ea cu bucurie şi generozitate îi slujeşte pe toţi membrii societăţii. Nu face distincţie de rasă, crez, apartenenţă tribală, condiţie socială sau religie în slujirea pe care o acordă prin şcolile, spitalele, clinicile sale şi multe alte opere de caritate. Ea nu cere altceva decât libertatea de a duce înainte misiunea sa. Libertatea religioasă este un drept uman fundamental. Fiecare individ trebuie să fie liber, singur sau asociat cu alţii, să caute adevărul, să exprime deschis convingerile sale religioase, liber de intimidări şi de constrângeri externe. Aşa cum ne învaţă viaţa lui Iosif Vaz, adorarea autentică a lui Dumnezeu duce nu la discriminare, la ură şi la violenţă, ci la respectul faţă de sacralitatea vieţii, la respectul faţă de demnitatea şi libertatea celorlalţi şi la angajarea iubitoare pentru bunăstarea tuturor.
În sfârşit, sfântul Iosif ne oferă un exemplu de zel misionar. Cu toate că a ajuns la Ceylon pentru a ajuta şi a susţine comunitatea catolică, în caritatea sa evanghelică a ajuns la toţi. Lăsând în urma sa casa, familia, mângâierea locurilor sale familiale, el a răspuns la chemarea de a pleca, de a vorbi despre Cristos oriunde se ducea. Sfântul Iosif ştia cum să ofere adevărul şi frumuseţea Evangheliei într-un context multireligios, cu respect, dăruire, perseverenţă şi umilinţă. Acesta este drumul şi pentru ucenicii lui Isus astăzi. Suntem chemaţi să "ieşim" cu acelaşi zel, cu acelaşi curaj al sfântului Iosif, dar şi cu sensibilitatea sa, cu respectul său faţă de alţii, cu dorinţa sa de a împărtăşi cu ei acel cuvânt de har (cf. Fap 20,32) care are puterea de a-i edifica. Suntem chemaţi să fim discipoli misionari.
Iubiţi fraţi şi surori, mă rog ca, urmând exemplul sfântului Iosif Vaz, creştinii din această ţară să poată fi întăriţi în credinţă şi să poată da o contribuţie şi mai mare la pacea, la dreptatea şi la reconcilierea în societatea srilankeză. Asta e ceea ce Cristos aşteaptă de la voi. Asta e ceea ce sfântul Iosif vă învaţă. Asta e ceea ce Biserica vă cere. Vă încredinţez pe toţi rugăciunilor noului nostru sfânt, pentru ca, în unire cu toată Biserica răspândită în lume, voi să puteţi cânta un cântec nou Domnului şi să proclamaţi gloria sa până la marginile pământului. Pentru că mare este Domnul şi vrednic de toată lauda (cf. Ps 96,1-4)! Amin.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
