CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN SRI LANKA ŞI FILIPINE
(12-19 ianuarie 2015)
ÎNTÂLNIREA CU FAMILIILE
Mall of Asia Arena, Manila
Vineri, 16 ianuarie 2014
Dragi familii,
Dragi prieteni în Cristos,
Sunt recunoscător pentru prezenţa voastră aici în această seară şi pentru mărturia iubirii voastre faţă de Isus şi faţă de Biserica sa. Îi mulţumesc episcopului Reyes, preşedinte al Comisiei Episcopale pentru Familie şi Viaţă, pentru cuvintele sale de bun venit în numele vostru. În mod deosebit le mulţumesc celor care au prezentat mărturiile - mulţumesc! - şi au împărtăşit cu noi viaţa lor de credinţă. Biserica din Filipine este binecuvântată de apostolatul multor mişcări care se ocupă de familie şi eu le mulţumesc pentru mărturia lor!
Scripturile vorbesc puţin despre sfântul Iosif şi, acolo unde fac asta, adesea îl găsim în timp ce se odihneşte, cu un înger care în vis îi revelează voinţa lui Dumnezeu. În textul evanghelic pe care tocmai l-am ascultat, îl găsim pe Iosif care se odihneşte nu o dată, ci de două ori. În această seară aş vrea să reflectez cu voi asupra darului familiei.
Dar mai întâi aş vrea să spun ceva despre vis. Însă engleza mea este aşa de săracă! Dacă-mi permiteţi, îi voi cere monseniorului Miles să traducă şi voi vorbi în spaniolă. Mie îmi place mult visul într-o familie. Toate mamele şi toţi taţii l-au visat pe copilul lor timp de nouă luni. Este adevărat sau nu? [Da!] A visa cum va fi acest copil... Nu este posibilă o familie fără vis. Când într-o familie se pierde capacitatea de a visa, copiii nu cresc, viaţa se ofileşte şi se stinge. Pentru aceasta vă recomand ca seara, când faceţi cercetarea cugetului, să fie şi această întrebare: astăzi am visat viitorul copiilor mei? Astăzi am visat iubirea soţului meu, a soţiei mele? Astăzi i-am visat pe părinţii mei, pe bunicii mei care au dus înainte istoria până la mine? Este atât de important a visa. Înainte de toate, a visa într-o familie. Nu pierdeţi această capacitate de a visa.
Şi câte dificultăţi în viaţa soţilor se rezolvă dacă noi păstrăm un spaţiu pentru vis, dacă ne oprim ca să ne gândim la soţ şi visăm bunătatea pe care o au lucrurile bune. Pentru aceasta este foarte important a recupera iubirea prin "proiectul" de toate zilele. Nu încetaţi niciodată să fiţi soţi!
Odihna lui Iosif i-a revelat voinţa lui Dumnezeu. În acest moment de odihnă în Domnul, făcând un soi de pauză între numeroasele noastre îndatoriri şi activităţi zilnice, Dumnezeu ne vorbeşte şi nouă. Ne vorbeşte în lectura pe care am ascultat-o, în rugăciuni şi în mărturii şi în tăcerea inimii noastre. Să reflectăm asupra a ceea ce Domnul ne spune, în special în Evanghelia din această seară. Există trei aspecte din acest text pe care vă rog să le luăm în considerare. Primul: a se odihni în Domnul. Al doilea: a se ridica împreună cu Isus şi Maria. Al treilea: a fi voce profetică.
A se odihni în Domnul. Odihna este necesară pentru sănătatea minţii noastre şi a trupului nostru, şi totuşi este aşa de dificil de obţinut, din cauza numeroaselor exigenţe care apasă asupra noastră. Odihna este esenţială şi pentru sănătatea noastră spirituală, pentru ca să putem asculta glasul lui Dumnezeu şi înţelege ceea ce ne cere. Iosif a fost ales de Dumnezeu pentru a fi tată purtător de grijă al lui Isus şi soţ al Mariei. Creştini fiind, şi voi sunteţi chemaţi, ca Iosif, să pregătiţi o casă pentru Isus. A pregăti o casă pentru Isus! Voi pregătiţi o casă pentru El în inimile voastre, în familiile voastre, în parohiile voastre şi în comunităţile voastre.
Pentru a asculta şi a primi chemarea lui Dumnezeu şi a pregăti o casă pentru Isus, trebuie să fiţi capabili să vă odihniţi în Domnul. Trebuie să găsiţi timpul în fiecare zi pentru a vă odihni în Domnul, pentru a vă ruga. A vă ruga înseamnă a vă odihni în Domnul. Dar voi aţi putea să-mi spuneţi: Sfinte Părinte, ştim asta; eu aş vrea să mă rog, dar este atâta muncă de făcut! Trebuie să mă îngrijesc de copiii mei; am obligaţiile din casă; sunt prea obosit chiar pentru a dormi bine. Este corect. Acest lucru ar putea fi adevărat, dar dacă noi nu ne rugăm, nu vom cunoaşte niciodată lucrul cel mai important dintre toate: voinţa lui Dumnezeu pentru noi. În afară de asta, chiar cu toată activitatea noastră, cu miile noastre de ocupaţii, fără rugăciune vom concluziona cu adevărat puţin.
A se odihni în rugăciune este deosebit de important pentru familii. Înainte de toate în familie învăţăm cum să ne rugăm. Nu uitaţi: când familia se roagă împreună, rămâne împreună. Acest lucru este important. Acolo ajungem să-l cunoaştem pe Dumnezeu, să creştem ca bărbaţi şi femei de credinţă, să ne simţim membri ai familiei mai mari a lui Dumnezeu, Biserica. În familie învăţăm să iubim, să iertăm, să fim generoşi şi deschişi şi nu închişi şi egoişti. Învăţăm să mergem dincolo de nevoile noastre, ca să-i întâlnim pe ceilalţi şi să împărtăşim cu ei viaţa noastră. Iată pentru ce este aşa de important a se ruga în familie! Aşa de important! Iată pentru ce familiile sunt aşa de importante în planul lui Dumnezeu pentru Biserică! A se odihni în Domnul înseamnă a se ruga. A se ruga împreună în familie.
Acum aş vrea să vă spun un lucru foarte personal. Eu îl iubesc mult pe sfântul Iosif, pentru că este un om puternic şi tăcut. Pe masa mea am o imagine a sfântului Iosif care doarme. Şi în timp ce doarme se îngrijeşte de Biserică. Da! Poate să facă asta, o ştim. Şi când am o problemă, o dificultate, eu scriu o foiţă şi o pus sub sfântul Iosif, pentru ca s-o viseze! Acest gest înseamnă: roagă-te pentru această problemă!
Acum să luăm în considerare "a se ridica împreună cu Isus şi Maria". Aceste preţioase momente de odihnă, de pauză cu Domnul în rugăciune, sunt momente pe care poate că am vrea să le prelungim. Însă ca sfântul Iosif, odată ascultat glasul lui Dumnezeu, trebuie să ne trezim din visul nostru; trebuie să ne ridicăm şi să acţionăm (cf. Rom 13,11). În familie, trebuie să ne ridicăm şi să acţionăm! Credinţa nu ne scoate din lume, ci ne inserează mai profund în ea. Acest lucru este foarte important! Trebuie să mergem în profunzime în lume, dar cu forţa rugăciunii. De fapt, fiecare dintre noi desfăşoară un rol special în pregătirea venirii Împărăţiei lui Dumnezeu în lume.
Exact aşa cum darul Sfintei Familii a fost încredinţat sfântului Iosif, tot aşa darul familiei şi locul său în planul lui Dumnezeu ne este încredinţat nouă. Ca sfântul Iosif. Darul Sfintei Familii a fost încredinţat sfântului Iosif pentru ca să-l ducă înainte. Fiecăruia dintre voi şi dintre noi - pentru că şi eu sunt fiu al unei familii - este încredinţat planul lui Dumnezeu pentru ca să fie dus înainte. Îngerul Domnului i-a revelat lui Iosif pericolele care ameninţau pe Isus şi pe Maria, constrângându-i să fugă în Egipt şi apoi să se stabilească la Nazaret. Exact aşa, în timpul nostru, Dumnezeu ne cheamă să recunoaştem pericolele care ameninţă familiile noastre şi să le ocrotim de rău.
Să fim atenţi la noile colonizări ideologice. Există colonizări ideologice care încearcă să distrugă familia. Nu se nasc din vis, din rugăciune, din întâlnirea cu Dumnezeu, din misiunea pe care ne-o dă Dumnezeu, vin din afară şi pentru aceasta spun că sunt colonizări. Să nu pierdem libertatea misiunii pe care ne-i dă Dumnezeu, misiunea familiei. Şi aşa cum popoarele noastre, într-un moment al istoriei lor, au ajuns la maturitatea de a spune "nu" oricărei colonizări politice, ca familii trebuie să fim foarte foarte înţelepţi, foarte abili, foarte puternici, pentru a spune "nu" oricărei tentative de colonizare ideologică a familiei şi să cerem sfântului Iosif, care este prieten al îngerului, ca să ne trimită inspiraţia de a şti când putem să spunem "da" şi când trebuie să spunem "nu".
Poverile care apasă asupra vieţii familiei astăzi sunt multe. Aici în Filipine, nenumărate familii încă suferă consecinţele dezastrelor naturale. Situaţia economică a provocat fragmentarea familiilor cu emigraţia şi căutarea unui loc de muncă, în afară de asta probleme financiare chinuiesc multe sălaşuri familiale. În timp ce mult prea multe persoane trăiesc în extremă sărăcie, alţii sunt capturaţi de materialism şi de stiluri de viaţă care elimină viaţa familială şi cele mai fundamentale exigenţe ale moralei creştine. Acestea sunt colonizările ideologice. Familia este ameninţată şi de tentativele crescânde ale unora pentru a redefini însăşi instituţia căsătoriei prin relativism, prin cultura efemerului, o lipsă de deschidere la viaţă.
Mă gândesc la fericitul Paul al VI-lea. Într-un moment în care punea problema creşterii demografice, a avut curajul de a apăra deschiderea la viaţă în familie. El cunoştea dificultăţile care existau în fiecare familie, pentru aceasta în enciclica sa era foarte milostiv faţă de cazurile particulare şi a cerut duhovnicilor să fie foarte milostivi şi înţelegători cu cazurile particulare. Însă el a privit şi dincolo de asta: a privit popoarele de pe pământ şi a văzut această ameninţare a distrugerii familiei datorită lipsei copiilor. Paul al VI-lea era curajos, era un bun păstor şi a avertizat oile sale de lupii care veneau. Fie ca din cer să ne binecuvânteze în această seară.
Lumea are nevoie de familii bune şi puternice pentru a depăşi aceste ameninţări! Filipine are nevoie de familii sfinte şi pline de iubire pentru a păstra frumuseţea şi adevărul familiei în planul lui Dumnezeu şi să fie sprijin şi exemplu pentru celelalte familii. Orice ameninţare la adresa familiei este ameninţare la adresa societăţii însăşi. Viitorul omenirii, aşa cum a spus adesea sfântul Ioan Paul al II-lea, trece prin familie (cf. Familiaris consortio, 85). Viitorul trece prin familie. Aşadar, păziţi familiile voastre! Ocrotiţi familiile voastre! Vedeţi în ele cea mai mare comoară a naţiunii voastre şi hrăniţi-le mereu cu rugăciunea şi harul sacramentelor. Familiile vor avea mereu încercările lor, nu au nevoie ca să le adăugaţi altele! În schimb, fiţi exemple de iubire, iertare şi atenţie. Fiţi sanctuare de respect faţă de viaţă, proclamând sacralitatea oricărei vieţi umane de la zămislire până la moartea naturală. Ce mare dar ar fi pentru societate dacă fiecare familie creştină ar trăi pe deplin vocaţia sa nobilă! Aşadar, ridicaţi-vă împreună cu Isus şi Maria şi dispuneţi-vă să parcurgeţi drumul pe care Domnul îl trasează pentru fiecare dintre voi.
În sfârşit, Evanghelia pe care am ascultat-o ne aminteşte că datoria noastră de creştini este să fim voci profetice în mijlocul comunităţilor noastre. Iosif a ascultat glasul îngerului Domnului şi a răspuns la chemarea lui Dumnezeu de a se îngriji de Isus şi de Maria. În acest mod el a desfăşurat rolul său în planul lui Dumnezeu şi a devenit o binecuvântare nu numai pentru Sfânta Familie, ci pentru toată omenirea. Cu Maria, Iosif a fost model pentru copilul Isus în timp ce creştea în înţelepciune, vârstă şi har (cf. Lc 2,52). Când familiile aduc pe lume copii, îi educă la credinţă şi la valorile sănătoase şi-i învaţă să contribuie la binele societăţii, devin o binecuvântare pentru lume. Familiile pot să devină o binecuvântare pentru lume! Iubirea lui Dumnezeu devine prezentă şi activă prin modul cu care noi iubim şi faptele bune pe care le săvârşim. Astfel răspândim Împărăţia lui Cristos în lume. Făcând asta, suntem fideli faţă de misiunea profetică pe care am primit-o la Botez.
În timpul acestui an, pe care episcopii voştri l-au calificat drept Anul Săracilor, v-aş cere, ca familii, să deveniţi deosebit de atenţi faţă de chemarea noastră de a fi discipoli misionari ai lui Isus. Asta înseamnă a fi gata să mergeţi dincolo de graniţele caselor voastre şi să vă îngrijiţi de fraţii şi de surorile mai nevoiaşi. Vă cer să vă interesaţi în special de cei care nu au o familie proprie, îndeosebi de bătrâni şi de copiii orfani. Nu-i lăsaţi niciodată să se simtă izolaţi, singuri şi abandonaţi, ci ajutaţi-i să simtă că Dumnezeu nu i-a uitat. Astăzi m-am înduioşat foarte mult după Liturghie, când am vizitat această casă de copii singuri, fără familie. Câtă lume lucrează în Biserică pentru ca această casă să fie o familie! Asta înseamnă a duce înainte, în mod profetic, semnificaţia unei familii.
Aţi putea să fiţi voi înşivă săraci în sens material, dar aveţi un belşug de daruri de oferit atunci când îl oferiţi pe Cristos şi comunitatea Bisericii sale. Nu ascundeţi credinţa voastră, nu-l ascundeţi pe Isus, ci duceţi-l în lume şi oferiţi mărturia vieţii voastre familiale!
Dragi prieteni în Cristos, să ştiţi că eu mă rog mereu pentru voi! Mă rog pentru familii, fac asta! Mă rog ca Domnul să continue să aprofundeze iubirea voastră faţă de El şi ca această iubire să se poată manifesta în iubirea voastră reciprocă şi faţă de Biserică. Nu-l uitaţi pe Isus care doarme! Nu-l uitaţi pe sfântul Iosif care doarme! Isus a dormit cu ocrotirea lui Iosif. Nu uitaţi: odihna familiei este rugăciunea. Nu uitaţi să vă rugaţi pentru familie. Rugaţi-vă des şi duceţi roadele rugăciunii voastre în lume, pentru ca toţi să-l poată cunoaşte pe Isus Cristos şi iubirea sa milostivă. Vă rog, "dormiţi" şi pentru mine: rugaţi-vă şi pentru mine, am nevoie cu adevărat de rugăciunile voastre şi mă voi baza mereu pe ele. Multe mulţumiri!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
