Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Îi mulţumim lui Dumnezeu care ne face să ne întâlnim pentru a ne adresa urările de Crăciun fericit. Din inimă vă urez vouă, taţi, mame, copii, bunici, şi tuturor celor dragi ai voştri. Fie ca Isus să se poată naşte în inimile voastre şi în familiile voastre. Şi cum se naşte Isus? În iubire. Nu există un alt drum. O spune şi un vestit cânt sacru: "Unde-i iubire, acolo-i Dumnezeu". Acolo se naşte Dumnezeu, se naşte unde iubirea devine concretă, devine apropiere, devine duioşie, devine compasiune. Acolo-i Dumnezeu.
Dacă, de exemplu, în familie este bunica sau bunicul care nu mai pot ieşi cu uşurinţă, atunci să mergem să o vizităm sau să-l vizităm, cu atenţiile pe care le cere pandemia, dar să mergem, să nu-i lăsăm singuri. Şi dacă nu putem să mergem, să le dăm un telefon şi să vorbim un pic. Dar mai ales, imediat ce este posibil, să mergem la ei şi să stăm un pic cu ea sau cu el. Cu privire la acest lucru al bunicilor mă opresc un pic, pentru că în această cultură a rebutului bunicii sunt rebutaţi mult. "Da, se simt bine, stau acolo...": nu intră în viaţă. Îmi vine în minte un lucru care, copil fiind, mi l-a povestit una din bunicile mele. Era o familie unde bunicul locuia cu ei şi bunicul îmbătrânea. Şi după aceea, la prânz sau la cină, când lua supa, se murdărea. Şi la un moment dat, tatăl a spus: "Nu putem trăi aşa, pentru că nu putem invita prieteni, cu bunicul... Voi face în aşa fel încât bunicul să mănânce şi să ia masa în bucătărie. Îi voi face o măsuţă frumoasă". Şi aşa s-a întâmplat. După o săptămână, se întoarce acasă şi îl găseşte pe copilul de zece ani care se joacă folosind lemn, cuie, ciocan... "Ce faci?" - "O măsuţă, tată" - "Dar pentru ce?" - "Pentru tine, când vei fi bătrân". Să nu uităm că ceea ce semănăm noi, copiii noştri vor face cu noi. Vă rog, nu-i neglijaţi pe bunici, nu-i neglijaţi pe bătrâni: sunt înţelepciunea. "Da, dar el mi-a făcut viaţa imposibilă...". Iartă, uită, aşa cum Dumnezeu te va ierta pe tine. Dar să nu-i uitaţi pe bătrâni, pentru că această cultură a rebutului îi lasă deoparte, mereu. Scuzaţi-mă, dar mie îmi este la inimă să vorbesc despre bunici şi aş vrea ca toţi să mergem pe acest drum.
Preaiubiţilor, aş vrea să vă urez ca acest Crăciun să vă aducă un pic de seninătate, în special dacă trăiţi o perioadă grea, cu preocupări... Fiecare familie le are, dar uneori sunt situaţii mai dificile. Mă rog pentru ca aceia care au nevoie mai mare să primească darul seninătăţii, personale şi familiale. Pandemia a provocat multe probleme familiilor, probleme fie economice, fie psihologice. Mă gândesc la copii, la adolescenţi, care au resimţit în mod deosebit perioadele de izolare şi de didactică la distanţă. Dar fiecare vârstă a avut problemele sale cu pandemia.
Şi cât priveşte locul de muncă, aşa cum vă spuneam în urmă cu un an, am încercat să garantăm ocupaţia; ne-am angajat să nu lăsăm pe nimeni fără loc de muncă. Desigur, gestionarea perioadei de închidere n-a fost uşoară; ştiu că au existat unele probleme, ştiu asta; sper ca să se poată găsi soluţii satisfăcătoare prin dialog, încercând să ne venim în întâmpinare, respectând mereu drepturile muncitorilor şi binele comun.
Să cerem pentru asta mijlocirea Sfântului Iosif: el este "competent" în domeniul muncii! Dar nu numai atât. Dimpotrivă, în realitate, el este înainte de toate păzitorul lui Isus şi al Fecioarei Maria. Şi de aceea este şi patronul Bisericii. Aşa cum ştiţi, tot anul acesta a fost dedicat Sfântului Iosif: am fost foarte bucuros pentru asta, şi sper că v-a ajutat să-l simţiţi mai aproape, mai prezent în viaţa voastră, în familiile voastre. Lui îi puteţi încredinţa anumite situaţii un pic complicate, în care ne dăm seama că forţele noastre nu sunt îndeajuns, că nu există soluţii la îndemână. Atunci vă puteţi adresa sfântului Iosif, în rugăciune. El este unul cu puţine cuvinte - în Evanghelie nu vorbeşte niciodată, nu există cuvinte ale lui Iosif -, cu puţine cuvinte dar cu multe fapte. Încercaţi. Un om care ascultă voinţa lui Dumnezeu şi o pune în practică, fără şovăieli. Eu îl rog mereu, pentru această nevoie, pentru alta, pentru alta, şi el răspunde mereu.
Şi ştiţi în ce mod îi revela Dumnezeu voinţa sa? În vis, în timp ce el dormea. Acesta este un fapt relatat de Evanghelii şi are şi un sens simbolic: nu este vorba numai de vise în sens psihologic, ci de revelaţii ale planului divin, pe care el le primea în vis şi după aceea, când se trezea, imediat realiza. Vedem asta de patru ori: prima, când trebuie să o ia pe Maria ca soţie; a doua, când Irod ameninţă viaţa lui Isus şi trebuie să fugă în Egipt; a treia, când este momentul de a se întoarce în patrie; şi a patra, când este vorba de a se stabili la Nazaret. Toate aceste "indicaţii de parcurs" Domnul le-a dat lui Iosif în vis, printr-un înger. Dar nu erau fantezii, halucinaţii, dimpotrivă, erau mesaje foarte aderente la realitate, destinate să conducă drumul Sfintei Familii. Erau manifestarea Providenţei lui Dumnezeu.
Şi asupra acestui cuvânt, Providenţă, să ne oprim un moment. Aşa cum ne învaţă istoria lui Iosif şi Maria, familia este locul privilegiat în care se experimentează Providenţa lui Dumnezeu. De aceea vreau să vă urez şi vouă, fiecăreia dintre familiile voastre, tocmai asta: să trăiţi experienţa mâinii paterne a lui Dumnezeu care conduce paşii noştri pe căile sale, pentru binele soţilor, pentru binele copiilor, pentru binele întregii familii. Planurile lui Dumnezeu nu sunt clare întotdeauna; adesea se manifestă cu timpul, cer răbdare; cer mai ales credinţă, atâta încredere că Dumnezeu vrea numai şi întotdeauna binele, cel mai mare bine pentru noi şi pentru cei dragi ai noştri. Şi atunci trebuie să facem ca sfântul Iosif: să ne abandonăm lui Dumnezeu - asta înseamnă visul - pentru a primi mesajele sale.
Eu mă rog pentru voi. Rugaţi-vă şi voi unii pentru alţii, astfel comunitatea de muncă se consolidează, devine mai unită. Vă mulţumesc pentru că aţi venit la această întâlnire. Îl rog pe Sfântul Iosif şi o rog pe Sfânta Fecioară Maria să vă însoţească pe drumul vostru, şi Isus, Mântuitorul, să umple de bucurie şi de pace inimile voastre şi casele voastre. Vouă tuturor şi familiilor voastre vă urez Crăciun fericit. Şi vă mulţumesc pentru toată munca pe care o faceţi aici: multe mulţumiri!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
