Pe fondul protestelor provocate de caricaturile publicate în diverse ziare cu privire la islam revine în actualitate întrebarea: până unde poate merge libertatea de expresie? În România ne amintim că aceleaşi discuţii au avut loc şi în decembrie anul trecut, cu ocazia punerii în scenă la Iaşi a piesei "Evangheliştii", după un text al Alinei Mungiu-Pippidi. Şi atunci a fost sesizarea că libertatea de exprimare nu poate merge până la a jigni sentimentele religioase ale celorlalţi. O mare parte a mass-media din România s-au solidarizat atunci pentru a demonstra contrariul şi a acuza Biserica de amestec în libertatea de exprimare. Astăzi aceleaşi mijloace de comunicare din România spun contrariul. Când creştinismul este insultat este din partea presei româneşti o măsură, acum, după ultimele evenimente o alta. Atunci nu au existat chemări la respect pentru religie, acum, din partea aceloraşi persoane, se pare că lucrurile au luat o altă turnură. Să fie vorba de schimbare de optică, de convingeri, sau, mai degrabă, de o doză de ipocrizie?!
Pentru clarificare redăm în continuare câteva reflecţii ale unor oameni ai Bisericii publicate de Radio Vatican luni, 6 februarie 2006.
* * *
Se intensifică în ţările islamice protestele şi represaliile violente provocate de caricaturile la adresa islamului apărute în presa Occidentală. În Liban, o biserica creştină de rit maronit a fost, în ziua de duminică, 5 februarie 2006, ţinta unui atac din partea musulmanilor. De asemenea, în Siria au fost incendiate ambasadele Norvegiei şi Danemarcei.
"Convieţuirea umană reclamă o atmosferă de respect reciproc" - este ceea ce se afirmă într-o declaraţie a Sălii de Presă a Sfântului Scaun cu privire la caricaturile asupra islamului.
Părintele Ciro Benedettini se referă la protecţia lumii islamice, iar episcopul Vincenzo Paglia face o reflecţie asupra semnificaţiei pentru raporturile dintre Occident şi islam.
"Dreptul privind libertatea de exprimare nu poate fi invocat pentru a jigni sentimentul religios al credincioşilor" - este ceea ce se subliniază într-o declaraţie a Sălii Vaticane de Presă difuzată sâmbătă, 4 februarie 2006.
Nota răspunde unor cereri de precizări privind poziţia Sfântului Scaun faţă de chestiunea caricaturilor asupra lui Mahomed publicate de ziare europene, care au dat naştere unor proteste vehemente din partea lumii islamice.
Directorul adjunct al Sălii Vaticane de Presă, părintele Ciro Benedettini, a spus: "Dreptul la libertatea de gândire şi de exprimare stabilit prin Declaraţia drepturilor omului nu poate implica dreptul de jignire a sentimentului religios al credincioşilor. Acest principiu este valabil, fireşte, cu referire la orice religie. Convieţuirea umană reclamă o atmosferă de respect reciproc pentru a favoriza pacea între oameni şi naţiuni. Totodată anumite forme de critică exasperată sau de batjocorire a altora denotă o lipsă de sensibilitate umană şi pot constitui în unele cazuri o provocare inadmisibilă. Istoria învaţă că nu pe această cale se vindecă rănile din viaţa popoarelor".
Există însă o precizare a Sălii de Presă şi în legătură cu protestele din aceste zile?
"În mod cert trebuie spus imediat că jignirile aduse de o singură persoană sau de un organ de presă nu pot fi imputate instituţiilor publice din ţara respectivă, ale cărei autorităţi vor putea şi vor trebui eventual să intervină potrivit principiilor legislaţiei naţionale. Acţiunile violente de protest sunt din aceste motive în aceeaşi măsură deplorabile. Pentru a reacţiona la o jignire nu se poate ignora adevăratul spirit al fiecărei religii. Intoleranţa reală sau verbală, din orice parte ar veni ca acţiune sau reacţie, constituie întotdeauna o ameninţare serioasă la adresa păcii".
* * *
Sâmbătă, 4 februarie 2006, ca şi zilele trecute, nu au lipsit manifestaţii de protest împotriva caricaturilor. Zeci de tineri palestinieni au încercat sâmbătă dimineaţă să pătrundă cu forţa în sediul Uniunii Europene din Gaza, strigând sloganuri împotriva Danemarcei şi promiţând că îşi vor vărsa sângele pentru reabilitarea profetului Mahomed.
La Londra, în schimb, circa 400 de persoane au organizat o nouă manifestaţie în faţa ambasadei daneze după ce vineri asediaseră misiunea diplomatică. La rândul său, departamentul de stat american a condamnat ferm publicarea caricaturilor.
Asupra semnificaţiei situaţiei respective pentru raporturile dintre Occident şi islam iată o reflecţie a Monseniorului Vincenzo Paglia, episcop de Terni.
"Nicăieri nu trebuie expus batjocurii publice conţinutul credinţei, lucrul cel mai profund al vieţii. Cred că a confunda libertatea cu bastonul este unul dintre marile pericole ale Occidentului, ceea ce apoi aduce şi reversul medaliei: un fundamentalism care nu cunoaşte nici o formă de mediere sau de toleranţă.
• Monsenior Paglia, în aceste zile numeroase drapele daneze sunt incendiate, dar se înmulţesc şi ameninţările cu moartea la adresa jurnaliştilor europeni. Cum apreciaţi aceste reacţii?
Sunt descumpănit, nu există îndoială că e o reacţie disproporţionată, dar, aşa cum se întâmplă adesea, anumite atitudini se transformă în pretext al unor bătălii politice mult mai ample, care se întâmplă să nu aibă nimic în comun cu motivul iniţial. Trebuie evitată instrumentalizarea religiei în scopuri care nu au nimic de a face cu acestea.
• Cum ar putea fi temperate aceste tensiuni?
Şi de această dată revine nodul din totdeauna: raporturile umane, întâlnirea celuilalt, dar şi clarificările necesare. Iată calea maestră în aplanarea tensiunilor. Aceasta recere o angajare continuă cum este şi cea a Bisericii, mai ales după Conciliu, în a stabili raporturi umane între oameni de crezuri şi culturi diverse. În momente ca acestea, cred că şi din partea noastră trebuie să afirmăm cu tărie că credinţa nu trebuie expusă niciodată batjocurii publice.
• De ce în Occident nu mai trezeşte indignare în rândul creştinilor, imagini, caricaturi, filme sau cărţi care pun în ridicol persoana lui Isus?
Aşa este. Creştinul nu se mai indignează pentru că a ajuns într-o formă de resemnare. Uneori nu o face din teamă sau, mai rău, dintr-un complex de inferioritate, crezând că toate acestea sunt forme culturale sau că fiecare, în fond, e liber să gândească ce vrea. De fapt, aceasta nu e semn de înţelepciune. Cred că este urgent ca toţi, cu sau fără credinţă, să înţelegem că nu tot ceea ce putem face poate fi făcut, pentru că ceea ce contează este raportul uman, raportul religios, care sunt mult mai importante decât acel egocentrism sau acea libertate personală ce vrea să fie mai presus de orice şi mai presus de toţi.
• Excelenţă, s-ar putea spune că în realitate această ciocnire de civilizaţii, care se întrevede deseori, nu este de fapt o ciocnire de religii cum ar putea dovedi această situaţie, ci o ciocnire între cei care instrumentalizează religia?
Într-adevăr, eu aş spune că are loc o ciocnire de incivilizaţii, pentru că nu este civilizată reacţia, dar necivilizată este şi ridiculizarea credinţelor. Iată de ce sunt convins că e necesară o mai mare înţelepciune din partea tuturor".
