|
| © Vatican Media |
Voi începe cu un cuvânt în engleză şi poate încă unul în italiană.
Evanghelia pe care tocmai am auzit-o în această duminică a Bunului Păstor: Oile mele ascultă glasul meu, eu le cunosc şi ele mă urmează.
Mă gândesc la Bunul Păstor, în special în această duminică, care este atât de semnificativă în timpul Paştelui. În timp ce celebrăm începutul acestei noi misiuni a slujirii la care Biserica m-a chemat, nu există un exemplu mai bun decât însuşi Isus Cristos, căruia îi dăm viaţa şi de care depindem. Isus Cristos, pe care îl urmăm, el este Bunul Păstor şi el este cel care ne dă viaţă: calea, adevărul şi viaţa. Aşadar, celebrăm cu bucurie această zi şi apreciez profund prezenţa voastră aici.
Astăzi este Ziua Mamei. Cred că este prezentă o singură mamă: la mulţi ani de Ziua Mamei! Una dintre cele mai minunate expresii ale iubirii lui Dumnezeu este iubirea care este revărsată de mame, în special faţă de copiii şi nepoţii lor.
Această duminică este cunoscută ca fiind specială din mai multe motive diferite: unul dintre primele pe care le-aş menţiona este reprezentat de vocaţii. În timpul recentei lucrări a cardinalilor, înainte şi după alegerea noului papă, am vorbit mult despre vocaţii în Biserică şi despre cât de important este să căutăm cu toţii împreună. În primul rând, dând un exemplu bun în viaţa noastră, cu bucurie, trăind bucuria evangheliei, fără a-i descuraja pe ceilalţi, dar uneori căutând modalităţi de a-i încuraja pe tineri să audă glasul Domnului, să-l urmeze şi să slujească în Biserică. "Eu sunt Bunul Păstor", ne spune el.
Acum adaug numai un cuvânt şi în italiană, pentru că această misiune pe care o ducem înainte nu mai este numai pentru o singură dieceză, ci pentru toată Biserica: este important acest spirit universal. Şi îl găsim şi în prima lectură pe care am ascultat-o (Fap 13,14.43-52). Paul şi Barnaba merg la Antiohia, merg mai întâi la iudei, dar ei nu vor să asculte glasul Domnului şi încep atunci să vestească evanghelia întregii lumi, păgânilor. Merg, aşa cum ştim, în această mare misiune. Sfântul Paul vine la Roma, unde la sfârşit şi el a [împlinit-o]. Un alt exemplu al mărturiei de bun păstor. Dar există în acel exemplu şi o invitaţie foarte specială pentru noi toţi. Spuneam asta şi într-o manieră foarte personală, ceea ce este a vesti evanghelia la toată lumea.
Curaj! Fără frică! De atâtea ori Isus spune în evanghelie: "Nu vă fie frică". Trebuie să fim curajoşi în mărturia pe care o dăm, cu cuvântul şi mai ales cu viaţa: dându-ne viaţa, slujind, uneori cu mari sacrificii pentru a trăi chiar această misiune.
Am văzut o mică reflecţie care m-a făcut să mă gândesc mult, pentru că şi în evanghelie apare. În acest sens, cineva a întrebat: "Când tu te gândeşti la viaţa ta, cum explici unde ai ajuns?". Răspunsul pe care îl dau ei în această reflecţie într-un anumit sens şi al meu, cu verbul "a asculta". Cât de important este a asculta! Isus spune: "Oile mele ascultă glasul meu." Şi cred că este important ca noi toţi să învăţăm tot mai mult să ascultăm, pentru a intra în dialog. Înainte de toate cu Domnul: a asculta mereu cuvântul lui Dumnezeu. Apoi a-i asculta şi pe ceilalţi, a şti să construim punţi, a şti să ascultăm pentru a nu judeca, a nu închide uşile crezând că noi avem tot adevărul şi nimeni altcineva nu ne poate spune nimic. Este foarte important a asculta glasul Domnului, a ne asculta, în acest dialog, şi a vedea unde ne cheamă Domnul.
Să mergem împreună în Biserică, să-i cerem Domnului să ne dea acest har de a putea asculta cuvântul său pentru a sluji tot poporul său.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
