© Vatican Media
Exerciţii spirituale la Vatican (8): A face asemenea îngerilor, pentru a fi mediatori ai Providenţei lui Dumnezeu

A opta meditaţie de Postul Mare în Capela Paulină pentru Leon al XIV-lea şi Curia Romană, joi dimineaţă, 26 februarie 2026. Predicatorul, Monseniorul Varden, reflectă asupra temei "Îngerii lui Dumnezeu" şi aminteşte că Sfântul Bernard ne-a îndemnat să le urmăm exemplul: să coborâm şi să arătăm "milostivire aproapelui nostru", dar şi să ne înălţăm, călăuziţi de "dorinţele noastre umane naturale". Este angelică şi slujirea sacerdotală şi rolul învăţătorilor: o întâlnire angelică "nu poate fi înlocuită de un chatbot".

Sfântul Bernard ne îndeamnă "să privim la ce face un înger şi să facem la fel": "Coboară şi arată-ţi milostivirea faţă de aproapele tău; şi, din nou, înălţându-ţi dorinţele cu acelaşi înger, străduieşte-te să te înalţi cu toată cupiditas a sufletului tău la adevărul cel mai înalt şi veşnic". Toate dorinţele umane naturale, de fapt, "sunt atrase spre împlinirea în Dumnezeu, de aceea trebuie să fie călăuzite spre el". Rolul îngerilor este, de fapt, acela de "mediatori ai Providenţei lui Dumnezeu". Acest lucru a fost subliniat de Monseniorul Erik Varden, călugăr al Cistercienilor de Strictă Observanţă-Trapişti şi episcop de Trondheim, Norvegia, în a opta meditaţie de Postul Mare pentru exerciţiile spirituale ale papei şi Curiei Romane, predicată joi dimineaţă, 26 februarie 2026, în Capela Paulină, pe tema "Îngerii lui Dumnezeu".

Îngerii şi ispitele Satanei la adresa lui Isus

Reflecţia predicatorului se bazează tot pe predicile Sfântului Bernard de Clairvaux despre Psalmul 90 "Qui habitat", pe care Satana îl citează atunci când îl duce pe Isus pe coama templului şi îl ispiteşte, provocându-l să se arunce: "Căci este scris: «Le va porunci îngerilor săi cu privire la tine» şi «Te vor purta pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră»". Monseniorul Varden explică faptul că numai Dumnezeu este autorizat să ne pună la încercare, dar invitaţia sa va fi: "Sari în braţele mele", nu "Aruncă-te jos".

Îngerul păzitor care ne luminează şi ne protejează

Intervenţiile angelice, clarifică el, "nu sunt întotdeauna liniştitoare" şi că îngerii nu sunt chemaţi să "ne satisfacă capriciile". Într-o rugăciune populară atribuită contemporanului lui Bernard, Reginald de Canterbury, îngerul nostru păzitor este rugat "să ne lumineze, să ne protejeze, să ne sprijine şi să ne guverneze". Acestea sunt verbe puternice: "un înger este în primul rând un păzitor al sfinţeniei". Mai mult, viaţa monastică a fost încă de la bun început "prezentată ca angelică pentru scopul său de laudă, dar şi pentru că monahul este chemat să fie înflăcărat de iubirea lui Dumnezeu şi să devină un emisar al ei pentru ceilalţi". Îngerii urcă şi coboară pe scara ascensiunii noastre către Dumnezeu, raportând faptele noastre bune şi rele. Şi asigură ca niciun act de rugăciune autentică să nu treacă neobservat, ci să fie ridicat imediat înaintea lui Dumnezeu.

Ambasadori şi mediatori ai milostivirii lui Dumnezeu

Sfântul Bernard subliniază rolul îngerilor "ca mediatori ai Providenţei lui Dumnezeu". O mediere care "nu este întotdeauna necesară", deoarece Dumnezeu poate ajunge la noi fără mediatori, dar "îi place să permită creaturilor sale să fie canale de har unele pentru altele". Sfântul călugăr cistercian ne aminteşte că îngerii, fiinţe perfect spirituale, sunt în mod natural în mişcare spre înalt. Dar coborârea lor are loc spre folosul nostru atunci când sunt trimişi ca ambasadori, astfel încât milostivirea lui Dumnezeu să ne poată găsi exact acolo unde ne aflăm, chiar dacă în vreun întuneric înfricoşător, astfel încât să ne poată ridica de acolo la el. Îngerii îl imită pe Cel care a venit nu pentru a fi slujit, ci pentru a sluji: ceea ce ei fac din pură caritate. Actul final şi cel mai decisiv de caritate al îngerilor, ne aminteşte predicatorul, citând tot predicile Sfântului Bernard, "va avea loc în ceasul morţii noastre, când ne vor purta prin vălul acestei lumi în veşnicie". Ei îşi vor manifesta atunci caracteristicile lor: "Nu pot fi învinşi sau seduşi şi cu atât mai puţin pot să ne seducă".

Sfântul Newman şi slujirea "angelică" a preoţilor

Bernard a predicat despre aceste teme în 1139, dar 726 de ani mai târziu, un om cu un temperament diferit, dar cu o inteligenţă similară, John Henry Newman, avea să vorbească despre ele "într-o poezie rafinată despre moarte" înainte de a fi numit cardinal. Viitorul sfânt şi învăţător al Bisericii, aminteşte Varden, "a reflectat mult asupra îngerilor. El a conceput slujirea sacerdotală ca angelică". De fapt, preotul "se simte ca acasă în această lume; nu se teme să meargă în pădurile întunecate în căutarea celor pierduţi. În acelaşi timp, îşi ţine ochii minţii ridicaţi spre faţa Tatălui, lăsând ca splendoarea sa să lumineze toată realitatea prezentă. Iluminarea este întotdeauna dublă: intelectuală şi esenţială, sacramentală şi pedagogică".

Şi învăţătorii pot fi "iluminatori angelici"

Newman, conchide predicatorul norvegian, acum învăţător al Bisericii, ne invită să "redescoperim învăţătorul ca iluminator angelic". O provocare "profetică şi frumoasă", comentează el, dacă ne gândim cât de mult aşa-numita "educaţie" este acum încredinţată mediilor digitale, "chiar şi artificiale, în timp ce tinerii adulţi, adolescenţii şi copiii doresc să întâlnească învăţători demni de încredere, care să le poată oferi nu numai abilităţi ci înţelepciune". O întâlnire angelică, subliniază Varden, "este personală. Nu poate fi înlocuită de o download sau de un chatbot".

(După Vatican News, 26 februarie 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Postul Mare 2026 - "A asculta şi a posti. Postul Mare ca timp de convertire"