|
| © Vatican Media |
Într-un interviu acordat mass-media vaticane, cardinalul secretar de stat reflectă asupra celor 325 de ani ai instituţiei care formează viitorii reprezentanţi pontificali şi care primeşte în această după-amiază, luni, 27 aprilie 2026, vizita Papei Leon al XIV-lea: sarcina sa fundamentală este de a trasa căi alcătuite din principii, reguli şi structuri care garantează ordinea între naţiuni.
Trasarea "parcursurilor concrete de pace, făcute din principii, reguli şi structuri care garantează ordinea între naţiuni", mai ales în contextul actual al crizei ordinii internaţionale: aceasta este sarcina încredinţată Academiei Ecleziastice Pontificale (AEP), înfiinţată la 25 aprilie 1701. Cardinalul secretar de stat Pietro Parolin a subliniat acest lucru într-un interviu acordat mass-media vaticane cu ocazia celei de-a 325-a aniversări a înfiinţării sale. Cu ocazia acestei aniversări, Leon al XIV-lea va vizita, în această după-amiază, luni, 27 aprilie 2026, centrul de formare pentru personalul diplomatic al Sfântului Scaun din Piazza della Minerva, pentru prima dată de la alegerea sa.
O instituţie cu 325 de ani de istorie şi activitate, chemată să răspundă provocărilor de astăzi cu o identitate reînnoită. Am putea rezuma această aniversare în acest fel?
Mi se pare că Academia Ecleziastică Pontificală (AEP) este un exemplu al modului în care aceste două dimensiuni pot fi combinate. Într-adevăr, în timp ce, pe de o parte, face parte din Secretariatul de Stat, în a cărui structură este încadrată şi în a cărei sferă operează, pe de altă parte, este chemată să pregătească diplomaţii pontificali, cei care îl reprezintă pe succesorul lui Petru în diferite ţări şi teritorii. Aceştia sunt chemaţi să facă acest lucru cu vigilenţă şi luciditate, evaluând situaţiile şi faptele, dialogând cu persoanele şi descoperind exigenţele şi aspiraţiile lor. Datorită acestui mod de a se prezenta în Biserică şi în lume, au nevoie de acel impuls misionar care îi face martori autentici şi bine pregătiţi ai grijii papei pentru Bisericile locale şi poporul lui Dumnezeu, precum şi pentru acţiunea pe care guvernele o desfăşoară faţă de propria comunitate civilă şi pentru ceea ce fac organizaţiile internaţionale în slujba familiei umane.
Pe cine intenţionează să formeze AEP şi care este sensul misiunii sale?
La înfiinţarea sa în 1701, AEP a activat într-o lume care, în cea mai mare parte, vedea o prezenţă profund înrădăcinată a Bisericii. Astăzi, în formarea preoţilor din diferite dieceze din întreaga lume, aceasta trebuie să acorde atenţie situaţiilor în care realitatea eclezială face primii paşi, este limitată şi persecutată, sau în care indiferenţa religioasă se impune. În plus, formarea oferită de Academie trebuie să pregătească pentru interacţiunea cu structurile comunităţii internaţionale, pentru a participa la dezbateri, a identifica tendinţele emergente şi a evalua conţinutul. Apoi, oferă o interpretare conform Doctrinei Sociale a Bisericii, pe deplin conştientă că întrebările legate de dreptate nu au niciodată o soluţie definitivă şi străduindu-se să se asigure că marile probleme ale omenirii de astăzi şi de mâine sunt nu numai concrete, ci şi în concordanţă cu raţionalitatea inerentă Revelaţiei creştine. Din acest motiv, misiunea educaţională şi formativă a AEP este în esenţă eclezială: în pregătirea viitorilor diplomaţi, aceasta ia în considerare prezenţa structurilor ecleziale în diverse ţări - de la staţionările misionare la Conferinţele Episcopale - ceea ce expune acţiunea Sfântului Scaun mult dincolo de simpla soft power, deoarece îl cheamă să observe cu atenţie realitatea în continuă schimbare şi să aplice un discernământ solid pentru a atribui sens evenimentelor şi a propune acţiuni concrete. În acest context, formarea studenţilor este orientată nu numai către o cultură a calităţii, ci şi către dezvoltarea acelor calităţi sacerdotale de apropiere, ascultare, dialog şi mărturie, cu umilinţă şi blândeţe.
Cu ultimul act al pontificatului său, Papa Francisc a reformat Academia. Ce direcţie a oferit documentul Il Ministero Petrino? Şi mai presus de toate, ce înseamnă pentru formarea diplomaţilor pontificali?
Încă îmi amintesc că, într-una dintre primele sale întâlniri cu noi, diplomaţii, Papa Francisc ne-a oferit o imagine: "Preoţi cu valizele în mână". Este adevărat că nunţii şi delegaţii apostolici, observatorii şi reprezentanţii permanenţi, consilierii, secretarii şi ataşaţii nu sunt titluri, ci chipuri ale unei slujiri sacerdotale şi evanghelizatoare. Acest lucru a dus la reorganizarea programului de formare al AEP, la actualizarea structurii sale şi la aprobarea specifică a noului său Statut. Este recunoaşterea unei funcţii, dar şi angajarea necesară pentru o acţiune care - am putea spune - este atât pastorală, cât şi tehnică. Urmând programa academică pe care Francisc însuşi o stabilise pentru universităţile ecleziastice în constituţia apostolică Veritatis gaudium, AEP a fost structurată ca un institut de învăţământ superior în ştiinţe diplomatice, cu posibilitatea de a acorda titluri academice de licenţă şi doctorat. În acest fel, diplomaţii pontificali vor primi o pregătire care, bazată pe standardele recunoscute la nivel internaţional pentru academiile diplomatice, îi va apropia de colegii lor formaţi în instituţii de învăţământ similare cu această vocaţie specifică.
Evenimentele din timpul nostru descriu o diplomaţie limitată în eficacitatea sa şi incapabilă să prevină, să reglementeze sau să rezolve conflictele. Este acesta un sentiment pe care îl percepe şi Sfântul Scaun? Ce răspuns poate oferi AEP?
Aş începe cu ultima parte a întrebării. Studenţii Academiei vor putea să se pregătească în domeniul specific al ştiinţelor diplomatice printr-o abordare reînnoită a studiului disciplinelor juridice, istorice, politice şi economice, dezvoltând o expertiză ştiinţifică adecvată în fiecare dintre aceste domenii. Programele de predare vor menţine, de asemenea, o legătură strânsă cu disciplinele ecleziastice, cu metodele de lucru ale Curiei Romane şi, mai larg, cu opera de evanghelizare a Bisericii în relaţia sa cu societatea şi cultura umană. La urma urmei, acestea sunt elemente constitutive ale acţiunii diplomatice a Scaunului Apostolic. Dar, în lumina a ceea ce citim şi percepem zilnic, toate acestea sunt insuficiente pentru un diplomat care este chemat să depună mărturie înainte de a negocia. Dobândirea cunoştinţelor teoretice merge mână în mână cu un stil de viaţă care favorizează o metodă de lucru ce permite diplomatului pontifical să înţeleagă pe deplin dinamica relaţiilor internaţionale şi să fie apreciat pentru interpretarea obiectivelor care pot fi atinse, fără a ascunde dificultăţile cu care se confruntă. Răspunsul la criza ordinii internaţionale, generată de o orientare reînnoită către utilizarea forţei şi încălcarea normelor dreptului internaţional, poate fi găsit numai în trasarea unor parcursuri concrete de pace, făcute din principii, reguli şi structuri care garantează ordinea între naţiuni. Aceasta este sarcina încredinţată astăzi Academiei Ecleziastice Pontificale, la 325 de ani de la înfiinţarea sa.
(După Vatican News, 27 aprilie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
