|
| © Vatican Media |
A semăna pacea cu diplomaţia evangheliei
"Reprezentantul pontifical este purtătorul diplomaţiei evangheliei" şi este de datoria lui să "se dedice pentru mediere şi dialog" şi să devină semănător de pace: aceasta afirmă cardinalul secretar de stat, Pietro Parolin, într-un interviu acordat la mass-media vaticane cu ocazia Jubileului Sfântului Scaun de luni, 9 iunie 2025, şi în ajunul audienţei lui Leon al XIV-lea cu participanţii la pelerinajul jubiliar şi la întâlnirea reprezentanţilor papali.
Eminenţă, Jubileul Sfântului Scaun oferă o ocazie de întâlnire şi un spaţiu de reflecţie asupra modului în care Biserica se raportează la lume. Ce semnificaţie asumă pentru Corpul Diplomatic al Sfântului Scaun şi, îndeosebi, pentru nunţii apostolici?
Jubileul Sfântului Scaun oferă ocazia pentru a trăi, şi pentru reprezentanţii pontificali, un moment de unitate. Viaţa fiecăruia dintre ei este un "pelerinaj" continuu, fără posibilitatea de a se înrădăcina în mod stabil într-o realitate. Este o viaţă pe cale, da, dar nu solitară. Şi astfel, acest Jubileu îmi aduce în minte imaginea unei familii care, împrăştiată în lume, dar unită, se adună la Roma pentru a se strânge în jurul papei.
În această reuniune, reiese cu claritate legătura dintre dimensiunea particulară şi cea universală a Bisericii: reprezentantul pontifical este înainte de toate o punte între Vicarul lui Cristos şi comunităţile la care a fost trimis şi, în acelaşi timp, menţine vie legătura Bisericilor locale cu Scaunul Apostolic. Pentru a asigura această unitate, Secretariatul de Stat îşi îndeplineşte rolul de coordonare, sprijinind misiunea reprezentanţilor pontificali la Roma şi în lume.
Aşa cum aţi spus, nunţii apostolici îl reprezintă pe Sfântul Părinte în faţa Bisericilor locale şi a autorităţilor civile. Care este specificul slujirii lor şi cum îmbină dimensiunea pastorală cu cea diplomatică?
Nunţii apostolici sunt, desigur, reprezentanţii papei pe lângă guvernele naţionale şi instituţiile supranaţionale. În acest sens, misiunea lor este propriu-zis diplomatică: să dialogheze cu autorităţile civile, să lucreze pentru vindecarea fracturilor, să favorizeze pacea, dreptatea şi libertatea religioasă, fără a urmări interese partizane, ci animaţi de o viziune evanghelică a lumii şi a relaţiilor internaţionale. Totuşi, slujirea lor, prin natura sa, nu poate fi redusă la o funcţie instituţională rece, trebuie să fie susţinută de o prezenţă pastorală autentică. Nunţiul apostolic este, înainte de toate, un om al Bisericii, este şi el un păstor şi trebuie să-şi însuşească exemplul lui Cristos, Bunul Păstor! A fi păstor înseamnă a fi aproape de episcopi, de preoţi, de călugări şi de comunităţile pe care sunt chemaţi să le slujească, având întotdeauna o privire eclezială, adică a unui preot care simte asupra sa responsabilitatea faţă de ceilalţi. Astfel, nunţiul apostolic devine punte între succesorul lui Petru şi Bisericile locale, între Biserică şi state, între rănile lumii şi speranţa evangheliei.
Care calităţi le consideraţi fundamentale pentru un reprezentant pontifical, mai ales în acest moment istoric complex?
Aş sublinia trei. Înainte de toate, umilinţa ca dispoziţie a inimii. Aceasta ne permite să "ne facem mici" şi fermi în încrederea că Domnul, prin noi, poate realiza proiecte mari. Cu atâta ură şi violenţă care fac ravagii în lume, tendinţa ar putea fi aceea de a ceda unui anumit pesimism. În faţa sarcinilor complexe şi neaşteptate, ne încredem cu seninătate în harul care însoţeşte şi susţine misiunea.
Alături de umilinţă, zelul evanghelic. Reprezentantul pontifical este purtătorul diplomaţiei evangheliei, are misiunea de a duce lumina lui Cristos în cele mai îndepărtate colţuri ale Pământului. Şi, în sfârşit, a fi oameni ai reconcilierii. Lucrarea diplomaţiei pontificale este să sprijine eforturile Sfântului Părinte în realizarea unei lumi din ce în ce mai pline de adevăr, de dreptate şi de pace. În lumea de astăzi, devine o datorie a reprezentantului pontifical să se dedice pentru mediere şi dialog, pentru că numai aşa se poate ţese urzeala cooperării internaţionale şi se poate intercepta chiar şi cea mai slabă şi ascunsă voinţă a părţilor care doresc pacificare. Primim apelul Sfântului Părinte de a deveni semănători de pace, pentru că celălalt - mai ales în diplomaţie - nu este înainte de toate un duşman, ci o fiinţă umană cu care trebuie vorbit.
Într-o lume în continuă evoluţie, cum reuşeşte formarea diplomatică a tinerilor preoţi să ţină pasul cu provocările contemporane?
Academia Ecleziastică Pontificală se îngrijeşte de trei sute de ani de formarea tinerilor preoţi care se pregătesc să intre în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun. Reforma Academiei, recent introdusă, şi-a propus să actualizeze şi să consolideze formarea, astfel încât aceasta să fie din ce în ce mai receptivă la complexităţile lumii de astăzi. Obiectivul acestei noi faze a diplomaţiei vaticane este acela de a trimite în lume diplomaţi care să fie competenţi pe planul profesional şi profund animaţi de un spirit evanghelic, conştienţi că duc înainte magisteriul petrin ca instrumente de comuniune, semănători de pace şi constructori de relaţii solidare şi paşnice între popoare.
(După L'Osservatore Romano, 9 iunie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
