|
| © Vatican Media |
O nouă perioadă pentru diplomaţia Sfântului Scaun. O demarează Papa Francisc cu publicarea unui document care stabileşte în mod oficial reînnoirea Academiei Ecleziastice Pontificale, instituţie care s-a născut în urmă cu peste trei secole şi care dintotdeauna a desfăşurat funcţia de a-i pregăti pe diplomaţii pontificali. Cardinalul secretar de stat, Pietro Parolin, care este şi protectorul Academiei Ecleziastice Pontificale, se opreşte cu mass-media vaticane asupra punctelor importante din această reformă. Şi exprimă dorinţa ca diplomaţia vaticană să fie cu curaj şi creativitate - aşa cum cere papa - tot mai mult în slujba dialogului între popoare şi culturi.
Academia Ecleziastică Pontificală s-a născut în urmă cu peste trei sute de ani. Şi totuşi, finalităţile sale fundamentale au rămas aceleaşi...
Da, la distanţă de peste trei secole de la întemeierea sa, Academia Ecleziastică Pontificală continuă să formeze diplomaţi care sunt ochiul vigilent şi limpede al Succesorului lui Petru asupra Bisericii şi asupra lumii, angajaţi să-l reprezinte pe papa cu un spirit misionar care nu are graniţe. Ei nu numai că participă la dezbaterile internaţionale, ci sunt chemaţi să interpreteze şi să propună, în linie cu viziunea creştină a Bisericii, soluţii care să poată contribui la construirea unei lumi mai drepte şi fraterne.
Papa Francisc a dedicat mereu atenţie celor care sunt angajaţi în parcursul de formare în diplomaţia vaticană. Care sunt calităţile principale pe care, conform Sfântului Părinte, ar trebui să le aibă un bun diplomat al Sfântului Scaun?
În cursul întâlnirilor sale cu nunţii apostolici şi observatorii permanenţi, Papa Francisc a descris adesea diplomaţii pontificali ca "preoţi cu valizele în mână", subliniind astfel caracterul pastoral, misionar şi universal al slujirii lor. Tocmai acest spirit de slujire evanghelizatoare l-a determinat pe papa să reordoneze parcursul formativ pentru aceşti preoţi, cu intenţia de a întări pregătirea lor şi a o adapta la provocările contemporane. O decizie care marchează un nou capitol în istoria diplomaţiei pontificale.
Iată, intrăm chiar în inima reformei. Care sunt noutăţile cele mai semnificative? Care este spiritul care stă la baza acestei decizii a papei?
Cu reforma, Academia se structurează ca un Institut de înaltă formare şi de cercetare în ştiinţele diplomatice, în linie cu viziunea inovatoare propusă de constituţia apostolică Veritatis gaudium şi cu standardele internaţionale ale studiilor universitare, îndeosebi cu "Procesul de la Bologna", care a realizat o armonizare a diferitelor sisteme europene de instruire superioară. Academia Ecleziastică Pontificală va avea acum posibilitatea de a conferi grade academice de licenţă (echivalent cu Master Degree) şi doctorat (PhD), oferind studenţilor săi o formare care integrează discipline juridice, istorice, politologice, economice şi, desigur, competenţa specifică în ştiinţele diplomatice. Cu o viziune actualizată a parcursurilor universitare şi de cercetare, este vorba de o întoarcere la rădăcini, la întemeierea acestei Instituţii care a trăit atâtea evenimente ale istoriei, adesea grele pentru Scaunul lui Petru. Şi în pofida adversităţilor evenimentelor Academia a rămas locul de formare în slujba papilor.
În document, papa subliniază că reînnoirea nu se limitează la o abordare pur tehnică...
Desigur. Programele de învăţământ vor fi, de fapt, strâns unite cu disciplinele ecleziastice, în aşa fel încât pregătirea preoţilor-studenţi să unească domeniul diplomatic cu dimensiunea de comuniune a Bisericii şi să se dezvolte în armonie cu metoda de lucru a Curiei Romane, evanghelizarea şi acţiunea misionară a Bisericii. Şi apoi relaţia dintre Biserică şi societate, precum şi dialogul cu cultura contemporană, care sunt considerate elemente fundamentale pentru diplomaţia vaticană, care se face purtătoare de cuvânt a mesajului creştin în sediile internaţionale. Şi pentru acest motiv - deşi Academia este inserată organic în structura Secretariatului de Stat - diferite Dicastere din Curia Romană vor fi implicate în formare şi în organismele colegiale ale Academiei.
Această reformă a avut o gestaţie lungă. Se poate spune că papa lărgeşte acum orizontul acţiunii diplomaţiei Sfântului Scaun?
Papa Francisc, cu acel "realism sănătos" care distinge acţiunea sa pastorală, nu se limitează să propună o reformă a formării diplomatice bazate exclusiv pe dobândirea de cunoştinţe teoretice, ci invită la o pregătire care să răspundă la exigenţele unei lumi aflate în evoluţie continuă. În document, papa afirmă că "nu este suficient a se limita la dobândirea de cunoştinţe teoretice, ci este necesar să se dezvolte o metodă de lucru şi un stil de viaţă care să permită să se înţeleagă profund dinamicele relaţiilor internaţionale". Aşadar, formare trebuie să se orienteze spre înţelegerea provocărilor concrete pe care o Biserică tot mai sinodală trebuie să le înfrunte. În această perspectivă, papa pune accentul pe calităţi indispensabile pentru cel care este chemat să reprezinte Scaunul Apostolic în sediile internaţionale: proximitatea, ascultarea atentă, mărturia, apropierea fraternă şi dialogul. De asemenea, curajul şi creativitatea. Aceste trăsături trebuie să fie însoţite de umilinţă şi de blândeţe, care constituie esenţa misiunii sacerdotale. Aceste virtuţi sunt sufletul unei acţiuni diplomatice care are ca obiectiv binele comun, pacea şi promovarea libertăţii religioase.
Războiul din Ucraina, războiul din Gaza şi apoi multele, prea multele războaie uitate. Din păcate, pare că diplomaţia, multilateralismul nu mai au valoarea şi forţa de odinioară. O reformă ca aceasta cum se situează în contextul internaţional în care ne aflăm?
Sfântul Părinte ne aminteşte că numai printr-un discernământ atent şi o observare atentă a realităţii aflate în schimbare continuă este posibil să se atribuie semnificaţie evenimentelor globale şi să se propună acţiuni concrete. Aşadar, diplomatul pontifical nu este numai un expert în tehnici de negociere, ci un martor de credinţă, angajat în depăşirea barierelor culturale, politice şi ideologice, şi în construirea de punţi de pace şi de dreptate. Această abordare permite Bisericii să dezvolte parcursuri concrete pentru pace, pentru libertatea de religie a oricărui credincios şi pentru ordinea între naţiuni, având mereu în minte misiunea lui Cristos şi binele întregii omeniri. În acest orizont reînnoit, Academia Ecleziastică Pontificală devine nu numai un centru de excelenţă în ştiinţele diplomatice, ci şi o pepinieră de formatori care sunt chemaţi să ducă înainte diplomaţia Sfântului Scaun, cu un stil care să reflecte inima evangheliei: dialog, reconciliere şi pace.
Care sunt auspiciile dumneavoastră pentru această reformă, pentru ceea ce se poate defini o adevărată nouă perioadă a diplomaţiei Sfântului Scaun?
Cu reforma, Papa Francisc doreşte să actualizeze abordarea diplomaţiei Sfântului Scaun a provocărilor din lumea contemporană, răspunzând la necesităţile unui ambient diplomatic tot mai globalizat şi interconectat. Reforma tinde la întărirea legăturii între cercetare şi formarea academică a viitorilor diplomaţi pontificali cu provocările concrete pe care aceştia vor trebui să le înfrunte în misiunile lor în străinătate. Aşadar, auspiciul meu este nu numai să fie formaţi experţi diplomatici, ci preoţi care, conştienţi de misiunea universală a Bisericii, să poată răspunde cu competenţă, sensibilitate şi spirit evanghelic la provocările globale, ducând înainte viziunea papei cu privire la diplomaţie ca instrument de pace, dreptate şi solidaritate între popoare.
Alessandro Gisotti
(După Vatican News, 15 aprilie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
