Familiile de astăzi sunt „un mozaic complex de realități diverse, marcate de bucurii, speranțe, dificultăți și răni. Familia nu este numai un loc în care Biserica duce evanghelia. Este, de asemenea, un loc în care evanghelia prinde viață, de la o generație la alta, de la o familie la alta și de la familii la societate”. Această analiză este punctul de plecare al discursului cardinalului Filipe Neri Ferrão, arhiepiscop mitropolit de Goa și Damão, care a deschis a doua zi [8 octombrie 2026] a Întâlnirii Papei Leon al XIV-lea cu conducătorii Bisericilor orientale și președinții Conferințelor Episcopale, la zece ani după Amoris laetitia.
Transformarea familiilor în locuri perene ale revelației lui Dumnezeu
Cardinalul indian abordează tema „Familiile de astăzi: realitate, frumusețe și provocări. Discernând semnele timpurilor pornind de la experiența familiilor și angajarea Bisericii de astăzi” și invită participanții la această întâlnire de tip sinodal să se întrebe, în discernământul lor: „Ce schimbare cere Duhul Sfânt de la Biserică?”. Aceasta se referă „nu numai la ceea ce facem pentru familii, ci și la modul în care le înțelegem, le însoțim și le facem protagoniste ale evangheliei și locuri perene ale revelației lui Dumnezeu”.
Polarizarea religioasă care afectează familiile creștine din Asia
În experiența sa de păstor în Asia și în special în India, cardinalul Neri Ferrão recunoaște că realitatea familiilor a suferit o schimbare de identitate, natură și compoziție, cu nuclee mai mici, noi forme de conviețuire și căsătorii interreligioase. Familiile tind din ce în ce mai mult să se mute și multe dintre ele sunt împovărate de insecuritatea economică, sărăcia, șomajul și incertitudinea cu privire la viitor. „Familiile creștine din diferite locuri din India și Asia – subliniază cardinalul – sunt forțate să trăiască cu polarizarea și ostilitatea religioasă tot mai mare, care fac din ce în ce mai dificilă exprimarea publică și transmiterea credinței”.
Frumusețea familiilor care se dedică persoanelor în vârstă și infirmi
Dar există o frumusețe pe care aceste familii o oferă Bisericii, în atenția pe care o acordă copiilor, bătrânilor, infirmilor și celor vulnerabili. Chiar și în mijlocul sărăciei și incertitudinii, afirmă cardinalul, „familiile noastre continuă să creeze spații pozitive de bucurie și speranță”. După ce au primit exortația Amoris laetitia, își amintește el, Bisericile din India și din întreaga Asie „au început să asculte familiile, iar această ascultare a modelat modul în care mergem alături de ele. Acum considerăm pregătirea pentru căsătorie ca începutul unui drum de o viață, oferim reînnoire spirituală și îndrumare cuplurilor și copiilor și continuăm să formăm familii și lideri laici de-a lungul timpului”.
Familiile colaborează cu Biserica pentru misiune
Acum, este crucial în grija pastorală să se treacă „de la o misiune îndreptată către familii la o misiune printre familii”, care nu sunt numai beneficiare ale asistenței, ci „colaborează cu Biserica pentru misiune”. Neri Ferrão încheie împărtășind experiența concretă a unui preot care a inițiat pastorația familială în parohia sa nu începând cu un program, ci vizitând o familie cu dificultăți subiacente în comunicarea dintre părinți și dintre aceștia și copiii lor, „o conversație și o dorință de a asculta”.
Rosito: importanța relațiilor în familie și în Biserică
Al doilea vorbitor, Vincenzo Rosito, profesor de Istoria și Cultura Instituțiilor Familiale la Universitatea pontificală Lateran și prodecan al Institutului Teologic pontifical „Ioan Paul al II-lea” pentru Științe ale Căsătoriei și Familiei, și-a rezumat, de asemenea, prezentarea cu câteva întrebări pentru discernământul sinodal în rândul participanților. În primul rând, o invitație, inspirată de reflecția Papei Leon al XIV-lea din enciclica Magnifica humanitas: „Fiecare să fie atent la relațiile pe care le construiește în cadrul propriei familii și în cadrul Bisericii”. Profesorul Rosito subliniază că „Practicile familiale ne ajută să înțelegem cum învață Bisericile și familiile una de la cealaltă. Atât Biserica, precum și familia, de fapt, învață și prin practicile vieții lor de zi cu zi”.
Schimbările nu sunt probleme, ci oportunități
Așadar, întrebarea pe care trebuie să ți-o pui ca tată, mamă, teolog sau păstor este: „Sunt capabil să recunosc și să prezint altora cel puțin un lucru nou pe care l-am învățat să-l fac, sau să-l fac diferit, în ultimii ani ai vieții mele familiale sau pastorale?”. Acest lucru se datorează faptului că schimbările din viața de familie „nu sunt probleme – explică Rosito – ci activități umane” și, prin urmare, așa cum amintește Amoris laetitia, sunt oportunități, procese concrete, „în care indivizii și familiile acționează, reacționează, învață și dezvoltă noi resurse”. „Să ne gândim, de exemplu – continuă filozoful politic – la modul în care utilizarea noilor tehnologii digitale transformă obiceiurile zilnice ale familiilor și educația copiilor lor”.
Ce noi moduri de a fi familii și Biserică?
Familia și Biserica, continuă Rosito, „învață împreună prin transformări” și folosește imaginea evanghelică a fugii în Egipt a lui Isus, Iosif și Maria. Astăzi, amintește el, „prin experiența familiilor de refugiați și migranți, unele comunități creștine se reconfigurează ca «biserici de refugiu»” pentru cei care sosesc într-o țară nouă sau fac o călătorie lungă. Drama împărtășită de multe familii este cea a violenței: „Insecuritatea care provine din violența socială și politică este o realitate îngrijorătoare pe care multe Biserici trebuie să o gestioneze astăzi, în viața lor de zi cu zi” și care poate „chiar să devoreze afecțiunile familiale și înseși relațiile ecleziale”. Experiența acestei fugi este și visul lui Iosif: „A visa, a imagina noi forme pentru Biserică – conchide vorbitorul – înseamnă și a reînnoi ceea ce facem deja. A imagina Biserica înseamnă a fi dispuși să învățăm unii de la alții, în timp ce ne transformăm împreună, ca Biserici și ca familii”. Prin urmare, întrebarea finală pentru discernământ este: „De ce avem nevoie, în luminile și umbrele de astăzi, pentru a învăța și a imagina noi moduri de a fi familie și noi moduri de a fi Biserică?”.
Alessandro Di Bussolo
(După Vatican News, 8 octombrie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
