„Confruntată cu fragilitatea trăită de familii, Amoris laetitia ne-a invitat să acordăm prioritate ascultării, să evităm judecățile pripite și să ne lăsăm surprinși de acțiunea harului lui Dumnezeu în viața oamenilor”. Așa a spus cardinalul Kevin Farrell, prefectul Dicasterului pentru Laici, Familie și Viață, la deschiderea celei de-a cincea zile a întâlnirii [luni, 12 octombrie 2026], care are loc la Vatican, despre exortația apostolică Amoris laetitia, la zece ani de la publicarea acesteia. Profesoara Julie Hanlon Rubio, profesoară de etică socială creștină la Jesuit School of Theology a Universității „Sfânta Clara” din Berkeley, subliniază că „Biserica poate oferi o viziune stimulantă asupra căsătoriei ca o unire intimă orientată spre creșterea în iubire și dreptate, care nu necesită perfecțiune”. Cardinalul Pablo Virgilio Siongco David, episcop de Kalookan, Filipine, oferă relatarea unei experiențe pastorale decisive care, de-a lungul anilor, a condus la evitarea stigmatizărilor simpliste ale familiei, permițând evangheliei să iasă la iveală tocmai în fragilitate.
Datele: o tendință globală de îndepărtare de căsătorie
Reflecția teologei începe cu o serie de date despre alegerile matrimoniale de astăzi, comparativ cu cele de acum câteva decenii. Asistăm la o accelerare clară a tendinței globale de îndepărtare de căsătorie, din Filipine în Polonia, din Argentina în Africa de Sud, din Statele Unite în Japonia. Procentul de adulți care nu s-au căsătorit niciodată, subliniază Rubio, va continua să crească. În special, mai puțini catolici americani se căsătoresc astăzi decât acum cincizeci de ani și doar un sfert dintre ei celebrează căsătoria în biserică. Ratele de fertilitate sunt, de asemenea, în scădere peste tot, inclusiv în țări precum Kenya, Ucraina și India. Botezurile sunt, de asemenea, în scădere, cu aproximativ o treime față de anii 1990. Problema este că „astăzi căsătoriile”, susține profesoara americană, „sunt mai reciproce și mai împlinitoare, dar și mai ambițioase, mai puțin rodnice și mai fragile”. Atunci când iubirea este esențială pentru căsătorie, explică ea, este mai dificil să găsești un partener potrivit. Unele femei resping această cale de viață, descurajate de climatul conjugal predominant de infidelitate și violență în familie. Acest lucru creează îndoieli semnificative, care provin și dintr-un sentiment de nepregătire pentru rolul de părinte. În acest sens, ei amână nașterea copiilor, doar pentru a descoperi mai târziu că a trecut momentul potrivit pentru a-i crește.
„Biserica răspunde cu viziunea sa convingătoare”
Rubio evidențiază o temă contemporană crucială: „Cuplurile tind să rămână izolate în dificultățile lor”. Acest lucru este evident și în rata ridicată a divorțurilor în rândul persoanelor în vârstă. Tema care trebuie, prin urmare, subliniată urgent, potrivit vorbitoarei, este de a remotiva cuplurile să „privească în exterior”, ceva din ce în ce mai dificil de găsit astăzi. În acest sens, teologia catolică poate oferi cheia: o unire intimă dedicată pentru ceva mai mare. „În acest moment, lumea are nevoie ca Biserica să răspundă fragilității căsătoriei cu viziunea sa convingătoare”, afirmă Rubio, amintind că pentru Papa Francisc însuși, „faptul că iubirea este imperfectă nu înseamnă că este falsă sau ireală”. Și Magnifica humanitas este explicită și în această privință: fragilitatea umană nu este o problemă de rezolvat, ci un element fundamental al umanității noastre care trebuie integrat.
Ascultând istorii concrete, în dificultățile lor reale
Cardinalul Pablo Virgilio Siongco David, din Filipine, ilustrează câteva situații legate de realitatea diecezei sale de Kalookan. El face acest lucru într-un discurs emoționant, oferind exemple concrete despre cum Amoris laetitia a ajutat să se înțeleagă ceva fundamental: că nu trebuie doar „să ne întrebăm cât de aproape sunt familiile de ideal, ci și cât de dispusă este Biserica să se apropie de familii în dificultățile lor reale”. „Însoțirea, așadar, nu este pur și simplu ceea ce face un preot sau un asistent pastoral pentru o familie. Este ceea ce comunitatea creștină învață treptat să devină în jurul acelei familii”, subliniază cardinalul. El explică faptul că Stațiunile Misionare, de exemplu, au oferit o modalitate de evanghelizare în contexte deosebit de dureroase în care viața de familie poate fi compromisă de sărăcie, migrație, violență, dependență, detenție, nedreptate și locuri de muncă precare. Realități care „pot limita sever libertatea oamenilor și capacitatea lor chiar de a se apropia de idealul creștin al vieții de familie”, afirmă cardinalul.
Depășirea clasificărilor bazate pe idealul familiei
„De aceea Amoris laetitia a fost atât de importantă pentru noi. Nu ne cere să abandonăm idealul. Ne cere să însoțim oameni adevărați”, subliniază el. „Ne-a oferit un limbaj pentru a exprima ceea ce învățam deja la nivel pastoral: discernământul situațiilor concrete mai degrabă decât să plecăm de la clasificări, însoțirea creșterii treptate și încrederea că harul poate fi deja la lucru chiar și în vieți și relații marcate de slăbiciune și incompletitudine”. O adevărată „lecție pastorală”, pe scurt, mai ales în zona metropolitană Manila inclusă în teritoriul diecezei, unde sărăcia familiilor poate duce la izolare severă și unde răspândirea drogurilor și a dependenților de droguri agravează situația. Ascultând experiențe „limită”, Biserica a aflat că „ceea ce la prima vedere ni se pare ca o familie iresponsabilă sau disfuncțională poate căpăta o înfățișare cu totul diferită atunci când intrăm în casă și ascultăm istoria ei”.
Antonella Palermo
(După Vatican News, 12 octombrie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
