„Noi răspunsuri la noi întrebări.” Perspectiva Bisericii este „clară” și atentă la schimbările care gravitează în jurul relațiilor și al vocației matrimoniale. „Împreună într-o lume în schimbare” este, de fapt, unul dintre titlurile care vor alcătui documentul de sinteză al întâlnirii „Zece ani de Amoris laetitia: proclamarea evangheliei cu familiile astăzi”, desfășurată la Vatican între 7 și 14 octombrie. Concluziile au ieșit la iveală în timpul briefing-ului care a avut loc miercuri seară, 14 octombrie 2026, la Sala de Presă a Sfântului Scaun.
Printre vorbitori s-au numărat cardinalul Luis Gerardo Cabrera Herrera, arhiepiscop de Guayaquil, Ecuador; arhiepiscopul mitropolit de Malta și secretar adjunct al Dicasterului pentru Doctrina Credinței, Charles Jude Scicluna; preotul nigerian și profesor la Universitatea DePaul din Chicago, SUA, Stanislaus Chu Ilo; părintele Giacomo Costa, consultant al Secretariatului General al Sinodului și responsabil de metodologia întâlnirii; monseniorul Philippe Bordeyne, președintele Institutului Teologic pontifical „Ioan Paul al II-lea” pentru Științe ale Căsătoriei și Familiei și coordonator al experților; și doamna Solange Gregory Schila și domnul Alisson Roberto Schila, un cuplu care a participat, de asemenea, la întâlnire.
Raportul întâlnirii
Părintele Costa a fost primul care a vorbit, descriind atmosfera zilelor de discuție, petrecute în apropiere spirituală de papa în urma operației de marți, 13 octombrie, pentru îndepărtarea cancerului pulmonar. Participanții i-au trimis pontifului un mesaj, la care acesta a răspuns cu propriul text: „Voi citi roadele muncii și discuțiilor dumneavoastră – a scris el – și la momentul potrivit vă voi oferi reflecțiile mele”.
Preotul a descris munca desfășurată ca fiind „intensă”, dar constructivă, în special prin schimbul de perspective diferite. Printre subiectele discutate s-a numărat importanța oferirii unui ajutor spiritual și concret în situațiile de violență familială și abuz: un astfel de sprijin trebuie să fie „la momentul potrivit” și să acorde o atenție deosebită protecției copiilor și a persoanelor vulnerabile. A fost subliniată și necesitatea reducerii stigmatului care poate însoți decizia de a cere ajutor în momentele dificile.
În timpul întâlnirii, au fost prezentate exemple de familii care „construiesc pacea”, de exemplu, prin primirea migranților. După cum a observat Costa, angajarea familiilor nu trebuie să se limiteze la „cele mai strânse relații”, ci să se extindă și la sferele politice, economice și sociale. S-a discutat și despre implicarea lor în formarea preoților.
Partea finală a întâlnirii a fost dedicată prezentării raportului de sinteză, urmată de discuții mai întâi în grupuri și apoi în sesiunea plenară. Textul a fost recunoscut ca fiind fidel discuțiilor, deși cu unele observații constructive menite să sublinieze și mai mult „dimensiunea misionară” a sa.
Întâlnirea a fost încheiată de cardinalul Kevin Joseph Farrell, prefectul Dicasterului pentru Laici, Familie și Viață, care a subliniat valoarea evaluării și îmbrățișării învățăturilor din Amoris laetitia. Acest proces se dezvoltă prin „noi înțelegeri” și face ca reuniunea pentru a-i primi o bună practică pastorală.
Documentul de sinteză
„Împreună într-o lume în schimbare” și „Tinerii și descoperirea vocației la căsătorie”. Prezentând temele cheie ale raportului de sinteză al întâlnirii, arhiepiscopul Bordeyne a explicat cum procesul a început cu ascultarea pentru a ajunge la o înțelegere comună a problemelor apărute. Printre cele mai evidente puncte de convergență s-a numărat accelerarea schimbărilor care, în ultimii zece ani, au afectat familiile, căsătoria și obiceiurile asociate acesteia în fiecare țară.
Prima temă abordată a fost fragilitatea, un concept fundamental din Amoris laetitia, atât de mult încât se află în centrul capitolului 8 al exortației apostolice. O a doua arie de reflecție a vizat schimbările sociale și economice și impactul lor asupra familiilor. Pentru a aborda aceste transformări, a subliniat prelatul, referința este doctrina socială a Bisericii, pe care Leon al XIV-lea a definit-o nu ca o „baghetă magică”, ci ca o „tradiție vie care ne pregătește să găsim noi răspunsuri la noi întrebări”. Lucrarea s-a dezvoltat în conștientizarea unei Biserici chemate să se confrunte cu schimbările și evoluțiile umane, inclusiv cele din viața conjugală și sexuală. O „privire limpede” asupra realității care, deși este provocată de transformările continue, rămâne animată de speranță.
Discuțiile au subliniat, de asemenea, necesitatea promovării proximității și a „învățării reciproce” între familii și Biserică, realități care, așa cum s-a menționat, „sunt similare”. Sarcina păstorilor nu este în primul rând de a judeca familiile, ci de a le asculta. În acest sens, Bordeyne a împărtășit exemplul unui preot care nu a reușit să rezolve problema unei familii care se lupta cu utilizarea excesivă a telefonului mobil în timpul meselor. Ascultarea, însă, a permis o schimbare în modul în care familia a abordat dificultatea. Când familia s-a întors la preot câteva zile mai târziu, acesta a spus: „Încă avem aceeași problemă, dar încercăm să o abordăm mai ușor”.
Discuțiile au atins și subiecte care au delimitări diferite în funcție de diferitele părți ale lumii, cum ar fi conviețuirea între cupluri. „Când doi tineri decid să se căsătorească, ei devin purtători, pentru generațiile lor, ai transformărilor timpului lor”, a rezumat prelatul.
Mărturiile
Recunoștința pentru plasarea „familiei în centrul Bisericii” a fost exprimată de arhiepiscopul Scicluna, care a amintit că, în urmă cu zece ani, exortația apostolică a Papei Francisc lansase un apel la „convertire pastorală”, îndemnându-ne să ascultăm familiile înainte de a le judeca. În cadrul discuțiilor recente de la Vatican, cardinalul Cabrera Herrera a identificat patru caracteristici ale sălașurilor: rugăciunea, comuniunea, formarea și misiunea. Firul comun este însoțirea, care ar trebui promovată nu numai în contextele în care se lucrează personal, ci în beneficiul întregii Biserici. Chu Ilo a împărtășit experiența sa de însoțire a familiilor din Africa, subliniind că „nu toate problemele pot fi rezolvate, dar Biserica trebuie să poată vorbi prin ascultare”. Acest concept a fost reluat și în mărturiile lui Solange Gregory Schila și Alisson Roberto Schila, care au descris că au dezvoltat un „sentiment de apartenență eclezială” mai puternic datorită unei abordări atente nu numai a fragilității familiilor, ci și a resurselor și bogățiilor lor.
Edoardo Giribaldi
(După Vatican News, 14 octombrie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
