Surpriza
Înclinat în faţa poporului
De Luigi Crimella
Surpriză, curiozitate, emoţie, rugăciune, tăcere: toate acestea au trecut prin sufletul a peste 100 de mii de persoane prezente în această seară, miercuri 13 martie, în piaţa Sfântul Petru la Roma, şi a miliarde de bărbaţi şi femei din toate continentele în faţa televizoarelor, care urmăreau primele cuvinte ale noului pontif apărut la loja centrală a bazilicii. Şi Papa Francisc, argentinianul Jorge Mario Bergoglio, arhiepiscop de Buenos Aires, călugăr iezuit, i-a uimit pe toţi încă de la primele vorbe: "Fraţi şi surori bună seara, voi ştiţi că datoria conclavului era să dea un episcop Romei şi se pare că fraţii mei cardinali au mers să-l ia la capătul lumii, dar suntem aici". Aşa cum Ioan Paul al II-lea spusese că "venea de foarte departe". Francisc chiar a vorbit despre ţara sa ca despre "capătul lumii", în adâncul Americii de Sud. Însă "geografia" Papei a fost imediat surclasată de o noutate epocală introdusă de Papa Francisc. La un anumit punct al salutului său a spus: "Acum aş vrea să dau binecuvântarea, dar mai înainte vă cer ca voi să-l rugaţi pe Dumnezeu să-l binecuvânteze pe episcopul vostru". Iată, la acest punct tăcerea a coborât ca de mormânt în piaţă, Papa s-a înclinat în faţa miliardelor de oameni, cu umilinţă şi convingere. A voit parcă să arate întregii lumi un adevăr pe care-l cunoşteam numai din exprimarea care-l califică în dreptul canonic: adică Episcopul de Roma este "Slujitorul slujitorilor lui Cristos". Şi a reuşit pentru că a şocat şi emoţionat adânc pe cei care erau prezenţi, care niciodată nu s-au simţit invitaţi să-i "ceară lui Dumnezeu ca să-l binecuvânteze pe Papa".
Fericiţi de a fi în piaţă. Seara fumului alb s-a deschis cu o aşteptare în piaţă încărcată de presimţiri dar şi ameninţată deranjant de ploaie şi umiditate descurajante. Lumea era cuibărită sub umbrele, în hainele impermeabile. Toţi priveau cu trepidaţie faţada magnifică a bazilicii luminată splendid. Şi vorbind cu cineva se percepea aspectul excepţional al momentului. "Simt că este un eveniment istoric - a spus Monica, o mamă unguroaică prezentă în piaţă cu fiul de 9 ani, Songor -. Suntem fericiţi de a fi aici, ne simţim norocoşi. După sfârşitul epocii precedente sub comunism, în ţara mea a fost ca o explozie de libertate religioasă şi toţi se consideră credincioşi. Acest lucru este foarte pozitiv. Acum sperăm ca noul Papă să poată continua în vestirea Evangheliei acolo unde încă n-a putut să ajungă". Alte voci, alte sensibilităţi: Milde şi Rosaria, din Sardinia, privind la coşul cel mai vestit din lume şi spun că se roagă Sfintei Fecioare Maria "pentru ca să-i inspire pe cardinali în alegerea Papei pentru a salva Biserica". Silvano Calabria, un bătrân din Roma, credincios, dar care în viaţa sa "n-a venit niciodată să asiste la anunţarea noului Papă" spune că este "foarte emoţionat": "Papa înseamnă mult pentru noi romanii, oriunde m-am dus în lume prima întrebare pe care mi-au pus-o a fost despre Papa. Deci contează mult pentru toţi".
Chiar şi cei care nu cred sunt aici. Sunt şi din aceia care nu cred, dar tot sunt aici la această întâlnire foarte stranie şi singulară: perechea de soţi Marie şi Benoit, francezi din Montpellier, sunt la Roma pentru turism şi au venit la Sfântul Petru "curioşi şi fascinaţi". "Nu suntem credincioşi - declară ei - dar respectăm Biserica şi credem că este important profilul noului Papă, care să fie modern şi deschis faţă de lume". Şi un altul din cei o sută de mii prezenţi, tânărul preot Antonio Lalu, indonezian, care nu poate fi recunoscut în hainele sale civile, este uimit că e contactat: explică faptul că se află la Roma pentru un curs trienal în Comunicaţii sociale la Ateneul "Sfânta Cruce", condus de Opus Dei, şi afirmă: "Ceea ce văd aici la Sfântul Petru mă uimeşte şi mă emoţionează. Lumea arată că iubeşte Biserica, pe Papa şi că ea crede mult în Dumnezeu". Acestea sunt mici părţi din omenirea care încă o dată s-a adunat în faţa bazilicii inimă a creştinătăţii. Aceştia sunt "fraţii şi surorile" cărora Papa Francisc s-a adresat cu un ton şi cu cuvinte foarte simple şi afectuoase.
Credinţa poporului. Încercând să facem o sinteză - deosebit de inoportună dată fiind "surpriza" acestui Papă aşa de revoluţionar încât să invite întreaga lume să se roage Tatăl Nostru, Bucură-te Marie şi Slavă Tatălui în direct la televiziune în cele cinci continente - s-ar putea spune aşa: încă o dată Biserica reuşeşte să uimească întreaga lume. Nu numai pentru că alege un Papă la care nimeni nu se aştepta. Nu numai pentru că acest Papă are un prenume italian, mai precis din Piemont (strămoşii săi veneau de la Pontacomaro, provincia Asti), deci le place imediat italienilor. Nu numai pentru că este un iezuit, primul Papă iezuit, dar care nu alege numele de Ignaţiu, ci de Francisc, sfântul umilinţei şi al purificării Bisericii. Împreună cu toate acestea, şi acest lucru s-a perceput în piaţa Sfântul Petru, văzând steagurile argentiniene fluturând sub ploaie, Biserica a lărgit graniţele sale "vizibile" ajungând cu Papa Bergoglio la continentul american. A traversat oceanul, onorând continentul cu numărul cel mai mare de catolici. A ales un Papă care a lucrat din totdeauna pentru "cei din urmă". Un Papă care este literat, psiholog, filozof şi chiar teolog, un iezuit plurilaureat şi cu o mare cultură universală. Aceasta este Biserica ce s-a adunat în Capela Sixtină şi şi-a făcut datoria sa de a-l alege pe "succesorul lui Petru". Dar este şi Biserica de popor, emoţionată în piaţa Sfântul Petru în această seară şi emoţionată în faţa televizoarelor. O bătrână doamnă romană a spus în autobuz întorcându-se acasă: "Cred în Biserică, nu greşeşte niciodată". Este credinţa populară, a "poporului lui Dumnezeu" care merge în istorie.
* * *
Primele cuvinte
Luat "la capătul lumii"
De M. Michela Nicolais
Faţa senină şi zâmbitoare, storurile roşii care îmbrăţişează spaţiul Lojei, fanfara care intonează imnul naţional şi el care ascultă emoţionat în picioare. La opt ani după predecesorul său, Papa emerit, Papa Francisc - al 266-lea Pontif Roman din istoria Bisericii, primul Papă iezuit din istorie - la ora 20.21 s-a arătat pentru prima dată de la Loja Binecuvântărilor pentru a primi salutul mulţimii, un ocean în sărbătoare în piaţa Sfântul Petru care a aşteptat peste o oră sub ploaie pentru a-l vedea pe noul Papă. "Fraţi şi surori, bună seara", primele sale cuvinte, simple. Fumul alb aşteptat a venit la 19.06, din coşul de la Capela Sixtină. Cel care a dat poporului anunţul solemn a fost cardinalul protodiacon, cardinalul Jean Louis Tauran. Aceste cuvinte ale sale în latineşte: "Annuntio vobis gaudium magnum: habemus Papam: Eminentissimun ac Rverendissimum Dominum, Dominum Georgium Marium Sactae Romanae Ecclesiae Cardinalem Beroglio qui sibi nomen imposuit Franciscum". Primul Papă din afara continentului european a fost ales în al 75-lea conclav din istoria Bisericii, de cei 115 cardinali electori, la al cincilea scrutin.
Aproape la capătul lumii. "Voi ştiţi că datoria Conclavului este să dea un episcop Romei", a continuat noul Papă: "Se pare că fraţii mei cardinali au mers ca să-l ia aproape la capătul lumii", a glumit cu privire la originile sale argentiniene, "dar suntem aici". "Vă mulţumesc pentru primire", a spus după aceea: "comunitatea diecezană din Roma are noul său episcop: mulţumesc!".
Primul gând îndreptat către Papa emerit. Primul gând se îndreaptă către predecesorul său: "Înainte de toate aş vrea să fac o rugăciune pentru episcopul nostru emerit, Benedict al XVI-lea", a spus Papa Francisc: "să ne rugăm cu toţii împreună pentru el, pentru ca Domnul să-l binecuvânteze şi Sfânta Fecioară să-l păzească". Apoi recitarea rugăciunilor Tatăl Nostru, Bucură-te Marie şi Slavă Tatălui, împreună cu piaţa. "Şi acum să începem acest drum: episcop şi popor", a spus imediat după aceea Papa: "Acest drum al Bisericii din Roma, care este aceea care prezidează în caritate toate Bisericile". Papa a definit deja de astăzi pontificatul său "un drum de fraternitate, de iubire, de încredere între noi". "Să ne rugăm mereu pentru noi, unul pentru altul", primul angajament cerut şi luat împreună cu credincioşii. Apoi orizontul s-a lărgit: "Să ne rugăm pentru toată lumea, pentru ca să fie o mare fraternitate". Apoi prima urare, adresată tot pieţei: "Vă doresc ca acest drum de Biserică, pe care astăzi îl începem şi în care mă va ajuta cardinalul meu vicar să fie rodnic pentru evanghelizarea acestui oraş atât de frumos".
Mai întâi vă cer o favoare. Înainte de a împărţi binecuvântarea "Urbi et Orbi", noul Papă a făcut un gest inedit şi deja indicativ al modului în care concepe slujirea ministeriului petrin: "Mai întâi vă cer o favoare", a spus adresându-se direct mulţimii care l-a ascultat în tăcere religioasă: "Înainte ca episcopul să binecuvânteze poporul, vă cer ca voi să-l rugaţi pe Domnul pentru ca să mă binecuvânteze: rugăciunea poporului, cerând binecuvântarea pentru episcopul său. Să facem în tăcere această rugăciune a voastră asupra mea". Şi astfel, asupra pieţei a coborât un minut de tăcere intensă, de adevărată rugăciune, urmată de aplauze.
Binecuvântarea şi aplauzele. Apoi binecuvântarea "Urbi et Orbi", în latineşte. O binecuvântarea adresată "vouă şi întregii lumi, tuturor bărbaţilor şi femeilor de bunăvoinţă", a continuat după aceea noul Papă în italiană, şi din mulţime s-au înălţat alte aplauze. "Fraţi şi surori, vă las. Multe mulţumiri pentru primire. Rugaţi-vă pentru mine şi pe curând", simplul salut final, care a făcut referinţă la primul cu care se adresase mulţimii din Lojă. În sfârşit, o destăinuire făcută credincioşilor despre ziua următoare: "Mâine vreau să merg să o rog pe Sfânta Fecioară Maria pentru ca să păzească întregul oraş Roma. Noapte bună şi odihnă plăcută". Unde va merge Papa Francisc să aducă primul act de omagiu, ca Pontif Roman? Probabil ţinta va fi bazilica Sfânta Maria cea Mare, şi-a imaginat părintele Lombardi într-un briefing "improvizat" la cald imediat după alegere, şi precizând imediat după aceea că va fi vorba de o vizită în formă privată. Declarându-se "şocat din cauza unui Papă iezuit", purtătorul de cuvânt al Vaticanului a spus că alegerea Papei Francisc "a fost o surpriză care a manifestat curajul cardinalilor, care au voit să treacă oceanul pentru a lărgi perspectiva".
Primele activităţi. "Noul Papă a vorbit la telefon cu Papa emerit", a informat părintele Lombardi. Acestea sunt primele activităţi publice ale Papei: mâine, la 17.00, Liturghia în Capela Sixtină cu cardinalii; luni la 11.00, în sala Clementină audienţă acordată tuturor cardinalilor, electori şi non-electori; sâmbătă la 11.00, în Aula Paul al VI-lea, audienţa acordată lucrătorilor din comunicaţie; duminică Angelus şi pe data de 19 martie Liturghia de început al pontificatului.
* * *
Cu teamă şi cutremur
Cheile în mâinile sale
De Cristiana Dobner
Geniul lui Michelangelo, al unei persoane umane, exact ca noi, suflu de Frumuseţe dăruit întregii omeniri de-a lungul secolelor, a fost unit în mod indisolubil cu Suflul, cu Duhul Sfânt, Darul care, trecând prin minţile şi inimile cardinalilor electori, ne-a făcut astăzi să privim faţa celui pe care, în aceste ultime zile, l-am aşteptat atât de mult.
A scris Benedict al XVI-lea: "Ştiu bine cum eram expuşi acelor imagini în orele marii decizii, cum ele ne interpelau, cum insuflau în sufletul nostru măreţia responsabilităţii. Cuvântul «con-clav» impune gândul despre chei, despre moştenirea cheilor lăsate lui Petru. A pune aceste chei în mâinile juste: aceasta este imensa responsabilitate în acele zile".
Toţi cardinalii au jurat tăcerea punând mâna pe Evanghelie şi, în faţa lor, aveau Judecata Universală pentru a-i chema la o decizie care să se insereze în acel flux care, din istoria noastră a oamenilor, mereu încurcată şi chinuită, să se ajungă la acel liman în care totul va fi clar în semnul Tatălui Milostiv.
Iona se arăta în faţa ochilor lor, nu a fost uşor pentru el să discearnă şi să accepte misiunea încredinţată lui, profetul exprimă astfel pe deplin toată truda celui care-l caută pe Dumnezeu dar, în acelaşi timp, trebuie să se confrunte cu sine însuşi şi cu toate dilemele care urmează.
Nu este prea greu să intuim starea sufletească a celui dinainte ales, cardinalul Bergoglio, argentinian, fără ca prin asta să cădem în abilităţi romantice, deşi cunoaştem temperamentul său uman, pus la încercare de o lungă viaţă dedicată în slujba lui Dumnezeu, de vestirea Cuvântului Său, de păzirea turmei, totuşi un salt la vârf a trezit "teamă şi cutremur".
Îi mulţumim Papei Francisc pentru că a acceptat, eventual făcând înlăuntrul său acelaşi parcurs al lui Iona, dar deschizând apoi mâinile pentru a primi şi a strânge acele chei.
În mod obişnuit cheile ne folosesc nouă pentru a ocroti casa noastră, o casetă de siguranţă, maşina noastră. Le ţinem ca proprietate trainică, de care nu ne dezlipim. Făcând astfel, noi închidem tuturor accesul, în afară de cei pe care noi îi vrem sau cu care vrem să împărtăşim bunurile noastre.
Papa nostru Francisc, abia numit şi cu mari emoţii interioare, cu acel con-clav, care s-a exprimat alegându-l, are cheile acelea care, de la Petru în lungul şir al Papilor de-a lungul secolelor, au ajuns până la noi. Nu închid locuinţe, casete cu bunuri preţioase, maşini de lux, sunt cheile a căror origine este divină, chei care deschid Împărăţia cerurilor şi deja, de aici, din istoria noastră, vor să ne amintească nu ceea ce molia şi rugina consumă ci ceea ce este nepieritor: Faţa lui Dumnezeu.
Acum aşteptarea s-a împlinit, cunoaştem numele de origine şi numele pe care a voit să-l aleagă pentru a califica tot timpul care-i este dăruit pentru pontificatul său, deci în simbol găsim marele mesaj al lui Francisc: pace şi unitate, în Biserică, în omenire, în inimile tuturor. Cheile sunt în mâinile sale.
Ce anume ne aşteptăm de la Papa? Pur şi simplu totul. Fără excepţii.
Toată şi în întregime ascultarea Cuvântului.
Toată şi în întregime anunţarea Veştii Bune.
Toată şi în întregime dorinţa de mântuire pentru toţi.
Toată şi în întregime angajarea pentru pacea între popoare.
Toată şi în întregime uşurarea strigătului săracilor, al celor marginalizaţi, al celor asupriţi.
Din partea noastră nu va putea decât să fie un răspuns zilnic că acel "Totul şi în întregime" să devină pâine de toate zilele, angajare de răspuns efectiv şi constructiv, ascultând şi punând în practică asemenea celui care, deşi rămânând pur şi simplu persoană umană, a fost investit cu o misiune mare care poate să devină uşoară numai prin harul lui Dumnezeu şi prin ajutorul nostru, cu rugăciune intensă şi colaborare reală.
Dincolo de orice simţire personală, de orice idee, pentru cel care crede un aspect este fundamental şi este cel al credinţei care, pe faţa Papei Francisc, ne face să vedem Faţa Lui Isus Cristos care conduce turma sa în meandrele devenirii.
Duhul uimeşte pentru că indică acele căi care nu sunt căile voastre, tocmai pentru a-i induce pe credincioşi şi pe gânditori, întreaga omenire, să abandoneze scheme de existenţă legate de ceea ce este neînsemnat, trecător, pentru a ne îndrepta spre o concepţie despre viaţă care să păstreze mereu sensul şi gustul pelerinajului.
Entuziasmul pornirii, mulţimea care aplaudă va trebui să se traducă în atitudini şi opţiuni foarte precise dacă va voi să răspundă, împreună, la Cuvântul evanghelic şi să-l facă să devină dar pentru toţi căutătorii de Dumnezeu, fie că sunt conştienţi sau inconştienţi.
Oricare ar fi evenimentele care vor marca pontificatul Papei Francisc, bărcii lui Petru nu-i va lipsi un cârmaci care se ştie al doilea, pentru că primul este, mereu şi oricum, Cristos Domnul, Înviat.
* * *
Papa Francisc
Este argentinianul Jorge Mario Bergoglio
Cardinalul Jorge Mario Bergoglio, S.I., arhiepiscop de Buenos Aires (Argentina), Ordinariuspentru credincioşii de rit oriental rezidenţi în Argentina şi care n-au Ordinarius de rit propriu, s-a născut la Buenos Aires la 17 decembrie 1936. A studiat şi a luat diploma de tehnician chimist, dar apoi a ales preoţia şi a intrat în seminarul din Villa Devoto. La 11 martie 1958 a trecut la noviciatul Societăţii lui Isus, a făcut studii umaniste în Chile şi în 1963, întorcându-se la Buenos Aires, a obţinut doctoratul în filozofie la Facultatea de Filozofie din Colegiul Maxim "San José" din San Miguel.
Între 1964 şi 1965 a fost profesor de literatură şi de psihologie în colegiul Neprihănitei din Santa Fe, iar în 1966 a predat aceleaşi materii în colegiul Mântuitorului din Buenos Aires.
Între 1967-1970 a studiat teologia la Facultatea de Teologie din Colegiul Maxim "San José" din San Miguel, unde a obţinut doctoratul.
La 13 decembrie 1969 a fost hirotonit preot.
În 1970-1971 a făcut al treilea probandat la Alcalá de Henares (Spania) şi la 22 aprilie 1973 a depus voturile perpetue.
A fost maestru de novici la Villa Barilari, San Miguel (1972-1973), profesor la Facultatea de Teologie, Consultant al Provinciei şi Rector al Colegiului Maxim. La 31 iulie 1973 a fost ales provincial de Argentina, funcţie pe care a exercitat-o timp de şase ani.
Între 1980 şi 1986 a fost rector al Colegiului Maxim şi al Facultăţilor de Filozofie şi Teologie din aceeaşi Casă şi paroh la parohiei Patriarhului San José, în dieceza de San Miguel.
În martie 1986 a mers în Germania pentru a termina teza sa de doctorat; apoi superiorii l-au destinat la colegiul Mântuitorului, de unde a trecut la biserica Societăţii în oraşul Cordoba ca director spiritual şi duhovnic.
La 20 mai 1992, Ioan Paul al II-lea l-a numit episcop titular de Auca şi auxiliar de Buenos Aires. La 27 iunie, acelaşi an, a primit în catedrala din Buenos Aires consacrarea episcopală din mâinile cardinalului Antonio Quarracino, ale nunţiului apostolic monseniorul Ubaldo Calabresi şi ale episcopului de Mercedes-Lujan, monseniorul Emilio Ogńénovich.
La 3 iunie 1997 a fost numit arhiepiscop coadiutor de Buenos Aires şi la 28 februarie 1998 arhiepiscop de Buenos Aires prin succesiune, la moartea cardinalului Quarracino.
Este autorul cărţilor: "Meditaciones para religiosos" din 1982, "Reflexiones sobre la vida apostolica" din 1986 şi "Reflexiones de esperanza" din 1992.
Este Ordinarius pentru credincioşii de rit oriental rezidenţi în Argentina care nu pot avea un Ordinarius de ritul lor. Mare Cancelar al Universităţii Catolice Argentina.
Raportor General adjunct la a 10-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor (octombrie 2001).
Din noiembrie 2005 până în noiembrie 2011 a fost Preşedinte al Conferinţei Episcopale Argentiniene.
De către fericitul Ioan Paul al II-lea a fost creat şi publicat cardinal în consistoriul din 21 februarie 2001, cu titlul "Sfântul Robert Bellarmin".
Este membru:
- al Congregaţiilor: pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor; pentru Cler; pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică;
- al Consiliului Pontifical pentru Familie;
- al Comisiei Pontificale pentru America Latină.
(Sursă: www.vatican.va)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
