Primul papă din America
Primul papă venit din America este iezuitul argentinian Jorge Mario Bergoglio, de 82 de ani, arhiepiscop de Buenos Aires din 1998. Este o personalitate cunoscută pe întreg continentul şi un păstor simplu şi foarte iubit în această dieceză, pe care a străbătut-o în lung şi în lat, călătorind chiar şi cu metroul şi autobuzele.
"Eu sunt unul de-al lor"
"Oamenii mei sunt săraci, iar eu sunt unul de-al lor", a spus odată pentru a explica alegerea sa de a locui într-un apartament şi de a-şi pregăti cina singur. Preoţilor săi le-a vorbit mereu de milostivire, curaj în apostolat şi uşi deschise pentru toţi. Lucrul cel mai rău care ar putea să se întâmple în Biserică, a explicat el în unele circumstanţe, "este ceea ce Henri de Lubac numeşte mondenitate spirituală", care înseamnă "să te pui în centru pe tine însuţi".
Iar când vorbeşte despre dreptatea socială, ne invită să luăm în mână Catehismul, să redescoperim cele zece porunci şi Fericirile. Proiectul lui este simplu: dacă îl urmezi pe Cristos, înţelegi că "a călca în picioare demnitatea unei persoane este un păcat grav". În pofida caracterului său reţinut, a devenit un punct de referinţă pentru luările lui de poziţie în timpul crizei economice care a afectat ţara sa în 2001.
Istoria unei vocaţii
S-a născut pe 17 decembrie 1936 în capitala argentiniană, fiu al unor emigranţi piemontezi: tatăl său, Mario, a fost contabil, pe când mama sa, Regina Sivori, se ocupa de casă şi de educaţia celor cinci copii.
A obţinut diploma de licenţă ca tehnician chimist, apoi a ales calea preoţiei, intrând în seminarul diecezan. Pe 11 martie 1958 a intrat în noviciat în Societatea lui Isus (Ordinul Iezuit). Şi-a completat studiile umaniste în Chile, iar în 1963, după ce s-a întors în Argentina, şi-a dat licenţa în filozofie la Colegiul San José din San Miguel.
Între 1964 şi 1965 a fost profesor de literatură şi psihologie la colegiul Inmaculada din Santa Fé şi în 1966 a predat aceleaşi discipline la Colegiul del Salvador din Buenos Aires. Din 1967 până în 1970 a studiat teologia şi a susţinut licenţa tot la Colegiul San José.
Preot, profesor, iezuit
Pe 13 decembrie 1969 a fost hirotonit preot de Arhiepiscopul Ramón José Castellano. A continuat pregătirea între anii 1970 şi 1971 în Spania, iar pe 22 aprilie 1973 a făcut profesiunea solemnă la iezuiţi. Revenit în Argentina, a fost maestru de novici în San Miguel, profesor la facultatea de teologie, consilier al Provinciei Societăţii lui Isus şi rector la Colegiu.
Pe 31 iulie 1973 a fost numit provincial al iezuiţilor din Argentina. Şase ani mai târziu, şi-a reluat munca în domeniul universitar, iar între anii 1980 şi 1986, a fost din nou rector la Colegiul San José, pe lângă munca de paroh în San Miguel. În martie 1986 a mers în Germania să îşi termine teza de doctorat; apoi, superiorii l-au trimis la Colegiul del Salvador din Buenos Aires şi ulterior la biserica iezuiţilor din oraşul Cordoba, ca director spiritual şi confesor.
Motto de episcop: "Iertând şi alegând"
Cardinalul Quarracino, arhiepiscop de Buenos Aires, îl avea în vedere drept colaborator apropiat. Astfel, pe 20 mai 1992 Ioan Paul al II-lea l-a numit episcop titular de Auca şi auxiliar de Buenos Aires. Pe 27 iunie a fost consacrat episcop în catedrală, chiar de către cardinal. Ca motto a ales Miserando atque eligendo, "iertând şi alegând", iar pe blazonul episcopal a aşezat sigla IHS, simbolul Societăţii lui Isus. A fost numit imediat vicar episcopal al zonei Flores, iar pe 21 decembrie 1993 a devenit vicar general al arhidiecezei.
Arhiepiscop de Buenos Aires
Astfel, nu a fost nicio noutate atunci când, pe 3 iunie 1997, a fost numit arhiepiscop coadiutor de Buenos Aires. După doar nouă luni, la moartea cardinalului Quarracino, a devenit succesorul său ca arhiepiscop, Primat al Argentinei, mare cancelar al Universităţii Catolice şi ordinarius pentru credincioşii de rit oriental care locuiau în Argentina şi nu aveau episcop de rit propriu.
Ioan Paul al II-lea îl creează cardinal
În Consistoriul din 21 februarie 2001, papa Ioan Paul al II-lea l-a creat cardinal. Cu această ocazie, i-a invitat pe credincioşii din Argentina să nu meargă la Roma pentru ceremonia primirii beretei de cardinal, ci să doneze banii de călătorie săracilor.
În octombrie 2001 a fost numit relator general pentru cea de-a zecea adunare generală ordinară a Sinodului episcopilor, dedicată slujirii episcopale.
Între timp, în America Latină, persoana sa devenea tot mai populară. În 2002 a refuzat numirea de preşedinte al Conferinţei episcopale argentiniene, dar în 2005 a fost ales şi apoi reconfirmat pentru încă trei ani, în 2008. Între timp, în aprilie 2005 a participat la conclavul în care a fost ales papă Benedict al XVI-lea.
Comuniune şi evanghelizare
Ca arhiepiscop de Buenos Aires - dieceză cu peste trei milioane de locuitori - a realizat un proiect misionar centrat pe comuniune şi evanghelizare. Planul avea patru obiective principale: comunităţi deschise şi fraterne; laici informaţi cu roluri de conducere; evanghelizare adresată tuturor locuitorilor oraşului; asistenţă oferită săracilor şi bolnavilor. I-a invitat pe preoţi şi laici să conlucreze.
În septembrie 2009, a lansat la nivel naţional campania de solidaritate pentru bicentenarul independenţei Argentinei: două sute de opere de caritate, de realizat până în 2016.
Până la alegerea sa ca Papă, a fost membru în Curia romană în următoarele oficii: Congregaţia pentru cultul divin şi disciplina sacramentelor; Congregaţia pentru cler, Congregaţia pentru institutele de viaţă consacrată şi societăţile de viaţă apostolică, Consiliul pontifical pentru familie şi Comisia pontificală pentru America Latină.
Urmaş al sfântului Petru
A fost ales suveran pontif al Bisericii Catolice pe 13 martie 2013.
În şase ani de pontificat, a făcut 27 de călătorii apostolice în 40 de ţări. A convocat trei sinoade (despre familie şi tineri) şi o întâlnire sinodală pe tema protecţia minorilor.
A scris două scrisori enciclice: Lumen Fidei ("Lumina credinţei", 2013) - despre credinţă; Laudato Si' ("Fii lăudat", 2015) - despre grija faţă de Pământ, casa noastră comună; patru exortaţii apostolice: Evangelii gaudium ("Bucuria Evangheliei", 2014) - despre vestirea Evangheliei în lumea actuală; Amoris laetitia ("Bucuria iubirii", 2017) - despre iubirea în familie; Gaudete et exsultate ("Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie", 2018) - despre chemarea la sfinţenie în lumea contemporană; Vive Cristo, esperanza nuestra ("Cristos, speranţa noastră, este viu, 2019), despre tineri, credinţă şi discernământ vocaţional.
Papa Francisc şi România
În noiembrie 2017, papa Francisc a acceptat propunerea de a fi numit membru de onoare al Academiei Române.
A semnat decretul cu privire la martiriul Monseniorului Vladimir Ghika, beatificat în 2013; cu privire la martiriul episcopului Anton Durcovici, beatificat în 2014; cu privire la virtuţile eroice ale tinerei laice Veronica Antal, beatificată în 2018; cu privire la martiriul celor şapte episcopi greco-catolici: Valeriu Traian Frenţiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu şi Iuliu Hossu, care urmează să fie beatificaţi pe 2 mai 2019, pe Câmpia libertăţii de la Blaj.
În noiembrie 2018, i-a primit pe episcopii romano-catolici şi greco-catolici români la Vatican, în cadrul vizitei ad limina Apostolorum.
Sursa: www.bisericacatolica.ro
* * *
Programul călătoriei apostolice a Sanctităţii Sale papa Francisc în România
Secţiunea specială "Papa Francisc în România": www.ercis.ro/papafrancisc
