Alegerea papei prezentată în cinci interviuri publicate de agenţia SIR
*
Printre jurnalişti
Este Bergoglio, episcopul nostru
De Daniele Rocchi
"White! Bianca! Blanca! Blanchel! Weißer! Branco! Bialy!", este un strigăt unic, care a venit după o lungă aplaudare, aceea care se ridică din "media center", instalată în spaţiile din Aula Paul al VI-lea, când ecranele televizoarelor arată norul de fum alb care iese, întâi mai încet şi apoi cu mare presiune aşa încât să nu lase îndoieli, din coşul aşezat deasupra Capelei Sixtine. Limbile se încurcă pentru a descrie fumul. Şi în timp ce ecranele televizoarelor arată bucuria şi emoţia mulţimii adunate în piaţa Sfântul Petru, cei circa 200 de jurnalişti - din cei peste 5.000 acreditaţi, de 26 de limbi şi 76 de ţări - sunt cu toţii la locurile lor de muncă. Staţiile radio sunt cele mai zgomotoase, lipite de microfoanele lor relatează fumul alb ca şi cum ar fi o transmisiune sportivă, dând detalii şi anticipând ascultătorilor ceea ce trebuia să aibă loc puţin mai târziu cu Pontiful nou ales în Capela Paulină pentru o scurtă rugăciune personală, în tăcere în faţa Preasfântului Sacrament, îmbrăcarea sa cu veşmintele pontificale, înainte de a se arăta la Loja Binecuvântărilor. Glasul lor este sufocat de sunetul clopotelor de la Sfântul Petru şi de glasurile din piaţa dezlănţuită. Colegii de la agenţii, de la presa scrisă şi de siturile web, aplecaţi asupra computerelor lor, dactilografiază dând formă şi culoare relatării unui moment definit, de toţi, istoric. În fiecare este orgoliul de a fi şi de a relata un fapt epocal cum este alegerea unui Papă, primul după o renunţare. Nu se mai vedea asta din secolul al XIII-lea. Între timp puţinele telecamere, rămase până în acel moment în Sala de Presă, aleargă afară în piaţă pentru a lua imagini şi mărturii şi pentru a aştepta momentul următor care-l va dezvălui pe Succesorul papei Ratzinger.
Cu ochii la lojă. De la hornul Capelei Sixtine, acum, ochii jurnaliştilor sunt îndreptaţi spre Loja Binecuvântărilor de la Bazilica Sfântul Petru, unde se aşteaptă vestea care va da un nume şi o faţă noului Pontif. Marile ferestre se deschid... A trecut mai mult de o oră de la fumul alb. ?ăcănitul pe tastierele computerelor dintr-o dată se opreşte. Glasurile se potolesc. Din ultimele rânduri se ridică în picioare oamenii pentru a vedea mai bine ecranele. În mod aproape spontan jurnaliştii se adună în grupuri mici, unindu-i naţionalitatea, limba. Se reunesc, se apropie unul de altul. Unii iau lista cardinalilor pentru a verifica numele şi pentru a-l lansa imediat în mod corect. Tăcerea se coboară şi învăluie orice lucru. Aşteptarea este palpabilă. Când se deschide loja, unde atârnă draperiile mari roşii, totul este de acum oprit: iată anunţul cardinalului protodiacon, Jean Louis Tauran: "Annuntio vobis gaudium magnum: habemus Papam...".
Papa argentinian. "Bergoglio, Bergoglio! Este Bergoglio al nostru!": strigătele de bucurie ale singurelor două jurnaliste argentiniene prezente în sală rup tăcerea şi par să-i aducă pe restul colegilor la realitatea. Până în acel moment, numele, în gura tuturor, ale aşa-numitor papabili erau cu totul altele. În puţine clipe cele două jurnaliste sunt înconjurate de o grămadă de microfoane, de tablete şi telefoane. Feţele lor ridate de lacrimi şi cuvintele sughiţate: "nu-mi vine să cred - spune agenţiei SIR Virginia Gladys Bonard, redactor al revistei focolarinilor Ciudat Nueva - este episcopul meu, episcopul de Buenos Aires. O surpriză impresionantă. Nu ne aşteptam, chiar dacă ştiam că era foarte mult luat în considerare. Va face mult pentru Biserică: este un om lucid, de mare limpezime, puritate, corectitudine, opţiune faţă de cei săraci, un părinte. Nu pot să-mi imaginez bucuria conaţionalilor mei argentinieni. Va fi un mare Papă care va reînnoi Biserica pentru că are mari capacităţi de conducere". Aproape de ea, Alicia Iris Barrios, de la Canal 21, care la portretul Papei iezuit, făcut de Bonard, adaugă alte amănunte semnificative: "Este foarte implicat în social, la Buenos Aires nu găseşti nici o biserică având uşile închise. Este o persoană de mare echilibru, un mare păstor. Papa Francisc nu va fi un pontif care se va lăsa condus, acest lucru este foarte clar. Este un om al poporului!". În timp ce vorbeşte, televiziunile arată imaginile noului Pontif care urmează să vorbească pentru prima dată. Virginia şi Alicia îl aud, se întorc spre ecranul cel mai apropiat, îşi ridică mâinile spre cer strigând, "Francisc, Fecioara să te ocrotească!". Imediat după aceea se lasă în voia unui plâns eliberator. Jurnaliştii din jur, discret, se îndepărtează, întorcându-se la locul lor pentru a relata o nouă pagină din istoria milenară a Bisericii.
* * *
Necredincioasa
Ca un tată care iubeşte
De Maria Chiara Biagioni
"Suntem o civilizaţie de orfani. Cred că Papa a arătat astăzi o paternitate simbolică pentru întreaga familie umană". Este prima impresie la cald a lui Julia Kristeva care de acasă de la Paris a putut să urmărească la televizor prima apariţie a Papei Francisc. Lingvistă, psihanalistă, filozoafă şi scriitoare franceză, Julia Kristeva a participat în octombrie 2011 la Ziua de reflecţie, dialog şi rugăciune pentru pacea şi dreptatea în lume, pe care Benedict a convocat-o la Assisi. Pentru prima dată, la întâlnirile care au avut loc la Assisi în 25 de ani, Pontiful a voit să invite reprezentanţi necredincioşi, drept "căutători ai adevărului". Agenţia SIR a intervievat-o imediat după alegerea noului Pontif.
Ce impresie v-a făcut de la Paris prezentare noului Papă lumii?
Prima impresie este că am trăit un moment mondial, nu numai pentru că a fost un eveniment filmat de televiziuni de pe toată planeta sau de Internet. Trăim într-un moment în care persoanele nu mai cred în nimic, nici în politică nici în finanţe şi Biserica catolică a dat astăzi exemplul că există un sens şi că ea însăşi este o instituţie cu un om care poate să-i călăuzească pe oamenii de pe tot pământul pentru a-i conduce spre acest sens. Mi se pare un mare răspuns dat crizei mondiale a valorilor. Noi necredincioşii avem în general tendinţa de a considera evenimentele din punct de vedere geopolitic sau politic. În schimb eu cred, şi profund, că a fost ales drept cel mai bun dintre cardinali pentru a fi mesager al lui Cristos astăzi. Acest Papă poartă şi ia asupra sa o mare Cruce: Biserica catolică trece printr-o răscruce crucială între fidelitatea faţă de fundamentele religiei şi deschiderea spre cele mai mari diversităţi prezente în lume. Papa se află în această răscruce.
Papa a ales numele Francisc. Ce semnal a voit să dea?
A ales numele Francisc şi această alegere ne duce la Assisi. Ce ne-a spus Benedict al XVI-lea la Assisi: ne-a spus că nimeni nu este proprietar al adevărului. Deci Papa va trebui pe de o parte să încarneze adevărul şi pe de altă parte să dea mărturie că nimeni nu este proprietarul adevărului. Cum? Alegând spiritul sfântului Francisc de Assisi: înainte de a muri a cerut ucenicilor săi să nu tindă să fie iubiţi ci să iubească. Şi Papa, alegând acest nume, a ales acest Spirit.
Ce răsunet are acest spirit în dialogul cu cultura de astăzi?
Înculturarea. Deschide drumul spre un nou umanism care se inspiră din creştinism dar se deschide spre dialogul cu ceilalţi. O misiune extrem de dificilă: aceea de a fi în acelaşi timp fideli faţă de tradiţie şi a nu eluda fundamentele credinţei, dar a demonstra că religia catolică nu este o religie slabă care se neagă, ci dimpotrivă, tocmai pentru că are aceste fundamente este capabilă să meargă spre ceilalţi.
A deveni Papă este o misiune foarte grea. Ce implicaţie psihologică are asupra persoanei?
Nu-i cunosc profilul. Am aflat că fusese deja candidat. Mai ştiu că este psiholog şi este interesat de psihologie. Ca psihologi suntem foarte preocupaţi în acest moment de pierderea de sens şi de rol a tatălui astăzi. Ştim cu toţii cât de dificil a devenit a fi mame şi taţi. Suntem o civilizaţie de orfani. Cred că Papa a arătat astăzi o paternitate simbolică pentru întreaga familie umană.
Dar un tată simte mai multă frică sau mai mult curaj în faţa evenimentelor mari ale unei existenţe?
Tatăl este unul care întrupează încredere şi este capabil să iubească'. Există tatăl legii, împotriva căruia fiul se răzvrăteşte. Dar există şi un tată care-l întâlneşte pe copil şi pe care copilul îl recunoaşte deoarece ştie că are încrederea sa şi iubirea sa. Este tatăl care este capabil să se unească cu noi. Este tatăl din "crez", care spune: "dă-mi inima ta şi eu îţi voi dărui inima mea".
Papa Bergoglio s-a aplecat pentru a primi rugăciunea de binecuvântare a poporului?
Este tocmai un semn care merge în direcţia a ceea ce spuneam: un tată care stă în comuniune cu acia care-l consideră tată. Înseamnă că el crede în ei şi le cere să creadă în el. A avut un mare curaj.
Un semn de speranţă pentru lume?
Sper asta. Dacă asumă această poziţie de a fi pe cruce, de a duce mesajul lui Isus, de a merge spre ceilalţi, acest Papă va putea să facă ceva foarte important, să refondeze un nou umanism. Argentina este o ţară care reprezintă America Latină, dar este şi o ţară apropiată Europei. Papa cunoaşte poporul argentinian, cunoaşte istoria sa, pe intelectualii săi, sărăcia sa. Şi această cunoaştere îl face capabil să continue misiunea lui Benedict al XVI-lea: să îmbrăţişeze umanismul nu ca pe o erezie ci ca pe un partener de dialog.
* * *
Sociologul
Va fi aproape de turma sa
De Francesco Rossi
"Să ne bucurăm de acest semn extraordinar de vitalitate, imprevizibilitate şi în acelaşi timp de libertate a Bisericii". Este entuziasmul cu care Sergio Belardinelli, profesor de sociologie a proceselor culturale şi de sociologie politică la Universitatea din Bologna, comentează pentru agenţia SIR ziua de astăzi, culminată cu alegerea ca pontif a lui Jorge Mario Bergolio, acum Papa Francisc.
Care a fost prima dumneavoastră impresie?
Papa emerit Benedict al XVI-lea, salutându-i pe cardinali, despre Biserică a vorbit ca despre o realitate vie. Iată, în această seară am avut dovada, în imprevizibilitate şi în libertatea absolută care a dus la alegerea ca Papă a cardinalului Bergoglio. Este un mare dar pentru toţi.
Salutându-i pe credincioşi de la loga de la Sfântul Petru, Papa Francisc a spus că a fost luat "aproape de la capătul lumii"...
Este un semnal simbolic, mai ales pentru noi europenii. Este ca şi cum marele semănat al lui Ioan Paul al II-lea şi al lui Benedict al XVI-lea ar fi produs o recolată mai îmbelşugată în America Latină decât în continentul nostru. Şi aşa este. Pentru a ne zdruncina pe noi occidentalii de aţipire şi de oboseală era nevoie de un Papă care să vină dintr-o ţară şi mai "îndepărtată", preluând cuvintele lui Ioan Paul al II-lea. este motiv de reflecţie pentru noi europenii.
Ce reprezintă, după părerea dumneavoastră, alegerea de a asuma numele "Francisc", care pentru prima dat este folosti de un pontif?
În Anul Credinţei este o alegere chiar potrivită. Papa Benedict, deschizând acest An, i-a îndemnat pe credincioşi să se agaţe de Isus Cristos şi să meargă în deşerturile lumii. Acum, pentru a ne însoţi în această misiune, îl avem pe Papa Francisc, al cărui nume face ecou numelui sărăcuţului din Assisi...
Care va fi profilul teologic al noului Papă?
Fiind iezuit, va fi foarte atent la o teologie şi la un magisteriu care să redea ideea de păstor care merge împreună cu turma sa. Nu este Papa "conservatorilor" sau al "progresiştilor", ci al lui Isus Cristos, şi sunt convins că va avea o capacitate de regenerare şi surpriză de care vom fi orgolioşi. Suntem în faţa unui om care cunoaşte sărăcia, materială dar şi spirituală, a oamenilor, precum şi devoţiunea poporului lui Dumnezeu. În afară de asta, este un om de ştiinţă, capabil să înfrunte provocările timpului cu rigoare doctrinală, dar care - sunt sigur şi reafirm asta - ne va uimi.
În primul său discurs s-a prezentat pur şi simplu ca "episcop", adresându-se "poporului". Ce semnificaţie au aceste cuvinte folosite de noul Pontif?
Înainte de toate demonstrează marea umilinţă a acestui om, care va încerca să valorizeze ceea ce este adevărata comoară a Bisericii: Cristos şi poporul lui Dumnezeu. Un popor pe care l-am văzut în această seară, într-o piaţă "Sfântul Petru" plină la refuz.
Pe ce criterii credeţi că va imprima pastoraţia sa?
Cu siguranţă este un Papă păstor, care se apropie de oameni. Sunt convins că magisteriul său va fi orientat spre această apropiere. Va fi un păstor umil şi sfânt, pentru un pontificat desigur neconvenţional.
La prima vedere vi se pare un "nou" Ioan al XXIII-lea?
Papa Ioan a exprimat imediat amabilitatea sa; aici uimesc umilinţa şi bunătatea, care dau un profund sens de siguranţă. Vorbind pieţei, a definit pontificatul său încă de acum "drum de fraternitate, de iubire, de încredere", ca şi cum ar fi decis să joace totul pe planul apropierii antropologice, dând antropologiei un soi de întrupare naturală într-un om care nu face din ea teorie, ci o asumă ca misiune practică.
Cum şi-l amintesc în Argentina, ţara din care provine?
Este un păstor foarte iubit, care iese din categoriile nesănătoase - progresist sau conservator - cu care tindem să citim Biserica.
Suntem la 50 de ani de la Conciliul al II-lea din Vatican, o aniversare deschisă de Papa Benedict şi pe care Papa Francisc va fi chemat să o încheie...
Graţie acestui om Conciliul al II-lea din Vatican ar putea să iasă din "versiunea mediatică" şi să intre într-un teren mai real, format din credinţă profundă, fidelitate, încredere, iubire, precum şi autoritate, autoritatea episcopului care este părinte şi păstor.
Este posibili să se prevadă ce rol va rezerva laicilor în Biserică?
Este devreme pentru a face previziuni, însă ştim că în afara Europei Bisericile sunt mult mai vii din punct de vedere laical. Acest Papă cu siguranţă este purtător al experienţei poporului său. Şi faptul că l-a ales pe Francisc ca nume este un mod de a privi la lume şi la Biserică ce nu poate să nu valorizeze un spirit laical. De aceea vom avea atenţii foarte speciale faţă de laici, în ceea ce nu va fi desigur un pontificat clerical.
* * *
Văzut de preot
Ne-a făcut să ne rugăm
De Gigliola Alfaro
Când a apărut la balconul binecuvântărilor Papa Jorge Mario Bergoglio piaţa "Sfântul Petru" a explocat de bucurie. Un moment foarte emoţionant pentru orice creştin. Dar cum a văzut alegerea noului Papă un preot în vârstă? L-am întrebat pe părintele Piero Altieri, canonic al catedralei de Cesena şi director editorial la Corriere Cesenate.
Ca preot, ce aţi simţit auzind "Habemus Papam" şi aflând că a fost ales Jorge Mario Bergoglio?
De la 1 martie, ca preot, nu mă simţeam bine dimineaţa când celebram liturghia şi trebuia să trec peste numele Papei. Înainte de toate, este bucuria, când voi celebra liturghia în catedrală, că pot să-l numesc din nou pe Pontif, Francisc".
Ce credeţi despre alegerea numelui? Pentru prima dată avem un Papă cu numele Francisc.
M-aş fi aşteptat mai uşor alegerea acestui nume dacă ar fi fost ales Papă cardinalul de Boston, Sean O'Malley. În schimb, Bergoglio este un iezuit. Aşadar, ce înseamnă acest nume? De mult timp se vorbeşte de nouă evanghelizare. Mergând înapoi în timp, în Evul Mediu, a fost un moment de mare criză a creştinătăţii, o societate care risca să piardă credinţa în inima şi în acţiunea oamenilor. Atunci a fost "Evanghelia sine glossa", predicată, vestită, mărturisită de Francis. Deci, alegerea numelui de Francisc mi se pare foarte semnificativă în timpul nostru, deoarece arată că şi astăzi este nevoie de a evangheliza. Este un semnal că noul Papă vrea să dea un ulterior impuls acestui drum al noii evanghelizări pe care Pontiful emerit Benedict al XVI-lea ni l-a propus. Papa Francisc ne invită să parcurgem această cale a credinţei, pornind de la Roma, ca punct istoric de referinţă al creştinismului, care apoi s-a răspândit în Bătrânul Continent şi pe ţărmurile Mediteranei. Papa Bergoglio este un iezuit: a doua zi după fractura făcută din cauza reformei protestante, tocmai misionarii din Societatea lui Isus au dus vestea Evangheliei nu numai în Europa, ci şi în lumea nouă, în Americi, în Indii, în China, în Japonia".
În afară de noutatea numelui, a fost pentru prima dată când un Papă s-a rugat, în momentul salutului de început, cu un Tatăl Nostru, un Bucură-te Marie şi un Slavă Tatălui: pentru dumneavoastră ce a însemnat?
La început, Papa Bergoglio era foarte serios, după aceea, aproape ca un bun paroh, am putea spune, sau ca un bun episcop, ne-a invitat să ne rugăm. Ne-a făcut să ne rugăm! Îmi imaginez că maestrul de ceremonii pontificale a fost luat cam pe nepregătite când şi-a dat seama că nu mai reuşea să-l "controleze" pe Papa Francisc, conform protocolului. Am considerat şi "revoluţionar" faptul că, în afară de a ne ruga împreună, ne-a cerut să ne rugăm pentru el, făcând tăcere. Şi a fost foarte frumos că piaţa "Sfântul Petru" şi Via della Conciliazione, plină ochi de mulţime, precum şi toate persoanele aflate în legătură graţie mijloacelor de comunicare din toată lumea s-au oprit într-o tăcere religioasă ca să se roage pentru Papa. A fost tăcere şi fiecare s-a rugat, în modul său, pentru noul Succesor al lui Petru. Eu, în seara asta, sunt acasă la cumnatul meu: ne-ar ridicat cu toţii în picioare şi ne-am rugat. Şi atunci când, la sfârşit, Papa Francisc a spus "mâine ne vom revedea", ne-a propus un drum aşa cum a făcut Isus, în urmă cu două mii de ani, cu discipolii. Desigur, după marele zdruncin profetic pe care l-a făcut Benedict al XVI-lea cu renunţarea sa, Papa va trebui să facă ordine în curie, dar mai ales va trebui să se inspire din colegialitatea conducerii Bisericii. Şi mi se pare că prin aceste gesturi deja a dat nişte semnale.
Papa Francisc a vorbit şi despre "drumul" care trebuie parcurs împreună ca episcop de Roma şi ca popor, un drum de fraternitate, iubire, încredere reciprocă, în rugăciune unul pentru altul. Ca preot, cu percepeţi această invitaţie?
Pe mine m-a mişcat mult atunci când Papa emerit Benedict al XVI-lea a vorbit despre dezbinări care schimonosesc faţa Bisericii. Papa Francisc nu a revenit în mod explicit asupra acestor răni, dar, spunând să avem încredere unii în alţii şi să ne iubim, este ca şi cum ar fi spus că putem să depăşim criza şi să slujim Evanghelia în măsura în care ne simţim uniţi cu Domnul, în fraternitate, iubire şi încredere reciprocă.
Dumneavoastră ce aţi vrea să realizeze acest Papă?
Ca preot, dar împărtăşind desigur această dorinţă cu tot poporul lui Dumnezeu, aş vrea ca Papa Francisc să slujească Evanghelia, readucând-o la radicalitatea sa, fără atâtea suprastructuri care s-au depus în viaţa noastră şi mai înainte încă în educaţia noastră, diminuând un pic acea libertate pe care Domnul ne-a dăruit-o. Aşa cum s-a prezentat în această seară Papa Francisc, în acest sens, promite bine. Mi se părea că văd, în anumite aspecte, simpatia lui Ioan Paul I şi cumsecădenia lui Ioan al XXIII-lea. a fost frumos cu a început în seara asta, cu un simplu "bună seara", şi cum a saluta, cu un la fel de simplu "noapte bună", anunţând apoi dorinţa că vrea să meargă să se roage Sfintei Fecioare Maria pentru ca să păzească întreaga Romă. Mi-a plăcut şi că Papa a voit imediat să conoteze această slujire petrină Bisericii din Roma.
* * *
Voce argentiniană
Săracii sunt preferaţii săi
De Patrizia Caiffa
"Un om simplu dar puternic, foarte apropiat de popor, care iubeşte profund Biserica şi pe cei săraci". Aşa îl descrie pe Papa Francisc Emilio Inzaurraga, preşedinte al Consiliului Naţional al Acţiunii Catolice Argentiniene, contactat telefonic la Buenos Aires. Inzaurraga îl cunoaşte personal şi l-a întâlnit de mai multe ori. Descrie un portret inedit al cardinalului Bergoglio.
O mare surpriză pentru poporul argentinian: cum vă simţiţi?
Este o surpriză enormă. Încă nu reuşim să credem că Papa este argentinian, suntem uluiţi, foarte mulţumiţi şi plini de speranţă. Este o mare emoţie pentru noi toţi. Suntem mulţumiţi deoarece cunoaşte problemele din Argentina, cunoaşte Biserica latinoamericană. Are multă carismă şi a lucrat foarte bine. Cardinalul Bergoglio a fost mereu o persoană foarte apropiată de popor, ne-a îndemnat mereu la misiune şi la evanghelizare. O frază importantă pe care ne-o repetă des este invitaţia de a merge în "periferii" ca să-l propunem pe Isus. Cred că, în acest moment al Bisericii, va da o contribuţie semnificativă noii evanghelizări în toată lumea.
Este o mare schimbare pentru Biserică?
Da, este o mare schimbare pentru Biserica din toată lumea. Aşa cum a spus în primele sale cuvinte, Biserica a mers să-l caute la marginile pământului, în sudul lumii. A deschide poarta Bisericii pentru sudul lumii: şi acesta este un semnal important. Dar cred că noul Papă va face efortul să ţină cont de toate realităţile.
Primul său gest semnificativ a fost cererea de a fi binecuvântat de popor...
Acesta este un gest caracteristic al său. De multe ori, când am vorbit, fie prin telefin, fie personal, îşi lua rămas bun cerându-mi să mă rog pentru el. Face asta cu oricine, că e vorba de autorităţi, jurnalişti sau oameni obişnuiţi. Este o persoană foarte simplă, cu obiceiuri foarte austere. În Argentina este uşor să-l întâlneşti în metrou, în autobuz, călătorind singur, fără însoţitori sau şoferi.
Ce contribuţie va da Bisericii un Papă latinoamerican?
Va folosi comunicare foarte directă, un mod simplu de a se exprima. Cred că va lucra mult cu ideea că este un discipol şi un misionar, menţinând centralitatea în Isus şi vocaţia la sfinţenie. În acelaşi timp, va da impuls misiunii, pentru a duce această propunere tuturor oamenilor de bunăvoinţă. Cu siguranţă va aprofunda tema noii evanghelizări.
Va avea o atenţie specială faţă de Biserica săracilor şi faţă de problemele din America Latină?
Categoric da. Săracii sunt preferaţii săi. Mereu ţine cont de toţi, dar cu o privire specială asupra celor mai marginalizaţi, care sunt consideraţi rebuturi ale societăţii. Una dintre marile probleme ale lumii este sărăcia extremă, multele inegalităţi sociale. Cred că va lucra mult pentru ca aceste teme să devină vizibile şi să fie în atenţia lumii, pentru a urmări împreună binele comun. Şi apoi, desigur, cred că alegerea conclavului vrea să dea atenţie realităţii catolice din America Latină.
Cum va înfrunta Francisc provocările cele mai incomode din Biserică, aşa cum sunt scandalurile de pedofilie? Care credeţi că va fi linia sa?
Cred că va urma linia lui Benedict al XVI-lea de toleranţă zero şi în acelaşi timp va fi atent la suferinţele victimelor, cu o privire milostivă asupra păcatelor dar cu fermitate asupra dreptăţii. Cu siguranţă va lucra mult asupra selectării candidaţilor la preoţie, formării din seminarii.
În sinteză, un om simplu dar puternic...
Da, un om simplu dar puternic şi care iubeşte profund Biserica. Dumnezeu să-l ajute şi noi ne rugăm pentru el.
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
