Georg Ratzinger, frate mai mare al papei emerit, a murit la vârsta de 96 de ani. Se afla la Regensburg, oraşul unde a trăit cea mai mare parte a vieţii sale lungi. Cu moartea sa, Joseph Ratzinger, care la 18 iunie a voit să înfrunte călătoria în avion pentru a-l revedea pe fratele muribund, pierde unicul membru al familiei care a mai rămas în viaţă. Deveniţi preoţi în aceeaşi zi, cei doi fraţi - unul muzician şi maestru al unui cor vestit, celălalt teolog şi apoi episcop, cardinal şi papă - au fost mereu foarte uniţi.
Născut la Pleiskirchen, în Bavaria, la 15 ianuarie 1924, Georg Ratzinger a început să cânte la orgă în biserica parohială încă de când avea 11 ani. În 1935 intră în seminarul mic din Traunstein, însă în 1942 este înrolat în Reichsarbeitsdienst, şi după aceea în Wehrmacht, cu care a luptat şi în Italia. Capturat de aliaţi în martie 1945, rămâne prizonier la Napoli câteva luni înainte de a fi eliberat şi de a se putea întoarce în familie. În 1947, împreună cu fratele Joseph, intră în seminarul Herzogliches Georgianum din München. La 29 iunie 1951, ambii fraţi, împreună cu alţi patruzeci de colegi, sunt hirotoniţi preoţi în domul din Freising de cardinalul Michael von Faulhaber. După ce a devenit responsabil de muzică la Truanstein, timp de treizeci de ani, din 1964 până în 1994, este dirijor al corului catedralei din Regensburg, corul "Regensburger Domspatzen". A umblat prin lume făcând numeroase concerte şi a condus multe înregistrări pentru Deutsche Grammophon, Ars Musici şi alte publicaţii discografice importante cu producţii dedicate lui Bach, Mozart, Mendelssohn şi alţi autori.
La 22 august 2008, mulţumind primarului de Castel Gandolfo care i-a acordat lui Georg titlul de cetăţean de onoare, Benedict al XVI-lea a spus a spus despre fratele: "De la începutul vieţii mele fratele meu a fost mereu pentru mine nu numai însoţitor, ci şi călăuză credibilă. A fost pentru mine un punct de orientare şi de referinţă cu claritatea, determinarea deciziilor sale. Mi-a arătat mereu calea care trebuie luată, chiar şi în situaţii dificile".
"Fratele meu şi eu - a spus Georg Ratzinger în urmă cu 11 ani în timpul unui interviu - eram amândoi ministranţi, amândoi slujeam la Liturghie. Ne-a fost clar repede, mai întâi mie şi după aceea lui, că viaţa noastră avea să fie în slujba Bisericii". Şi a împărtăşit amintirile din copilărie: "La Tittmoning, Joseph a primit mirul de la cardinalul Michael Faulhaber, marele arhiepiscop de München. Rămăsese impresionat şi spusese că ar fi voit să devină şi el cardinal. Însă, numai la câteva zile după întâlnirea aceea, observând pictorul care picta zidurile casei noastre, a spus şi ca atunci când va fi mare ar vrea să fie zugrav...".
După ce a reevocat anii întunecaţi ai războiului şi opoziţia tatălui fraţilor Ratzinger, de profesie jandarm, faţă de nazism, Georg a vorbit despre iubirea faţă de muzică ce îi unea: "În casa noastră toţi iubeau muzica. Tatăl nostru avea o ceteră la care cânta adesea seara. Cântam împreună. Pentru noi era mereu un eveniment. După aceea, la Marktl pe Inn, era o orchestră muzicală care mă fascina mult. M-am gândit mereu că muzica este unul din cele mai frumoase lucruri pe care le-a creat Dumnezeu. Şi fratele meu a iubit mereu muzica: probabil că eu l-am contagiat".
Georg Ratzinger era un om sincer şi era mai puţin obişnuit cu diplomaţia. De exemplu, n-a ascuns niciodată că nu s-a bucurat pentru alegerea fratelui, petrecută în aprilie 2005: "Trebuie să admit că nu mă aşteptam la asta - a spus el - şi am fost un pic dezamăgit... Date fiind activităţile sale grele, am înţeles că raportul nostru avea să se redimensioneze în mod însemnat. În orice caz, în spatele deciziei umane a cardinalilor există voinţa lui Dumnezeu, şi acesteia trebuie să spunem da".
În 2011, intervievat de o revistă germană, Georg Ratzinger a spus: "Dacă ar ajunge să nu se mai descurce din punctul de vedere al condiţiei fizice, fratele meu ar trebui să aibă curajul să-şi dea demisia". Şi tocmai el va fi printre primii care va primi, cu anticipare de câteva luni, decizia istorică a pontifului de a renunţa la slujirea petrină din motive legate de vârstă. "Vârsta se face simţită - a comentat Georg după anunţul din februarie 2013 -. Fratele meu doreşte mai multă linişte la bătrâneţe". În pofida problemelor la picioare şi la vedere, fratele mai mare al papei emerit a continuat să călătorească de la Regensburg la Roma, locuind în mănăstirea Mater Ecclesiae mai multe perioade, ţinând adesea companie lui Benedict.
Apăruse, cu câteva bucăţi de interviu, şi în documentarul de 29 de minute realizat de jurnalistul Tassilo Forchheimer pentru Bayerischer Rundfunk, post de radio-televiziune public local din landul Bavaria, transmis în ianuarie 2020.
(După Vatican News, 1 iulie 2020)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
