|
| © Vatican Media |
Există 272 de milioane de copii în întreaga lume care nu merg la şcoală. Datele devin alarmante dacă ne gândim la zonele devastate de război, precum Gaza, Haiti şi Sudan. În plus, doar 31% dintre ţări au sisteme eficiente de dezvoltare profesională, iar reducerile la finanţarea educaţiei cântăresc greu. Preşedintele UNICEF, Graziano, a declarat: "Asigurarea unor profesori instruiţi, motivaţi şi sprijiniţi înseamnă nu numai oferirea de cunoştinţe, ci şi protecţie, speranţă şi oportunităţi de viaţă şi de viitor pentru copii".
În fiecare an, pe 5 octombrie, lumea se opreşte o clipă pentru a privi spre sălile de clasă, cărţi, table şi, mai presus de toate, spre cei care, cu răbdare şi pasiune, se dedică zilnic construirii viitorului. Este Ziua Mondială a Profesorilor, instituită de UNESCO în 1994 pentru a comemora semnarea Recomandării din 1966 privind statutul profesorilor, un document care a consacrat drepturile şi responsabilităţile acestei profesii, adesea luată de bună, dar care, în realitate, susţine o mare parte a societăţii. Nu este numai o ocazie de celebrare, ci o oportunitate de reflecţie globală. În fiecare an, ONU propune o temă centrală: de la valoarea formării continue la demnitatea profesională, până la noile provocări aduse de tehnologiile digitale. Anul acesta, accentul internaţional se pune pe colaborare ca element cheie în redefinirea rolului profesorilor în peisajul educaţional contemporan. Şi tocmai în lumina scenariului actual marcat de conflicte din păcate cunoscute de ştiri, UNICEF, mereu în avangarda "sănătăţii educaţionale a minorilor" şi nu numai, trage un semnal de alarmă: numărul copiilor şi tinerilor care nu merg la şcoală s-a situat în jurul a 265 de milioane timp de un deceniu, dar ultimele estimări arată un salt înainte încă din 2023, ducând cifra la 272 de milioane. Şi, odată cu reducerea cu 3,2 miliarde de euro a asistenţei oficiale pentru dezvoltare alocate educaţiei, numărul copiilor care nu merg la şcoală la nivel mondial ar putea creşte la 278 de milioane în următorii ani.
Educaţia în pericol grav în contextele afectate de conflict
În multitudinea de contexte de crize sociale, economice, politice, climatice şi de război, cifrele devin şi mai evidente: din cei aproximativ 272 de milioane de copii, 234 de milioane au nevoie de sprijin pentru a accesa o educaţie de calitate, o creştere de 35 de milioane în ultimii trei ani. Dintre aceşti 234 de milioane de copii, 85 de milioane nu merg deloc la şcoală: 52% sunt fete, 17% sunt refugiaţi sau persoane strămutate în interiorul ţării, iar peste 20% sunt copii cu dizabilităţi. În Gaza, începând cu iulie 2025, 1.466.000 de copii se confruntau cu dificultăţi în educaţie. În iunie 2025, 588 de clădiri şcolare fuseseră afectate, 538 în Fâşia Gaza (95,4%) şi alte 50 în Cisiordania. În Sudan, peste 17 milioane din cei 19 milioane de copii de vârstă şcolară rămân în afara şcolii. În Haiti, escaladarea violenţei bandelor şi tulburările civile au lăsat peste 1,4 milioane de copii în necesitate urgentă de sprijin educaţional. "Acestea sunt cifre şocante, sunt cifre care ne pun mult pe gânduri, ne întristează, ne alarmează şi sunt în contrast cu ceea ce ar trebui să fie sistemul eficient de dezvoltare profesională şi culturală a copilăriei - spune Nicola Graziano, preşedintele UNICEF Italia - mai ales pe fronturile de război situaţia este foarte gravă, chiar dacă UNICEF este prezent cu Temporary School [Şcolile temporare] care încearcă să compenseze instruirea, dar, de exemplu, în Gaza, în acest moment, există un milion şi jumătate de copii care nu au nicio posibilitate de educaţie obişnuită, deoarece şcolile sunt distruse, deoarece sunt încredinţate bunăvoinţei multor voluntari care îşi riscă viaţa pentru că încearcă să predea unde pot, adesea sub cerul liber, literalmente sub bombe, acest fapt este foarte grav pentru că reprezintă o ipotecă serioasă asupra viitorului acestor micuţi: noi, cei care credem mereu că poate cheia de boltă a omenirii este reprezentată de cultură, de cunoaştere, de instruire şi educaţie, ne aflăm într-o contra-tendinţă foarte alarmantă şi acesta este motivul pentru care, de Ziua Mondială a Profesorilor, exaltăm rolul tuturor profesorilor şi învăţătorilor, deoarece ei sunt o sursă de dezvoltare, un mijloc de a inversa această tendinţă şi garantează un viitor pentru minorii din lume".
Investiţii şi în "hrană culturală"
Desigur, în faţa foametei, a lipsei apei, medicamentelor şi a serviciilor de bază, educaţia pare un bun de lux, dar nu ar trebui să fie aşa, spune Nicola Graziano, preşedintele UNICEF Italia: "Acestea sunt două exigenţe care merg mână în mână; nu-i putem lăsa în urmă pe cei care au cea mai mare nevoie de ele. Hrana nu poate fi comparată cu educaţia; nicio necesitate de bază nu poate fi cumpărată numai cu educaţie. Dar poate că, citind şi principiile fundamentale ale Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului şi principiile Constituţiei italiene, «hrana culturală» este probabil ceva de care niciun copil nu ar trebui să se lipsească. Niciun copil nu ar trebui să fie privat de dreptul de a învăţa şi de a-şi construi un viitor: asigurarea unor profesori instruiţi, motivaţi şi sprijiniţi înseamnă nu numai oferirea de cunoştinţe, ci şi protecţie, speranţă şi oportunităţi de viaţă". Apelul UNICEF este din nou adresat instituţiilor, să nu privească în altă parte şi să înceteze reducerea finanţării educaţiei: "Guvernul şi guvernele - adaugă Graziano - trebuie să înţeleagă că totul începe cu învăţământul. Este clar că avem nevoie de resurse şi instrumente şi trebuie să ne gândim din ce în ce mai mult la furnizarea acestor instrumente: reducerile la cultură, reducerile la învăţământ reprezintă o limitare serioasă pentru viitor şi încetinesc revoluţia culturală pe care întreaga lume o merită. Temporary School [Şcolile temporare] sunt o iniţiativă frumoasă şi validă, dar singure nu sunt suficiente, motiv pentru care am lansat acum un apel către toate şcolile pentru a răspunde cumva acestei nevoi de a dezvolta şi de a da sens şi înţelegere drepturilor fundamentale ale copilăriei şi adolescenţei. Astfel începe un proces cu Ministerul Educaţiei, care a emis recent o circulară către toate şcolile pentru a implementa ideea unei educaţii civice răspândite şi profund înrădăcinate, care să ia în considerare şi valori precum mediul înconjurător, frumuseţea artei şi respectul, valori care sunt în această perioadă atât de dificilă şi dramatică pentru copiii din lume, ne confruntăm probabil cu cea mai semnificativă criză de la perioada postbelică încoace, dar în orice caz nu trebuie şi nu putem niciodată să ne distanţăm de aceste nevoi".
Prezenţa la şcoala primară rămâne scăzută
Copiii şi tinerii nu merg la şcoală din cauza factorilor de mediu, dar şi sistemul şcolar îşi pierde eficienţa: în 2024, doar 31% dintre ţări aveau sisteme eficiente de dezvoltare profesională a cadrelor didactice, mai puţin de jumătate din obiectivul de 64%. Pe măsură ce lumea se apropie de termenul limită pentru Agenda 2030, tabela de bord a Obiectivelor de Dezvoltare Sustenabilă (ODD) pentru obiectivul educaţiei arată rezultate contrastante: unele ţări progresează prea lent pentru a îndeplini obiectivele, în timp ce multe altele înregistrează progrese bune. De exemplu, în timp ce 25% dintre ţări se confruntă cu o stagnare a participării la educaţia timpurie, 34% înregistrează progrese rapide către atingerea obiectivelor lor naţionale. La nivel global, UNICEF lucrează pentru a consolida accesul profesorilor la o dezvoltare profesională continuă şi de înaltă calitate, adaptată contextului şi exigenţelor locale. În plus, UNICEF sprijină şi investeşte în mentorat şi în sprijin, în accesul la resurse, în grupurile de sprijin între cei de aceiaşi vârstă şi în leadership de susţinere. A investi în profesori înseamnă a investi în viitor. Este fundamental ca guvernele şi comunitatea internaţională să investească urgent în educaţie, astfel încât fiecare copil, oriunde s-ar afla, să poată conta pe prezenţa unui profesor alături.
Iniţiative în lume pentru Ziua Profesorilor
În diferite oraşe din lume, 5 octombrie este o zi plină de iniţiative. Conferinţe şi seminarii la universităţi evidenţiază provocările educaţionale contemporane. Evenimente în şcoli, unde elevii pregătesc mesaje, postere sau mici ceremonii pentru a le mulţumi profesorilor lor. Reţelele de socializare şi campaniile pe reţelele de socializare, cu hashtag-uri dedicate, evidenţiază istoriile profesorilor capabili să schimbe vieţi. Premii şi recunoaşteri, cum ar fi Global Teacher Prize [Premiul Global pentru Profesori], care celebrează anual profesorii extraordinari capabili să inoveze şi să lase o amprentă de neşters asupra elevilor lor. Este, de asemenea, o zi pentru a face bilanţul dificultăţilor: clase supraaglomerate, salarii inadecvate, deficit de personal şi necesitatea de a reda prestigiul şi centralitatea unei profesii care nu se limitează la a transmite cunoştinţe, ci care modelează cetăţeni, conştiinţe şi speranţe. În fond, Ziua Mondială a Profesorilor este o invitaţie colectivă de a recunoaşte că în spatele fiecărui om de ştiinţă, artist, medic sau scriitor a existat un profesor care a fost capabil să vadă un talent, să încurajeze o curiozitate, să aprindă o scânteie.
Cecilia Seppia
(După Vatican News, 5 octombrie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
