|
| ÎPS Aurel Percă în vizită la Colegiul Romano-Catolic "Sfantul Iosif" din Bucureşti, 12 februarie 2020 Foto: Pagina Facebook a colegiului |
În ziua de 13 mai 2021, credincioşii romano-catolici celebrează Înălţarea Domnului. Evanghelistul Marcu ne spune că "Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, s-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu" (Mc 16,19). În textul evanghelic proclamat în această zi la Sfânta Liturghie, citim că Isus, arătându-li-se celor unsprezece, le-a spus: "Mergând în toată lumea, predicaţi evanghelia la toată făptura!" (Mc 16,15-16). În aceste cuvinte, Biserica din toate timpurile şi din toate locurile îşi găseşte identitatea şi forţa pentru a duce mai departe învăţătura creştină.
În acest an, ziua de 13 mai primeşte încă o semnificaţie, pentru că se sărbătoreşte şi Ziua Mondială a Educaţiei Catolice. Această iniţiativă a fost lansată în Congresul Oficiului Internaţional pentru Educaţia Catolică (OIEC), în Brazilia, propunându-se ca acest eveniment să aibă loc în fiecare an, în ziua Înălţării Domnului, în a 40-a zi după celebrarea Învierii lui Isus. Anul acesta, la 20 de ani de la această propunere, OIEC a lansat invitaţia ca şi celelalte organizaţii de învăţământ să adere la acest proiect. Cu această ocazie, Comitetul European pentru Educaţia Catolică (CEEC), la ultima reuniune a Adunării Generale, din 16 aprilie 2021, a decis să se asocieze acestei propuneri, invitând ca în toate ţările membre să se celebreze Ziua Mondială a Educaţiei Catolice. Cu această iniţiativă, se doreşte şi o înscriere în propunerile lansate de Papa Francisc prin Global Catholic Education.
Scopul Zilei Mondiale a Educaţiei Catolice este acela de a reflecta, de a recunoaşte şi de a celebra educaţia catolică. În învăţătura sa despre educaţie, Conciliul Vatican II, în Declaraţia despre educaţia creştină (Gravissimum Educationis), aminteşte mai întâi de dreptul universal la educaţie: "Toţi creştinii, întrucât au devenit făptură nouă, renăscându-se din apă şi Duh Sfânt şi astfel se numesc şi sunt într-adevăr fiii lui Dumnezeu, au dreptul la o educaţie creştină. Aceasta nu are în vedere numai maturizarea persoanei umane (...), ci urmăreşte în principal ca cei botezaţi, fiind iniţiaţi treptat în cunoaşterea misterelor mântuirii, să devină din zi în zi mai conştienţi de darul credinţei pe care l-au primit, să înveţe să-l adore pe Dumnezeu Tatăl în spirit şi adevăr (cf. In 4,23), în primul rând prin cultul liturgic, să fie formaţi pentru a-şi trăi viaţa proprie după omul cel nou în dreptatea şi sfinţenia adevărului (cf. Ef 4,22-24), şi astfel să ajungă la omul desăvârşit, la vârsta plinătăţii lui Cristos (cf. Ef 4,13) şi să-şi aducă contribuţia la creşterea trupului mistic. Pe lângă aceasta, conştienţi de chemarea lor, să se înveţe să dea mărturie despre speranţa ce se află în ei (cf. 1Pt 3,15), precum şi să ajute la transformarea creştină a lumii, prin care valorile naturale, preluate şi integrate în perspectiva integrală a omului răscumpărat de Cristos, să contribuie la binele întregii societăţi" (Gravissimum Educationis 2).
După evidenţierea dreptului la educaţie, Biserica ne aminteşte de rolul pe care îl au părinţii în educaţie: "Părinţii, deoarece au dat viaţă copiilor lor, au obligaţia foarte gravă de a-i educa, şi de aceea trebuie consideraţi primii şi principalii lor educatori. Această funcţie educativă a lor este atât de importantă încât, acolo unde lipseşte, cu greu poate fi suplinită. Într-adevăr, este îndatorirea părinţilor să creeze o atmosferă familială însufleţită de iubire, de pietate faţă de Dumnezeu şi respect faţă de oameni, care să favorizeze educaţia integrală, personală şi socială, a copiilor. Familia este, aşadar, prima şcoală a virtuţilor sociale de care nici o societate nu se poate lipsi" (Gravissimum Educationis 3).
În exortaţia apostolică postsinodală Amoris laetitia, Papa Francisc reia şi întăreşte ideile despre rolul părinţilor în educaţia copiilor: "mi se pare foarte important de amintit că educaţia integrală a copiilor este o «obligaţie foarte gravă» şi în acelaşi timp un «drept primar» al părinţilor. Nu e vorba numai de o obligaţie sau de o povară, ci şi de un drept esenţial şi de neînlocuit, pe care sunt chemaţi să-l apere şi pe care nimeni n-ar trebui să pretindă să-l ia. Statul oferă un serviciu educativ în manieră subsidiară, însoţind funcţia părinţilor care nu poate fi delegată, părinţi care au dreptul de a putea alege cu libertate tipul de educaţie - accesibilă şi de calitate - pe care intenţionează să o dea copiilor, conform propriilor convingeri. Şcoala nu-i înlocuieşte pe părinţi, ci este complementară lor. Acesta este un principiu de bază: «Orice alt colaborator în procesul educativ trebuie să acţioneze în numele părinţilor, cu consensul lor şi, într-o anumită măsură, şi din încredinţarea lor»" (Amoris laetitia 84)
Rolul şcolii este precizat în Declaraţia despre educaţia creştină (Gravissimum Educationis): "Între toate mijloacele de educaţie, o importanţă deosebită o are şcoala, care, în virtutea misiunii sale, cultivă cu grijă statornică facultăţile intelectuale, dezvoltă judecata, pune în contact cu patrimoniul cultural moştenit de la generaţiile trecute, promovează simţul valorilor, pregăteşte pentru viaţa profesională şi, generând relaţii de prietenie între elevi de firi şi condiţii diferite, favorizează spiritul de bună înţelegere. Pe lângă acestea, ea constituie un centru la a cărui activitate şi dezvoltare trebuie să participe familiile, profesorii, diversele asociaţii cu scop cultural, cetăţenesc şi religios, societatea civilă şi întreaga comunitate umană" (Gravissimum Educationis 5).
"Prezenţa Bisericii în domeniul şcolar se manifestă în mod deosebit prin şcoala catolică. Desigur, ea urmăreşte, nu mai puţin decât celelalte şcoli, scopuri culturale şi formaţia umană a tinerilor. Dar elementul ei caracteristic este crearea în comunitatea şcolară a unei atmosfere însufleţite de spiritul evanghelic al libertăţii şi iubirii, ajutarea adolescenţilor pentru ca, odată cu dezvoltarea personalităţii proprii, să crească şi conform cu făptura cea nouă în care au fost transformaţi prin Botez şi, în sfârşit, orientarea întregii culturi umane spre vestea mântuirii, astfel încât cunoaşterea pe care elevii o dobândesc treptat despre lume, viaţă şi om să fie luminată de credinţă. În acest fel, şcoala catolică, având deschiderea cuvenită faţă de exigenţele progresului actual, îşi educă elevii la promovarea eficientă a binelui cetăţii pământeşti şi îi pregăteşte la slujire în vederea răspândirii împărăţiei lui Dumnezeu pentru ca, ducând o viaţă exemplară şi apostolică, aceştia să devină plămadă de mântuire pentru comunitatea umană" (Gravissimum Educationis 8).
În orice timp, Biserica a fost conştientă de importanţa educaţiei catolice. Astăzi, cu toate provocările pe care le întâmpină omenirea din cauza pandemiei, Biserica se străduieşte să împlinească misiunea primită de la Isus. Elevii, părinţii, profesorii şi toţi cei implicaţi în domeniul educaţiei fac eforturi mari pentru a găsi mijloacele cele mai potrivite pentru a răspunde acestei provocări.
În anul dedicat Sfântului Iosif, ne lăsăm luminaţi de exemplul celui care, fiind purtătorul de grijă al lui Isus şi soţul feciorelnic al Mariei, rămâne un model pentru toţi cei care au primit de la Dumnezeu misiunea de a avea în grijă de cei încredinţaţi lor. "Câţi oameni exercită în fiecare zi răbdare şi insuflă speranţă, având grijă să nu semene panică, ci coresponsabilitate! Câţi taţi, mame, bunici şi bunici, învăţători arată copiilor noştri, cu gesturi mici şi zilnice, cum să înfrunte şi să traverseze o criză readaptând obişnuinţe, ridicând privirile şi stimulând rugăciunea! Câte persoane se roagă, oferă şi mijlocesc pentru binele tuturor. Toţi pot găsi în Sfântul Iosif omul care trece neobservat, omul prezenţei zilnice, discrete şi ascunse, un mijlocitor, un sprijin şi un ghid în momentele de dificultate. Sfântul Iosif ne aminteşte că toţi cei care sunt aparent ascunşi sau în «linia a doua» au o menire fără egal în istoria mântuirii. Spre toţi aceştia se îndreaptă un cuvânt de recunoaştere şi de recunoştinţă" (Scrisoarea apostolică a Sfântului Părinte Papa Francisc, Patris corde, cu ocazia celei de-a 150-a aniversări a declarării Sfântului Iosif ca Patron al Bisericii Universale).
Sfântul Părinte Papa Francisc spune că "noi considerăm că educaţia este unul dintre mijloacele cele mai eficace pentru a face această lume şi istoria noastră mai umane. Educaţia este înainte de toate o chestiune de iubire şi de responsabilitate transmisă de o generaţie către o altă generaţie" (Mesaj video cu ocazia întâlnirii promovate şi organizate de Congregaţia pentru Educaţia Catolică: Global Compact On Education. Together To Look Beyond, 15 octombrie 2020).
Îmi exprim gândurile de preţuire faţă de toţi cei care sunt angajaţi în domeniul educaţiei. În Ziua Mondială a Educaţiei Catolice, mă gândesc în mod deosebit la toţi elevii din şcolile noastre şi la familiile lor, la profesorii şi angajaţii din şcolile catolice, colaboratorii şi toţi cei implicaţi pentru bunul mers al educaţiei. Dumnezeu să vegheze asupra slujirii noastre şi să ne ajute ca să aducem rod care să rămână (cf. In 15,16) pentru tinerii de astăzi şi pentru viitorul Bisericii şi al societăţii.
O rugăm pe Sfânta Fecioară Maria să ne însoţească pe acest drum.
✠ Aurel Percă,
arhiepiscop mitropolit de Bucureşti
responsabil al Comisiei pentru învăţământ
în cadrul Conferinţei Episcopilor din România
* * *
Informaţiile au fost preluate din comunicatul de presă nr. 105 din 12 mai 2021, semnat de pr. Francisc Ungureanu, secretar general al Conferinţei Episcopilor din România, instituţie cu următoarele date de contact: Str. Diligenţei, 24, sector 3, 031555-Bucureşti; tel. / fax 031/4361250; e-mail: [email protected]; www.bisericacatolica.ro.
