Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua! Se vede că, astăzi, în această zi urâtă, voi aţi fost curajoşi: felicitări!
"Cred într-una, sfântă, catolică... Biserică". Astăzi ne oprim să reflectăm asupra acestei note a Bisericii: spunem catolică este Anul catolicităţii. Înainte de toate: ce înseamnă catolic? Derivă din grecescul "kath'olon" care înseamnă "conform totului", totalitatea. În ce sens această totalitate se aplică Bisericii? În ce sens noi spune că Biserica este catolică? Aş spune în trei semnificaţii fundamentale.
1. Prima. Biserica este catolică pentru că este spaţiu, casa în care ne este vestită întreaga credinţă, în care mântuirea pe care Cristos ne-a adus-o este oferită tuturor. Biserica ne face să întâlnim milostivirea lui Dumnezeu care ne transformă pentru că în ea este prezent Isus Cristos, care îi dăruieşte adevărata mărturisire de credinţă, plinătatea vieţii sacramentale, autenticitatea slujirii primite prin hirotonire. În Biserică fiecare dintre noi găseşte ceea ce este necesar pentru a crede, pentru a trăi ca nişte creştini, pentru a deveni sfinţi, pentru a merge în orice loc şi în orice epocă.
Pentru a da un exemplu, putem spune că este ca în viaţa de familie; în familie fiecăruia dintre noi este dăruit tot ceea ce ne permite să creştem, să ne maturizăm, să trăim. Nu putem creşte singuri, nu putem merge singuri, izolându-ne, ci mergem şi creştem într-o comunitate, într-o familie. Şi aşa este în Biserică! În Biserică noi putem asculta cuvântul lui Dumnezeu, siguri fiind că este mesajul pe care Domnul ni l-a dăruit; în Biserică putem să-l întâlnim pe Domnul în sacramente care sunt ferestrele deschise prin care ne este dată lumina lui Dumnezeu, pâraie din care luăm însăşi viaţa lui Dumnezeu; în Biserică învăţăm să trăim comuniunea, iubirea care vine de la Dumnezeu. Fiecare dintre se poate întreba astăzi: cum trăiesc eu în Biserică? Atunci când eu merg la biserică este ca şi cum aş fi la stadion, la un meci de fotbal? Este ca şi cum aş fi la cinematograf? Nu, este un alt lucru. Cum merg eu la biserică? Cum primesc darurile pe care Biserica mi le oferă, pentru a creşte, pentru a mă maturiza ca un creştin? Particip la viaţa de comunitate sau merg la biserică şi mă închid în problemele mele izolându-mă de celălalt? În acest prim sens Biserica este catolică, pentru că este casa tuturor. Toţi sunt fii ai Bisericii şi toţi sunt în casa aceea.
2. O a doua semnificaţie: Biserica este catolică pentru că este universală, este răspândită în toate părţile lumii şi vesteşte Evanghelia fiecărui bărbat şi fiecărei femei. Biserica nu este un grup de elită, nu se referă numai la unii. Biserica nu are închideri, este trimisă la totalitatea persoanelor, la totalitatea neamului omenesc. Şi unica Biserică este prezentă şi în cele mai mici părţi ale ei. Fiecare poate să spună: în parohia mea este prezentă Biserica catolică, pentru că şi ea este parte a Bisericii universale, şi ea are plinătatea darurilor lui Cristos, credinţa, sacramentele, slujirea; este în comuniune cu episcopul, cu papa şi este deschisă tuturor, fără distincţii. Biserica nu este numai la umbra clopotniţei noastre, ci cuprinde o imensitate de neamuri, de popoare care mărturisesc aceeaşi credinţă, se hrănesc din aceeaşi Euharistie, sunt slujiţi de aceiaşi păstori. A ne simţi în comuniune cu toate Bisericile, cu toate comunităţile catolice mici sau mari din lume! Este frumos acest lucru! Şi apoi a simţi că toţi suntem în misiune, comunităţi mici sau mari, toţi trebuie să deschidem uşile noastre şi să ieşim pentru Evanghelie. Să ne întrebăm aşadar: ce fac eu pentru a comunica altora bucuria de a-l întâlni pe Domnul, bucuria de a aparţine Bisericii? A vesti şi a mărturisi credinţa nu este treaba câtorva, mă priveşte şi pe mine, pe tine, pe fiecare dintre noi!
3. Un al treilea şi ultim gând: Biserica este catolică pentru că este "Casa armoniei" unde unitatea şi diversitatea ştiu să se conjuge împreună pentru a fi bogăţie. Să ne gândim la imaginea simfoniei, care înseamnă acord, armonie, diferite instrumente sună împreună; fiecare menţine timbrul său inconfundabil şi caracteristicile sale de sunet se acordă pe ceva comun. Apoi este cel care conduce, dirijorul, şi în simfonia care este interpretată toţi cântă împreună în "armonie", dar nu este şters timbrul fiecărui instrument; dimpotrivă, particularitatea yiecăruia este valorizată la maxim!
Este o imagine frumoasă care ne spune că Biserica este ca o mare orchestră în care există varietate. Nu suntem toţi egali şi nu trebuie să fim toţi egali. Toţi suntem diverşi, diferiţi, fiecare cu propriile calităţi. Şi acesta este frumosul Bisericii: fiecare aduce ceea ce este al său, ceea ce Dumnezeu i-a dat, pentru a-i îmbogăţi pe alţii. Şi printre componenţi există această diversitate, dar este o diversitate care nu intră în conflict, nu se contrapune; este o varietate care se lasă contopită în armonie de Duhul Sfânt; El este adevăratul "Învăţător", El însuşi este armonie. Şi aici să ne întrebăm: în comunităţile noastre trăim armonia sau ne certăm între noi? În comunitatea mea parohială, în mişcarea mea, în care eu fac parte din Biserică, sunt bârfe? Dacă sunt bârfe, nu există armonie, ci luptă. Şi aceasta nu este Biserica. Biserica este armonia tuturor: niciodată să nu bârfim împotriva altuia, niciodată să nu ne certăm! Îl acceptăm pe celălalt, acceptăm ca să existe o varietate justă, ca acesta să fie diferit, ca acesta să gândească într-un mod sau în altul - dar în aceeaşi credinţă se poate gândi diferit - sau tindem să uniformizăm totul? Însă uniformitatea ucide viaţa. Viaţa Bisericii este varietate şi atunci când vrem să punem această uniformitate peste toţi, ucidem darurile Duhului Sfânt. Să-l rugăm pe Duhul Sfânt, care este tocmai autorul acestei unităţi în varietate, al acestei armonii, pentru ca să ne facă tot mai "catolici", adică în această Biserică ce este catolică şi universală! Mulţumesc.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
