Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Timpul pascal pe care-l trăim cu bucurie, conduşi de liturgia Bisericii, este prin excelenţă timpul Duhului Sfânt dăruit "fără măsură" (cf. In 3,34) de Isus răstignit şi înviat. Acest timp de har se încheie cu sărbătoarea Rusaliilor, în care Biserica retrăieşte revărsarea Duhului asupra Mariei şi a Apostolilor adunaţi în rugăciune în cenacol.
Dar cine este Duhul Sfânt? În Crez noi mărturisim cu credinţă: "Cred în Duhul Sfânt Domnul şi de viaţă dătătorul". Primul adevăr la care aderăm în Crez este că Duhul Sfânt este Kyrios, Domn. Asta înseamnă că El este cu adevărat Dumnezeu aşa cum sunt Tatăl şi Fiul, obiect al aceluiaşi act de adoraţie şi de glorificare din partea noastră pe care îl îndreptăm către Tatăl şi către Fiul. De fapt, Duhul Sfânt este a treia Persoană a Preasfintei Treimi; este marele dar al lui Cristos Înviat care deschide mintea noastră şi inima noastră la credinţa în Isus ca Fiul trimis de Tatăl şi care ne conduce la prietenia, la comuniunea cu Dumnezeu.
Dar aş vrea să mă opresc mai ales asupra faptului că Duhul Sfânt este izvorul inepuizabil al vieţii lui Dumnezeu în noi. Omul din toate timpurile şi din toate locurile doreşte o viaţă deplină şi frumoasă, dreaptă şi bună, o viaţă care să nu fie ameninţată de moarte, dar care să se poată maturiza şi creşte până la plinătatea sa. Omul este ca un călător căruia, străbătând deşerturile vieţii, îi este sete de o apă vie, ţâşnitoare şi proaspătă, capabilă să adape în profunzime dorinţa sa profundă de lumină, de iubire, de frumuseţe şi de pace. Cu toţii simţim această dorinţă! Şi Isus ne dăruieşte această apă vie: ea este Duhul Sfânt, care purcede de la Tatăl şi pe care Isus îl revarsă în inimile noastre. "Eu am venit pentru ca să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug" (In 10,10).
Isus îi promite femeii samaritene că dăruieşte o "apă vie", din belşug şi pentru totdeauna tuturor celor care-l recunosc ca Fiul trimis de Tatăl pentru a ne mântui (cf. In 4,5-26; 3,17). Isus a venit să ne dăruiască această "apă vie" care este Duhul Sfânt, pentru ca viaţa noastră să fie condusă de Dumnezeu, să fie însufleţită de Dumnezeu, să fie hrănită de Dumnezeu. Atunci când noi spunem că un creştin este un om spiritual înţelegem tocmai asta: creştinul este o persoană care gândeşte şi acţionează conform lui Dumnezeu, conform Duhului Sfânt. Dar îmi pun o întrebare: noi, gândim conform lui Dumnezeu? Acţionăm conform lui Dumnezeu? Sau ne lăsăm conduşi de atâtea alte lucruri care nu sunt propriu-zis Dumnezeu? Fiecare dintre noi trebuie să răspundă la asta în adâncul inimii sale.
În acest moment putem să ne întrebăm: pentru ce această apă ne poate adăpa până la capăt? Noi ştim că apa este esenţială pentru viaţă; fără apă se moare; ea adapă, spală, face rodnic pământul. În Scrisoarea către Romani găsim această expresie: "Iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat" (5,5). "Apa vie", Duhul Sfânt, Darul Celui Înviat care îşi stabileşte locuinţa în noi, ne purifică, ne luminează, ne reînnoieşte, ne transformă pentru că ne face părtaşi de însăşi viaţa lui Dumnezeu care este Iubire. Pentru aceasta, Apostolul Paul afirmă că viaţa creştinului este însufleţită de Duh şi de roadele sale, care sunt "iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, bunăvoinţa, bunătatea, fidelitatea, blândeţea, cumpătarea" (Gal 5,22-23). Duhul Sfânt ne introduce în viaţa divină ca "fii în Fiul Unicul Născut". Într-un alt text din Scrisoarea către Romani, pe care am amintit-o de mai multe ori, sfântul Paul sintetizează cu aceste cuvinte: "Căci toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu, pentru că [...] aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: Abba, Tată! Însuşi Duhul dă mărturie duhului nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Iar dacă suntem fii, suntem şi moştenitori, moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Cristos, dacă suferim cu el, ca împreună cu el să fim şi preamăriţi" (8,14-17). Acesta este darul preţios pe care Duhul Sfânt îl aduce în inimile noastre: însăşi viaţa lui Dumnezeu, viaţă de adevăraţi fii, un raport de confidenţă, de libertate şi de încredere în iubirea şi în milostivirea lui Dumnezeu, care are ca efect şi o privire nouă spre ceilalţi, de aproape şi de departe, văzuţi mereu ca fraţi şi surori în Isus care trebuie respectaţi şi iubiţi. Duhul Sfânt ne învaţă să privim cu ochii lui Cristos, să trăim viaţa aşa cum a trăit-o Cristos, să înţelegem viaţa aşa cum a înţeles-o Cristos. Iată pentru ce apa vie care este Duhul Sfânt adapă viaţa noastră, pentru că ne spune că suntem iubiţi de Dumnezeu ca fii, că putem să-l iubim pe Dumnezeu ca fii ai săi şi că putem, cu harul său, să trăim ca fii ai lui Dumnezeu, ca Isus. Dar noi, îl ascultăm pe Duhul Sfânt? Ce anume ne spune Duhul Sfânt? Spune: Dumnezeu te iubeşte. Ne spune asta. Dumnezeu te iubeşte, Dumnezeu îţi vrea binele. Îl iubim noi cu adevărat pe Dumnezeu şi pe ceilalţi, asemenea lui Isus? Să ne lăsăm conduşi de Duhul Sfânt, să lăsăm ca El să ne vorbească la inimă şi să ne spună asta: că Dumnezeu este iubire, că Dumnezeu ne aşteaptă, că Dumnezeu este Tatăl, ne iubeşte ca adevărat Tătic, ne iubeşte cu adevărat şi asta o spune inimii numai Duhul Sfânt. Să-l simţim pe Duhul Sfânt, să-l ascultăm pe Duhul Sfânt şi să mergem înainte pe acest drum al iubirii, al milostivirii şi al iertării. Mulţumesc.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
