|
| © Vatican Media |
Un primat trist
de Pierre d'Ornellas
arhiepiscop de Rennes şi responsabil al Grupului de lucru "Bioetica" din Conferinţa Episcopală Franceză
Ce se întâmplă în Franţa? Mare tăcere printre cei care, ca Simone Veil deja, cred că avortul este mereu o "dramă" şi care nu sunt surzi la suferinţele pe care le generează. Tăcere dezorientată, uluită în faţa zgomotului care proclamă cu glas tare necesitatea imperioasă de a înscrie în Constituţie libertatea femeilor de a recurge la întreruperea voluntară a sarcinii (ÎVS). Profundă descumpănire a celor umili care iubesc viaţa şi care, fără să fi fost consultaţi, simt că există ceva anormal în această înscriere. Tristeţe în faţa a ceea ce apare ca o orbire colectivă, ca şi cum a lua timp pentru a reflecta şi a evalua provocările ar însemna a pierde timp. Neplăcere în faţa celor care se laudă că noi suntem prima naţiune care înscrie această libertate în Constituţie.
Dar cine este împotriva libertăţii femeilor? O, de-am putea fi toţi cu adevărat liberi! Cât priveşte avortul, investigaţiile o confirmă: sărăcia materială şi singurătatea afectivă sunt factori care favorizează recurgerea la ÎVS. Aşadar, nu este libertate, pentru că se impune o singură soluţie. Şi ce se întâmplă cu libertatea când presiunile - uneori ale unui bărbat - apasă asupra unei femei vulnerabile, neliniştite în faţa alegerii de a ţine copilul său sau de "a-l evacua".
Departe de a se lăuda cu orgoliu că este prima naţiune, Franţa ar trebui să reflecteze cu umilinţă asupra eşecului său: este pe primul loc în Europa cât priveşte numărul de avorturi: 234.300 în 2022. Număr care este în creştere cu 13,7% faţă de 2001, în timp ce a scăzut la jumătate în Italia cu 63.653 cazuri şi peste o treime în Germania cu 94.596. Dacă la 1.000 de naşteri sunt 119 avorturi în Germania şi 159 în Italia, în Franţa rămân 300!
Senatorii şi deputaţii au ales să aprobe că "legea determină condiţiile în care se exercită libertatea garantată femeii de a recurge la o ÎVS". Legea va stabili condiţiile care, deşi garantează libertatea femeilor, vor permite să se reducă numărul de ÎVS în Franţa? Aceasta este adevărata miză, infinit mai urgentă decât votul Congresului la Versailles.
Parlamentarii vor avea voinţa de a acţiona în acest sens? Diferite măsuri merită să fie luate în considerare pentru a împiedica presiunile asupra femeii însărcinate, pentru a furniza informaţii obiective şi complete femeilor care vor să avorteze, pentru a elabora o adevărată educaţie a tinerilor la raportul sexual şi afectiv care duce la considerarea frumuseţii iubirii dintre bărbat şi femeie, pentru a prezenta adevărul despre ÎVS şi alternativele posibile, pentru a informa cu privire la procesul minunat al fecundaţiei umane şi al dezvoltării fătului uman, pentru a interzice incitarea la avort, pentru a lupta în sfârşit împotriva sărăciei şi a singurătăţii afective care împing la avort.
Francezii aşteaptă ca parlamentarii să se angajeze în acest sens. Conform unui sondaj al IFOP din 2020, 88% sunt favorabili faptului ca "puterile publice să lanseze o adevărată prevenire a avortului şi să facă un studiu pentru a analiza cauzele, condiţiile şi consecinţele sale". 73% "cred că societatea ar trebui să ajute mai mult femeile ca să evite recurgerea la ÎVS", deoarece 92% consideră că un avort "lasă semne psihologice dificile de trăit pentru femei".
Aşadar, avem în faţa noastră o muncă serioasă. Pentru binele femeilor! Această înscriere în Constituţie voită pentru cauza femeilor nu se va întoarce împotriva lor? Întrucât recurgerea la ÎVS este o libertate constituţională, li se va spune lor că este normal a avorta? Vor asculta sfaturi, informaţii, care le vor permite să aleagă cu libertate adevărată? Această normalitate a avortului este de aşa natură încât la un post de radio s-au auzit obstetrice care l-au definit o "cură".
Oricum ar fi, Biserica rămâne atentă la persoane. Însoţeşte fără a le judeca. Ştie că libertatea adevărată se exercită numai pornind de la o informare clară, obiectivă şi completă. Pentru a însoţi, Biserica devine slujitoare a acestei informări care nu este deloc o incitare, ci un semn de respect faţă de femeie care are dreptul de a şti.
Este urgent ca Biserica să amplifice acţiunea sa socială în rândul femeilor aflate în dificultate. Fie ca, având curaj, catolicii să fie creativi pentru a însoţi cu delicateţe şi speranţă! Credinţa în Dumnezeu invită la respectarea maximă a libertăţii celuilalt (a femeii, ca şi a soţului său), ajutând să se elibereze de propriile lanţuri, mângâind, deschizând inimile la frumuseţea vieţii, iluminând discernământul şi provocând sprijinul fratern. Această acţiune socială va contribui la reducerea numărului de ÎVS, care rămâne un atentat la viaţă încă de la început, aşa cum au subliniat episcopii din Franţa.
Biserica promovează libertatea de conştiinţă, esenţială pentru demnitatea umană. Nimic mai normal decât a o ocroti pentru personalul sanitar! Acelaşi lucru este valabil pentru libertatea de exprimare. Această înscriere în Constituţie nu o poate limita. Parlamentarii au misiunea de a ocroti aceste două libertăţi fundamentale, cu atât mai mult în privinţa avortului, care este o temă serioasă ce merită o dezbatere senină, umilă şi responsabilă.
(După L'Osservatore Romano, 5 martie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
