|
| (Foto ANSA/SIR) |
de M. Chiara Biagioni
"Se pierde sensul valorii vieţii. Şi se pierde când pentru anumite situaţii şi pentru unele persoane, devine o problemă. Dar viaţa nu este o problemă. Moartea şi negarea vieţii sunt cele care creează o problemă. Aşadar, trebuie să ajutăm viaţa să crească, să fie primită şi însoţită". Vorbeşte Mons. Antoine Hérouard, arhiepiscop de Dijon şi vicepreşedinte al COMECE. Agenţia SIR l-a contactat în ziua în care Franţa cu votul Parlamentului se pregăteşte să devină prima ţară din lume care include explicit în Constituţia sa întreruperea voluntară a sarcinii (avortul). Modificarea constituţională prevede inserarea unui nou aliniat în articolul 34 din Constituţie, formulat astfel: "Legea determină condiţiile în care se exercită libertatea femeii, care îi este garantată, de a recurge la întreruperea voluntară a sarcinii". În zilele trecute într-o notă, episcopii francezi reafirmau convingerea lor conform căreia avortul "rămâne un atentat la viaţă încă de la început" şi "nu poate fi văzut exclusiv în perspectiva drepturilor femeilor".
Excelenţă, pentru ce episcopii spun nu?
Pentru că suntem în favoarea vieţii. Problema nu este atât legea despre avort în ea însăşi cât mai ales faptul că nu sunt tratate problemele de fond. Când la început legea prezentată de Simone Veil în '74 a fost votată, se afirma că legea era gândită pentru a pune capăt unei situaţii de mare pericol. Şi în schimb vedem că numărul avorturilor creşte şi astăzi a ajuns la cifra cea mai mare din totdeauna. În Franţa suntem la 235.000 de avorturi pe an. Este vorba de o cifră enormă.
Ce înţelegeţi prin "probleme de fond"?
Nimeni, niciun partid, nu repune în cauză astăzi libertatea de a alege. Nu există un pericol cu privire la acest punct. Este vorba mai degrabă de a vedea pentru ce atâtea femei au recurs şi recurg la avort. Acesta constituie un act grav care are consecinţe, şi psihologice, profunde asupra atâtor femei.
Cu decizia Parlamentului astăzi, avortul intră într-o Cartă constituţională. Este o decizie istorică pentru Franţa. Pe voi ce nu vă convinge?
Faptul de a pune această libertate în Constituţie, întrucât Constituţia este mai degrabă cadrul juridic de funcţionare a statului, a democraţiei. Nu este vorba de a pune toate legile în Constituţie. Şi pentru aceasta episcopii nu sunt favorabili.
Voi, episcopii, aţi afirmat că avortul "nu poate fi văzut exclusiv în perspectiva drepturilor femeilor".
Da. Noi am spus că problema nu poate să fie dezbătută pornind numai de la dreptul femeilor, care este un lucru desigur foarte important, ci există şi o viaţă care începe şi despre care nu se vorbeşte.
Dumneavoastră sunteţi episcopul francez delegat la COMECE. După părerea dumneavoastră, ce mesaj lansează Franţa Europei cu această decizie?
Această iniţiativă se inserează la nivel european în dorinţa de a introduce în Carta Drepturilor Fundamentale a Europei această libertate cu privire la avort. Dar vedem că printre ţările din Uniunea Europeană situaţia este foarte diferită. Ştim, de exemplu, că în Malta avortul este chiar interzis. Nu este nici o problemă de drept european în sine, deoarece chestiunile care trimit la problemele etice şi familiale depind numai de legislaţiile naţionale. Însă există acest efort din partea guvernului francez şi al preşedintelui Macron de a face zboruri înainte ca un semnal şi la nivel internaţional.
Voi ca episcopi vorbiţi în Europa unei societăţi tot mai laiciste şi descreştinate. Şi adesea cuvintele voastre sunt judecate drept conservatoare şi tradiţionaliste. Cum răspundeţi la aceste observaţii?
Nu este vorba de a judeca femeile care cer un avort, deoarece ştim că adesea în spate există situaţii dificile şi diferite. Ceea ce vrem să spunem este că avortul nu poate fi un mijloc pur şi simplu de contracepţie. Avortul rămâne mereu un act grav care are consecinţe în viaţa femeii. Şi vedem asta des în femeile care au avut o întrerupere voluntară a sarcinii chiar şi în urmă cu 20 sau 30 de ani şi care apoi se adresează unui preot pentru a spune că pentru ele acea experienţă a rămas ca o rană profundă. Aşadar, ceea ce vrem să spunem este că nu se poate trata această dimensiune a avortului numai ca un drept. Este un lucru intim care interesează femeia, precum şi bărbatul.
Ce vă preocupă mai mult ca Biserică în Europa în faţa proiectelor politice care se referă la sferele mai intime ale vieţii umane?
Ceea ce vedem astăzi în societăţile europene este această cerere aproape infinită de drepturi individuale menite să garanteze ceea ce vreau să fac, când vreau să fac şi cum vreau să fac, însă fără a lua în considerare o dimensiune socială şi colectivă a acţiunii mele şi consecinţele sale asupra celorlalţi. Dacă revendicăm, de exemplu, posibilitatea de a omorî pe cineva cu eutanasia, ce consecinţe are această alegere asupra persoanelor mai fragile care se simt rău? Ce pot gândi? Că viaţa lor nu mai valorează nimic şi chiar sunt o povară? Aşadar, este vorba de a înţelege dacă atenţia faţă de persoanele mai slabe şi lipsite de apărare, fie ele la începutul sau la sfârşitul vieţii, mai are o parte în înţelegerea noastră a vieţii umane.
Vă simţiţi ca episcopi astăzi un pic mai singuri şi izolaţi?
În concret nu se va schimba aproape nimic. Ceea ce stă mai mult la inima noastră este să vedem ce face societatea concret pentru a ajuta femeile să nu se afle în această situaţie dificilă şi să vedem până la ce punct se permite avortul. La început în Franţa erau 10 săptămâni, apoi am trecut la 12 şi acum la 14 şi între timp numărul medicilor dispuşi să-l facă nu creşte, pentru că ei văd că devine un lucru tot mai dificil şi complicat şi la nivel tehnic. Toate acestea le creează şi o problemă gravă de înţelegere a misiunii lor care este o misiune pentru ajutorarea persoanelor, nu pentru a distruge viaţa.
(După agenţia SIR, 4 martie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
