|
| © Vatican Media |
Mulţumim, Francisc!
Mulţumim, pentru că vorbele tale şi gesturile tale au adus primăvara. Ne-ai amintit că inima mesajului lui Isus este milostivirea. Ai visat o Biserică spital de campanie, care să se îngrijească mai mult cu medicamentul milostivirii decât cu acela al severităţii. Isus Cristos vrea ca Biserica lui să fie o casă pentru toţi şi tu ai suportat cu curaj tensiunea între a conduce o instituţie enormă şi complexă şi a menţine îmbrăţişarea pentru toţi, toţi, toţi.
Mulţumim, pentru că ai pus Biserica în stare de reformă în cheie misionară. Slujirea ta ne-a amintit mereu că motivaţia de a fi a Bisericii, identitatea sa cea mai profundă este să vestească iubirea lui Isus Cristos, care şi-a dat viaţa pentru noi. Ai dat mărturie despre bucuria profundă pe care o dă faptul de a ne şti iubiţi de Dumnezeu şi ne-ai făcut să redescoperim bucuria dulce şi încurajatoare de a evangheliza. Ai fost pentru toţi un părinte care a ştiut să întrupeze stilul lui Dumnezeu care - aşa cum ne-ai învăţat - este apropiere, compasiune şi duioşie.
Mulţumim, pentru bătălia ta împotriva clericalismului. Cu biciul de funii ai răsturnat mesele autorităţilor care uitaseră că sunt chemate să slujească şi nu să domine, după imaginea Fondatorului care a spălat picioarele discipolilor săi. Simplitatea ta a schimbat totul. Zâmbetul tău şi simţul umorului au făcut să cadă ca frunze uscate solemnitatea fariseică. În templele cu pereţi mucegăiţi de închidere ai deschis ferestrele ca să sufle Duhul şi ai făcut în aşa fel încât în bolţile lor să răsune din nou evanghelia fără glosă. Ai pus în lumină deplină incompatibilitatea între o viaţă de lux şi ieslea din Betleem. A căuta ultimul loc a redevenit o valoare.
Mulţumim, pentru că ai predicat un nou mod de a fi Biserică. Ai redescoperit şi ai dat nouă strălucire conceptului de sinodalitate, care ne cheamă să fim toţi protagonişti şi slujitori. Ne-ai învăţat că se descoperă căile lui Dumnezeu cu un discernământ în lumina evangheliei şi nu cu decrete ale autorităţilor sacralizate. Ai lărgit masa deciziilor, cerând să fie un loc de ascultare şi dând mai mult spaţiu femeilor. Ai zdruncinat masculinismul instituţionalizat amintind că Isus a avut în Maria Magdalena o apostolă a apostolilor.
Mulţumim, pentru că ai strigat în cele patru vânturi că săracii sunt în centrul evangheliei. În Isus, Dumnezeu s-a făcut în mod radical sărac şi acelaşi Isus a fremătat de bucurie amintind că săracilor le-au fost revelate lucruri ale lui Dumnezeu pe care înţelepţii nu le cunosc. Ai vibrat cu aceeaşi bucurie şi ai contagiat cu acea emoţie Biserica, ce nu va mai putea uita că lor le aparţine Împărăţia pe care o predică. Şi săracii de pe pământ îşi vor aminti că au avut un papă care era de partea lor.
Mulţumim, pentru că ai fost liderul mondial cel mai credibil, predicând în pustiu necesitatea dezarmării şi a păcii. În faţa dramei migranţilor, mărturia ta a fost un scut pentru a înfrunta iluzia soluţiei violente şi un stimulent pentru a căuta un drum mai uman. În faţa unei lumi care umblă tot mai nebună, cu urcarea de lideri care exploatează zonele noastre de umbră, exacerbând individualismul şi semănând frică şi ură pentru a ne manipula, figura ta a făcut să strălucească valorile autentic umane: suntem fraţi, consumul neînfrânat nu duce la fericire, trebuie să ne îngrijim de mama pământ, nimeni nu se mântuieşte singur. Cât de mult ne face mai umani să auzim pe cineva spunând de sus: "Nu este posibil să nu facă vâlvă faptul că moare degenerat un bătrân redus să trăiască pe stradă, în timp este ştire scăderea cu două puncte la bursă" (Evangelii gaudium, nr. 53).
Pentru toate acestea, şi pentru că suntem încrezători că această senzaţie de orfani va fi îmbrăţişată de paternitatea ta din cer, îţi spunem din inimă: Mulţumim, Francisc!
Quique Bianchi
(După L'Osservatore Romano, 25 aprilie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
