Sâmbătă, 16 martie 2013, Sfântul Părinte Francisc a primit în audienţă, în aula "Paul al VI-lea" din Vatican, pe reprezentanţii mijloacelor de comunicare socială prezenţi la Roma cu ocazia Conclavului şi a alegerii sale la Scaunul Pontifical. După salutul de omagiul al arhiepiscopului Claudio Maria Celli, Preşedinte al Consiliului Pontifical al Comunicaţiilor Sociale, Papa a adresat celor prezenţi discursul pe care-l prezentăm în continuare:
Dragi prieteni,
Sunt bucuros, la începutul slujirii mele în Scaunul lui Petru, să vă întâlnesc pe voi, care aţi lucrat aici la Roma în această perioadă aşa de intensă, începută cu surprinzătorul anunţ al veneratului meu Predecesor Benedict al XVI-lea, la 11 februarie. Salut cordial pe fiecare dintre voi.
Rolul mass-mediei a crescut mereu în aceste ultime timpuri, aşa încât au devenit indispensabile pentru a relata lumii evenimentele din istoria contemporană. O mulţumire specială vă adresez deci vouă pentru serviciul vostru calificat din zilele trecute - aţi lucrat, eh! aţi lucrat! - în care ochii lumii catolice şi nu numai s-au îndreptat spre Cetatea Eternă, îndeosebi spre acest teritoriu care are ca "baricentru" mormântul sfântului Petru. În aceste săptămâni aţi avut ocazia de a vorbi despre Sfântul Scaun, despre Biserică, despre riturile şi tradiţiile sale, despre credinţa sa şi îndeosebi despre rolul Papei şi al slujirii sale.
O mulţumire deosebit de vie se îndreaptă spre cei care au ştiut să observe şi să prezinte aceste evenimente din istoria Bisericii ţinând cont de perspectiva cea mai corectă în care trebuie să fie citite, aceea a credinţei. Evenimentele din istorie cer aproape întotdeauna o lectură complexă, care uneori poate să cuprindă şi dimensiunea credinţei. Evenimentele ecleziale nu sunt desigur mai complicate decât cele politice sau economice! Însă ele au o caracteristică de fond specială: răspund la o logică ce nu este îndeosebi aceea a categoriilor, ca să spunem aşa, lumeşti, şi tocmai pentru aceasta nu este uşor de a le interpreta şi a le comunica unui public vast şi variat. De fapt, Biserica, deşi este desigur şi o instituţie umană, istorică, împreună cu tot ceea ce comportă, nu are o natură politică, ci esenţialmente spirituală: este Poporul lui Dumnezeu, Poporul Sfânt al lui Dumnezeu, care merge spre întâlnirea cu Isus Cristos. Numai punându-ne în această perspectivă putem da cont pe deplin de ceea ce face Biserica Catolică.
Cristos este Păstorul Bisericii, însă prezenţa sa în istorie trece prin libertatea oamenilor: între ei unul este ales pentru a sluji ca Vicar al său, Succesor al Apostolului Petru, dar Cristos este centrul, nu Succesorul lui Petru: Cristos. Cristos este centrul. Cristos este referinţa fundamentală, inima Bisericii. Fără El, Petru şi Biserica n-ar exista şi nici n-ar avea motivaţie de a fi. Aşa cum a repetat de mai multe ori Benedict al XVI-lea, Cristos este prezent şi conduce Biserica sa. În tot ceea ce s-a întâmplat protagonistul este, în ultimă analiză, Duhul Sfânt. El a inspirat decizia lui Benedict al XVI-lea pentru binele Bisericii; El a orientat în rugăciunea şi în alegerea cardinalilor.
Este important, dragi prieteni, să ţinem cont de acest orizont interpretativ, de această hermeneutică, pentru a concentra inima evenimentelor din aceste zile.
De aici se naşte înainte de toate o mulţumire reînnoită şi sinceră pentru trudele din aceste zile deosebit de angajante, dar şi o invitaţie de a căuta să cunoaşteţi tot mai mult adevărata natură a Bisericii, de asemenea şi drumul său în lume, cu virtuţile sale şi cu păcatele sale, şi de a cunoaşte motivaţiile spirituale care o călăuzesc şi care sunt cele mai autentice pentru a o înţelege. Fiţi siguri că Biserica, la rândul ei, rezervă o mare atenţie lucrării voastre preţioase; voi aveţi capacitatea de a aduna şi a exprima aşteptările şi exigenţele din timpul nostru, de a oferi elementele pentru o lectură a realităţii. Munca voastră are nevoie de studiu, de sensibilitate, de experienţă, ca atâtea alte profesii, dar comportă o atenţie deosebită faţă de adevăr, faţă de bunătate şi faţă de frumuseţe; şi asta ne face deosebit de apropiaţi, pentru că Biserica există pentru a comunica tocmai asta: Adevărul, Bunătatea şi Frumuseţea "în persoană". Ar trebui să apară clar că suntem chemaţi cu toţii nu să ne comunicăm pe noi înşine, ci această triadă existenţială pe care o formează împreună adevărul, bunătatea şi frumuseţea.
Unii nu ştiau pentru ce Episcopul de Roma a voit să se numească Francisc. Unii se gândeau la Francisc Xaveriu, la Francisc de Sales, şi chiar la Francisc de Assisi. Eu vă voi povesti o istorie. La alegere, eu aveam alături de mine pe arhiepiscopul emerit de Sao Paolo şi prefect emerit al Congregaţiei pentru Cler, cardinalul Claudio Hummes: un mare prieten, un mare prieten! Când treaba a devenit periculoasă, el mă încuraja. Şi când voturile au urcat la două treimi, au venit aplauzele obişnuite, pentru că a fost ales Papa. Şi el m-a îmbrăţişat, m-a sărutat şi mi-a spus: "Să nu uiţi de săraci!". Şi acel cuvânt a intrat aici: săracii, săracii. Apoi, imediat, în raport cu săracii m-am gândit la Francisc de Assisi. Apoi, m-am gândit la războaie, în timp ce numărarea voturilor continua, până la toate voturile. Şi Francisc este omul păcii. Şi astfel, a venit numele, în inima mea: Francisc de Assisi. Este pentru mine omul sărăciei, omul păcii, omul care iubeşte şi păstrează creaţia; în acest moment şi noi nu avem cu creaţie o relaţie atât de bună, nu-i aşa? Este omul care ne dă acest spirit de pace, omul sărac... Ah, cât aş vrea o Biserică săracă şi pentru săraci! După aceea, unii au făcut diferite glume. "Dar tu ar trebui să te numeşti Adrian, pentru că Adrian al VI-lea a fost reformatorul, trebuie reformat...". Şi un altul mi-a spus: "Nu, nu: numele tău ar trebui să fie Clement". "Dar de ce?". "Clement al XV-lea: aşa te răzbuni pe Clement al XIV-lea care a desfiinţat Societatea lui Isus!". Sunt glume... Vă iubesc mult, vă mulţumesc pentru tot ceea ce aţi făcut. Şi mă gândesc la munca voastră: vă doresc să lucraţi cu seninătate şi cu rod şi să cunoaşteţi tot mai bine Evanghelia lui Isus Cristos şi realitatea Bisericii. Vă încredinţez mijlocirii Sfintei Fecioare Maria, Steaua evanghelizării. Şi vă doresc toate cele bune vouă şi familiilor voastre, fiecăreia dintre familiile voastre. Şi vă împart din inimă vouă tuturor binecuvântarea. Mulţumesc.
Les dije que les daba de corazón la bendición. Como muchos de ustedes no pertenecen a la Iglesia católica, otros no son creyentes, de corazón doy esta bendición en silencio, a cada uno de ustedes, respetando la conciencia de cada uno, pero sabiendo que cada uno de ustedes es hijo de Dios. Que Dios los bendiga!
[Vă spusesem că vă voi da din inimă binecuvântarea mea. Dat fiind faptul că mulţi dintre voi nu aparţin Bisericii catolice, alţii sunt necredincioşi, împart din inimă această binecuvântare, în tăcere, fiecăruia dintre voi, respectând conştiinţa fiecăruia, dar ştiind că fiecare dintre voi este fiu al lui Dumnezeu. Dumnezeu să vă binecuvânteze!]
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
