|
| © Vatican Media |
Seminţe de pace unde demnitatea este rănită
"Profeţie a prezenţei şi sămânţă de pace" în pliurile istoriei - consacraţii şi consacratele din întreaga lume sunt destinatarii scrisorii semnate miercuri, 28 ianuarie 2026, de sora Simona Brambilla, misionară de la "Consolata" şi prefect al Dicasterului pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică, de pro-prefect, cardinalul salesian Ángel Fernández Artime, şi de secretara Tiziana Merletti, de la Surorile Franciscane ale Săracilor.
Scrisoarea, intitulată "Profeţie a prezenţei: viaţa consacrată unde demnitatea este rănită şi credinţa este testată", este publicată cu doar câteva zile înainte de a 30-a Zi Mondială dedicată acesteia [vieţii consacrate], care este celebrată luni, 2 februarie, de sărbătoarea Prezentării Domnului, şi culminează cu Liturghia prezidată de Leon al XIV-lea în Bazilica "Sfântul Petru", la ora 17.00.
Liderii dicasterului scriu că, în ultimul an, în timpul călătoriilor şi vizitelor pastorale, au întâlnit feţele multor persoane consacrate, chemate să împărtăşească "situaţii complexe": contexte marcate de conflicte, instabilitate socială şi politică, sărăcie, marginalizare, migraţie forţată, minorităţi religioase, violenţe şi tensiuni: toate elemente care "pun la încercare demnitatea persoanelor, libertatea şi uneori însăşi credinţa". Dar, continuă ei, aceste experienţe dezvăluie şi dimensiunea "puternică", "profetică" a vieţii consacrate ca o "prezenţă care rămâne": alături de popoare şi de persoanele "rănite", acolo unde evanghelia este trăită în condiţii de "fragilitate şi încercare".
O "rămânere" care asumă chipuri şi trude "diferite", aşa cum complexităţile societăţilor sunt diferite, străbătute de "fragilităţi instituţionale şi insecuritate, presiuni şi restricţii pentru minorităţile religioase, singurătăţi, polarizări, noi forme de sărăcie şi indiferenţă", migraţii, inegalităţi şi violenţe răspândite.
În document se articulează o reflecţie asupra conceptului de "rămânere" evanghelică, ce nu este niciodată "imobilitate", cu atât mai puţin "resemnare", ci mai degrabă "speranţă activă" capabilă să genereze "atitudini şi gesturi de pace" prin "cuvinte care dezarmează", "relaţii care mărturisesc" dialogul şi "alegeri care protejează" pe cei mici, chiar şi atunci când sunt necesare "răbdare", "perseverenţă" şi "curaj" în denunţarea situaţiilor şi structurilor care neagă demnitatea şi dreptatea.
Tocmai "ca sămânţa care acceptă moartea pentru ca viaţa să înflorească", profeţia întregii vieţi consacrate se exprimă în capacitatea de a rămâne. În diferitele sale forme, subliniază scrisoarea, "prinde contur o singură profeţie": a rămâne cu iubire, "făcând din propria viaţă cuvântul pentru acest timp şi pentru această istorie". Şi în cadrul acestei "profeţii a rămânerii", se maturizează o mărturie a păcii, înţeleasă ca "un drum exigent şi zilnic" care o face "artizană a păcii".
Documentul se încheie cu mulţumiri adresate consacraţilor şi consacratelor pentru perseverenţa lor şi invitaţia de a rămâne, în urma Jubileului dedicat lor din 10 octombrie anul trecut, pelerini ai speranţei pe calea păcii.
Lorena Leonardi
(După L'Osservatore Romano, 28 ianuarie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
