Dezvoltare şi colaborare în pastoraţia migranţilor
Papa Francisc: "Biserica este o mamă a tuturor şi face efortul de a alimenta o cultură a primirii şi a solidarităţii, în care nimeni nu este inutil, nelalocul lui sau de înlăturat".
Fenomenul migrator a însoţit mereu istoria omului manifestând-se în diferite forme, în diferite direcţii pe parcursul istoriei vieţii sale.
Omul însuşi este un migrant venind în această lume şi îndreptându-se spre o alta mai bună şi mai statornică. Încă de pe primele pagini ale istoriei mântuirii, pe care o prezintă Biblia, îl descoperim pe om, creatura lui Dumnezeu, căutând mereu pământul făgăduit.
Sub imaginea poporului ales descoperim realitatea tuturor persoanelor şi a tuturor comunităţilor omeneşti în drumul lor spre adevărata dezvoltare şi împlinire. Cercetările şi studiile făcute în toate sectoarele istoriei umane confirmă acest adevăr şi această realitate pe care o trăim şi ele ne conving că omul este un veşnic căutător şi călător pe acest pământ.
Odată cu creşterea şi înmulţirea oamenilor şi mărirea familiei umane s-a impus din ce în ce mai mult realitatea căutării unui ambient adaptat, deschizând astfel iureşul migraţiei. Nu trebuie să uităm că răul care a intrat în lume prin păcat continuă, chiar putem spune că a luat dimensiuni impresionante şi dureroase, răspândind peste tot lacrimi şi moarte. Cain continuă să-l ucidă şi să-l elimine astfel pe Abel.
Situaţiile dureroase, care au urmat, au întristat din ce în ce mai mult lumea şi întristează familia umană, continuând să tulbure conştiinţele oamenilor.
Biserica primeşte o profundă învăţătură şi o chemare la fraternitate şi iubire până la jertfa de sine, urmându-l pe Cristos, întemeietorul ei. El însuşi a trecut prin această dureroasă situaţie de migrant, fiind exilat şi respins de propriul său popor. E tragic că mulţi dintre cei care se cheamă fraţi, care trebuie să fie ucenicii săi, nu numai că uită aceste gesturi ale sale, ci se comportă ca duşmani şi străini faţă de cei care se află în situaţii tragice, de eliminaţi, de exilaţi, expulzaţi şi umiliţi în demnitatea lor.
Cel de-al VII-lea Congres pentru Grija Pastorală a Migranţilor, desfăşurat în perioada 17-21 noiembrie, la Universitatea Urbaniana din Roma, a fost organizat de Consiliul Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor şi Itineranţilor şi coordonat de cardinalul Antonio Maria Vegliò. Congresul a voit să readucă în atenţia întregii Biserici şi a societăţii civile din întreaga lume această problematică a mobilităţii umane, angajând diferite structuri, pentru a analiza încă o dată importanta şi dureroasa realitate a fenomenului migraţiei în zilele noastre.
În cele cinci zile de analiză, de împărtăşiri de experienţe şi mai ales de rugăciuni comune, cei peste 300 de participanţi au avut o fericită ocazie de a lua act de acest fenomen al migraţiei şi de problemele lui. Dincolo de aspectele negative, devenite în ultimul timp tot mai dureroase, acest fenomen trebuie să aibă un loc deosebit de important în dezvoltarea relaţiilor umane, devenind un instrument în crearea unui climat armonios pentru o dezvoltare pozitivă, materială şi spirituală a lumii. El trebuie să se transforme într-un program de asigurare a unei colaborări frăţeşti din partea celor care migrează şi a acelora care îi primesc pe migranţi. Toţi, aşadar, trebuie să intre într-un dialog operativ, toţi trebuie să devină parteneri angajaţi pentru a crea o lume mai bună şi mai dreaptă, "o casă comună pentru cei care locuiesc pe acest pământ".
Tema generală a acestui moment de reflecţie a fost una provocatoare: "Cooperare şi dezvoltare în pastoraţia migranţilor".
În prima zi a congresului, atenţia tuturor a fost îndreptată spre rolul pe care îl are diaspora şi chemarea la cooperare în vederea creşterii condiţiilor de dezvoltare a societăţii civile şi a Bisericii. Pentru aceasta au fost prezentate diferite mărturii din partea unor delegaţi ale operatorilor pastorali din diferite ţări, care lucrează în pastoraţia migranţilor. În această primă zi, ca de altfel şi în zilele următoare, temele principale au fost aprofundate şi în discuţiile pe grupuri.
În cea de-a doua zi, participanţii la congres au fost invitaţi să reflecteze asupra raportului deosebit al migranţilor cu societatea civilă şi cu bisericile unde ajung. S-a evidenţiat că migranţii sunt chemaţi şi aşteptaţi să-şi dea aportul lor de "parteneri" în vederea dezvoltării multiple în ţările de unde pleacă, a acelora prin care trec şi în ţările în care ajung. Cei care migrează nu sunt străini, nici duşmani, nu sunt un pericol, ci sunt fraţi şi surori care se bucură să facă parte, potrivit cu demnitatea lor specială, din familia lui Dumnezeu. Nu trebuie uitat rolul pe care îl au femeile, tinerele şi mamele, rol pe care trebuie să-l împlinească în familia umană, cu carisma feminităţii de care se bucură.
În ziua a treia a congresului s-a pus accentul pe realitatea primirii şi acceptării în fenomenul migraţiei, ajungându-se la o integrare armonioasă, realitate care îşi are desăvârşirea în misterul comuniunii umane şi creştine. Un moment deosebit din această zi a fost constituit de intervenţia din partea delegaţiilor celorlalte biserici surori. Momentul a fost primit cu mare bucurie, evidenţiindu-se astfel că toţi trebuie să-şi dea aportul pentru o întâlnire fraternă pentru realizarea unei adevărate familii umane şi creştine, "ca toţi să fie una".
În sfârşit, bucuria acestor zile a fost completată şi încoronată cu vizita la Sfântul Părinte papa Francisc. Cu iubirea sa părintească, el a voit să întărească proiectul congresului cu un cuvânt iluminator şi încurajator în lucrarea dedicată migranţilor. El a afirmat că dincolo de marile suferinţe şi încercări prin care trec toţi cei ce se află în acest fenomen al mobilităţii umane, ei au misiunea de a contribui la dezvoltarea armonioasă a vieţii pe planeta noastră şi toţi trebuie să se bucure de recunoaşterea demnităţii primite de la Părintele ceresc. Biserica Catolică şi toate celelalte Biserici creştine, ca şi toţi oamenii de bunăvoinţă din societate, trebuie să se găsească şi să se întâlnească într-un dialog frăţesc, pentru a-l descoperi şi a-l face prezent pe Cristos în toţi aceia în care Dumnezeu a aşezat imaginea sa.
Cristos, cel care s-a făcut asemenea tuturor, îi cheamă pe toţi ucenicii săi la o adevărată colaborare, să poarte mesajul solidarităţii umane şi creştine acolo unde ajung şi printre oamenii cu care se întâlnesc. Pentru Biserică şi pentru slujitorii ei, toţi oamenii sunt fraţi şi sunt chemaţi să colaboreze la o dezvoltare armonioasă a societăţii, pentru a realiza pe pământ condiţia de viaţă pentru care au fost creaţi.
Împlinind aceste principii, migraţia se transformă într-un dar şi poate schimba faţa lumii, transformând-o într-o familie după planul Creatorului. În Biserică, nimeni nu este străin, ci fiecare are o demnitate sfântă.
Toţi participanţii s-au bucurat de cuvântul de încurajare al Sfântului Părinte, iar binecuvântarea sa apostolică de la final a fost ca un sigiliu adus lucrării congresului.
22 noiembrie 2014
PS Petru Gherghel,
episcop de Iaşi
* * *
Roma: PS Petru Gherghel la congresul mondial pentru pastoraţia migranţilor (19 noiembrie)
