"Solicitudinea pastorală a Bisericii în contextul migraţiilor forţate" a fost tema celei de-a XX-a adunări plenare a Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor şi Itineranţilor, desfăşurată la Roma în perioada 22-24 mai 2013. Din România a participat PS Petru Gherghel, episcopul Diecezei Romano-Catolice de Iaşi, responsabil cu pastoraţia migranţilor în cadrul Conferinţei Episcopilor din România.
Lucrările plenarei au fost coordonate de card. Antonio Maria Vegliò, preşedintele acestui departament al Curiei Romane.
În contextul adunării plenare a Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor şi Itineranţilor, a fost organizată joi după-amiază, 23 mai, o sesiune specială cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la înfiinţarea Consiliului. Pe agenda sesiunii speciale a figurat intervenţia card. Vegliò, urmată de Laurens Jolles, reprezentatul Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiaţi pentru Sudul Europei, şi de sora Estrella Castalone, coordonatoarea reţelei internaţionale a congregaţiilor religioase împotriva traficului de fiinţe umane. Joi seara a fost sfânta Liturghie în bazilica "S. Maria in Trastevere", la care au fost invitaţi reprezentanţi ai Curiei Romane, ai Corpului Diplomatic acreditat pe lângă Sfântul Scaun, membrii şi consultorii Consiliului Pontifical, grupuri de imigranţi din America Latină, India, Africa şi Ucraina. Corurile au fost formate din imigranţi.
"Isus Cristos, străin în mijlocul nostru, trebuie să interpeleze viaţa şi activitatea noastră de creştini", a spus la deschiderea lucrărilor adunării plenare card. Vegliò, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor. Migraţia forţată este constituită de mişcările migratorii involuntare, a spus card. Vegliò, citând în acest sens "ameninţările la adresa vieţii, precum persecuţiile, consecinţele conflictelor sau alte încălcări ale drepturilor omului", care "constrâng persoanele să plece în altă parte. Unii trec frontierele internaţionale şi devin astfel refugiaţi, în timp ce alţii rămân într-o altă regiune a ţării de origine fiind consideraţi «refugiaţi interni»".
După ce a menţionat numeroasele organisme instituţionale care se ocupă de acest fenomen, card. Vegliò a subliniat că "în ciuda progreselor înregistrate" atitudinea ţărilor industrializate şi în ţările din sudul planetei "s-a modificat în sens negativ, cu scopul de a îngreuna viaţa celor care cer azil. Această schimbare priveşte reducerea standardului umanitar şi introducerea de măsuri restrictive. Aceasta contribuie la contrabanda de persoane în călătorii periculoase". De aici, constatarea că protecţia "nu este o simplă concesie acordată refugiatului. Refugiatul şi cei evacuaţi sunt titulari de drepturi şi obligaţii".
"Prezenţa şi suferinţa persoanelor dezrădăcinate cu forţa", a continuat prelatul vatican, "sunt o provocare pentru credinţa noastră". "Ce facem noi pentru ei?" - era solicitarea Papei Francisc de la audienţa generală de pe 24 aprilie 2013, a amintit card. Vegliò. S-au schimbat situaţiile migratorii: acum câţiva ani, diferenţa dintre migraţia voluntară şi cea involuntară era mai bine definită, în timp ce acum este vagă şi uneori controversată, chiar contestată.
Pentru a răspunde la aceste provocări, a mai spus prelatul, este necesar mai întâi să înţelegem ce se întâmplă în jurul nostru. Pe de o parte, s-a extins mandatul agenţiilor ONU şi al altor organizaţii de profil pentru a oferi asistenţă celor aproximativ 100 de milioane de oameni care, se estimează, au fost forţaţi să-şi părăsească locuinţele, iar acum se află în exil. Pe de altă parte, prezenţa celor dezrădăcinaţi cu forţa este considerată o problemă de către comunitatea internaţională şi de guvernele ţărilor, unde opiniile publice au tendinţa de a se închide în propriile interese, ameninţând spaţiile de protecţie pentru migranţi, refugiaţi, evacuaţi, victime ale traficului internaţional de fiinţe umane, exploataţi în muncă, prostituţie, nomazi şi rom, dar şi studenţi de alte naţionalităţi.
Circa 7 milioane de persoane, fără a mai ţine cont de refugiaţii palestinieni, sunt constrânşi să trăiască în situaţii dificile prelungite, cu o durată medie de aproape 20 de ani. Aceasta, a remarcat card. Vegliò, înseamnă că o întreagă generaţie de copii nu cunoaşte altă realitate decât gardurile unei tabere de refugiaţi.
Printre vorbitorii lucrărilor plenare s-a numărat şi Christopher Hein, directorul Consiliului Italian pentru Refugiaţi, care a adus în prim plan migraţiile forţate dintre Africa şi Europa. Hein a solicitat "noi politici" pentru "sosirea legală şi protejată a refugiaţilor şi a persoanelor în căutare de ocrotire". Vorbitorul a mai subliniat posibilitatea ca persoanele care-şi abandonează forţat ţara de origine să prezinte cererea de protecţie la sediile diplomatice din străinătate mai înainte chiar de a ajunge la frontieră. O propunere în acest sens se aşteaptă să vină anul acesta de la Comisia Europeană.
Participanţii la adunarea plenară au fost primiţi în audienţă de papa Francisc, vineri, 24 mai, în Sala Clementină din Palatul Apostolic.
A fost pregătit documentul "A-l primi pe Cristos în cei refugiaţi şi în persoanele dezrădăcinate cu forţa", care va fi prezentat oficial în săptămânile următoare.
Adaptare după Radio Vatican de Ovidiu Bişog
* * *
