Într-o zi n-a mai fost văzut. Un timp, nimeni n-a ştiut ce s-a întâmplat. Când au început să-l caute, ceilalţi opt oameni care-şi găsiseră împreună cu el adăpost la colonada lui Bernini, i-au spus părintelui paroh că fusese luat de ambulanţă în urmă cu câteva zile, fiindcă se simţea rău şi probabil, acum e la spital. Era decembrie, iar la 80 de ani, frigul nu cruţă pe nimeni. Aşa s-a aflat că murise.
Cu indiferenţa cu care citim de obicei veştile în ziare, am putea spune: Ei, şi?! Un boschetar... Ce să-i faci! Dumnezeu să-l fericească! Sau, cu cinismul epocii noastre: "Atâta pagubă! Un boschetar mai puţin!", sau, dacă ne gândim la acei doi tineri ruşi criminali (un băiat şi o fată) care au început recent să ucidă, cu sadism, oamenii fără adăpost din Piaţa Roşie, "ca să cureţe oraşul"..., că doar sângele cheamă sânge - n-am mai avea nimic de spus, decât să-i încredinţăm dreptăţii lui Dumnezeu....
Dar cine era acest bătrân? Flamand de origine, se numea Willy Herteller, se adăpostea la colonada lui Bernini şi de 25 de ani mergea în fiecare zi la sfânta Liturghie de dimineaţă, la ora 7.00, la biserica "Sfânta Anna", cunoscută drept capela papei, şi, de asemenea, seara. În cursul zilei însoţea vizitatorii Vaticanului, îndemnându-i pe fiecare la spovadă şi la comuniunea cu Isus. Din acelaşi motiv a refuzat adăposturile care i s-au oferit: ca să rămână alături de ceilalţi şi să-i aducă la Cristos. Nu cerea niciodată nimic. "Sfânta Ostie este medicamentul meu" obişnuia să spună. Pr. Silvestrini, de la biserica "Sfânta Anna", spunea: "Era o persoană foarte, foarte deschisă şi avea mulţi prieteni. Vorbea îndelung cu tinerii, despre Dumnezeu, despre papa şi îi chema la sfânta Liturghie. Era o persoană bogată în credinţă..."
Dacă avea vreo preferinţă? Sigur, stătea fascinat lângă ieslea lui Isus - de aceea preotul paroh intenţionează să adauge încă o statuie lângă acelea tradiţionale: a unui boschetar. A acestui boschetar, care, în inima Vaticanului, vestea Evanghelia cu blândeţe şi insistenţă, tuturor. A murit la 12 decembrie 2014 şi a fost înhumat la 9 ianuarie, acolo unde a trăit 25 de ani: în inima Vaticanului, în cimitirul Teuton.
"Pentru a-l întâlni pe Dumnezeu cel viu, spunea în omilia din 3 iulie 2013 papa Francisc, trebuie să sărutăm cu tandreţe rănile lui Isus din fraţii noştri înfometaţi, săraci, bolnavi şi închişi. Studiul, meditarea şi mortificarea nu sunt de ajuns pentru a ajunge la întâlnirea cu Cristos. Asemenea sfântului apostol Toma, viaţa noastră va fi schimbată doar când atingem rănile lui Cristos prezente în săraci, bolnavi şi nevoiaşi".
Aceasta înseamnă că, atunci când un astfel de nevoiaş ne vorbeşte el despre Evanghelie, despre Isus şi ne îndeamnă la spovadă, este glasul lui Isus însuşi în acel om dispreţuit, un "om al tuturor durerilor". Iar sărăcia lui ne face pe noi mai bogaţi decât ne-am fi închipuit vreodată.
Dr. Ecaterina Hanganu
