|
| © Vatican Media |
Pe cărările dialogului
de cardinal Miguel Ángel Ayuso Guixot
prefect al Dicasterului pentru Dialogul Interreligios
Atâtea "pelerinaje ale dialogului" au urmat după acea zi de 4 februarie 2019
O paranteză de speranţă
Documentul despre fraternitatea umană pentru pacea mondială şi convieţuirea comună reprezintă o paranteză de speranţă pentru această planetă tot mai sfâşiată de conflicte şi violenţe, aşa cum demonstrează din păcate actualele războaie aflate în desfăşurare în Ucraina, în Israel şi în Palestina şi în alte regiuni. Au trecut cinci ani de când el a fost semnat la Abu Dhabi de papa şi de marele imam de Al-Azhar, şeicul Ahmad Al-Tayyeb. Era 4 februarie 2019 şi Francisc se afla în capitala Emiratelor Arabe Unite, prim pontif care vizita o ţară din Golf. Aşa cum a relatat el însuşi, ideea unei declaraţii comune s-a născut mai înainte în timpul unui prânz de lucru între cei doi semnatari şi respectivii secretari; apoi, după un schimb repetat de schiţe, s-a ajuns la versiunea finală. Fiind martor ocular al acelui eveniment epocal izvorât din prietenia personală între conducătorul Bisericii Catolice şi liderul celei mai mari instituţii academice a islamului sunnit, graţie şi angajării Emiratelor Arabe Unite, pot să afirm că Documentul despre fraternitatea umană reprezintă nu numai o hartă pentru viitor, ci şi o busolă în angajarea zilnică de a lucra împreună între persoane de religii diferite şi de bunăvoinţă în folosul fiecărei femei şi al fiecărui bărbat.
Confirmă asta roadele maturate în această perioadă pe care am putea s-o definim cincinalul de aur al dialogului între religii, în special din punctul de vedere al catolicismului în raporturile cu lumea musulmană, concomitent cu al optulea centenar al întâlnirii istorice între Sfântul Francisc de Assisi şi sultanul al-Malik al-Kamil. Chiar dacă trebuie precizat că nu este vorba de un text confesional sau islamo-creştin, ci de un soi de "scrisoare deschisă" care pune în mişcare un proces capabil să genereze noi dinamisme în societăţile în care este primit. Începând de la "Premiul Zayed pentru Fraternitatea umană", instituit în onoarea fondatorului Emiratelor Arabe Unite, acordat în decursul anilor la fiecare 4 februarie diferitelor personalităţi şi organizaţii. Printre premiaţi îmi place s-o amintesc pe Shamsa Abubakar Fadhil, cunoscută ca "Mama Shamsa", activistă pentru recuperarea tinerilor aflaţi în pericol din comunitatea sa la Mombasa, în Kenya.
"Pentru mine există un singur mare pericol în acest moment: distrugerea, războiul, ura dintre noi. Dacă noi cei care credem nu suntem capabili să ne dăm mâna, să ne îmbrăţişăm, să ne sărutăm, precum şi să ne rugăm, credinţa noastră va fi înfrântă. Acest document se naşte din credinţa în Dumnezeu care este Tatăl tuturor şi Tatăl păcii. Condamnă orice distrugere, orice terorism", a spus Papa Bergoglio în zborul de întoarcere jurnaliştilor care l-au însoţit în Emiratele Arabe Unite. Pe urma acelei călătorii, episcopul de Roma a făcut după aceea alte "pelerinaje ale dialogului", cum îmi place să le definesc: cel din luna următoare în Maroc (30-31 martie 2019), cel în Thailanda şi în Japonia (19-26 noiembrie acelaşi an) şi, după stopul impus de pandemia de COVID-19, cel în Irak (5-8 martie 2021), caracterizat de vizita de curtoazie la marele ayatollah Al-Sistani la Najaf, leagăn al islamului şiit; cel pentru deschiderea celui de-al "VII-lea Congress of Leaders of World and traditional Religions" la Nur-Sultan, cu ocazia călătoriei în Kazahstan (13-15 septembrie 2022); cel, tot într-o ţară din Golf, cu ocazia "Bahrain Forum for Dialogue: East and West for Human Coexistence" (3-6 noiembrie acelaşi an), şi cel mai recent în Mongolia (31 august - 4 septembrie 2023), pentru că dialogul nu se referă numai la islam, ci la toate religiile, ca în cazul budismului majoritar în Asia. Toate sunt experienţe la care am participat mai întâi ca preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios şi, după Praedicate Evangelium care a reformat Curia Romană (19 martie 2022), ca prefect al Dicasterului omonim.
Pentru a obţine în concret obiectivele fixate de Documentul despre fraternitatea umană, a fost creat la 20 august 2019 Higher Committee of Human Fraternity (Înaltul Comitet pentru Fraternitatea Umană), format din creştini, musulmani, evrei şi chiar necredincioşi. Mai ales nu trebuie uitat că documentul este la baza lui Fratelli tutti, enciclica pontifului argentinian despre fraternitate şi prietenie socială, semnată la 3 octombrie 2020 la Assisi şi publicată în ziua următoare, ziua sărbătorii sfântului Francisc. Principiile de compasiune şi de solidaritate umană cuprinse în text sunt aceleaşi care după aceea au inspirat instituirea zilei de 4 februarie ca Zi Internaţională a Fraternităţii Umane, la impulsul secretarului general al Naţiunilor Unite, António Guterres. De fapt, la 21 decembrie 2020, cu rezoluţia 75/200 ea a fost votată de adunarea generală a ONU cu scopul de a promova toleranţa culturală şi religioasă. Mai recent, în mai 2022, parlamentul din Timor Est a deliberat în unanimitate în favoarea adoptării Documentului despre fraternitatea umană ca document naţional de introdus în curriculum de studii din şcolile publice de orice ordin şi grad din micul stat cu majoritate catolică în sud-estul asiatic. În afară de asta, conţinuturile sale sunt aprofundate în "Centrul pentru fraternitatea umană din Timor Est" pentru pacea mondială" inaugurat în aceeaşi circumstanţă în capitala Dili.
Unul dintre evenimentele mai recente legate de Documentul despre fraternitatea umană a fost inaugurarea, la 16 februarie 2023, a "Abrahamic Family House", complex interreligios format dintr-o moschee, o sinagogă şi o biserică unite între ele de temelii unice în jurul unei grădini, imagine care are o semnificaţie importantă pentru fiecare dintre cele trei mari religii monoteiste. Proiectată de arhitectul Adaye, "Casa familiei abrahamitice" se ridică în insula emiratană Saadiyat ca răspuns real şi autentic la atâtea diviziuni şi fanatisme ideologice care rănesc omenirea, bazându-se pe promovarea culturii întâlnirii şi a cunoaşterii celuilalt.
Ne dispunem să participăm la celebrările celei de-a cincea aniversări, ţinând deschisă această paranteză de speranţă pentru ca liderii şi credincioşii din diferitele tradiţii religioase să se angajeze cu adevărat ca să transforme lumea noastră prin dialogul care duce la pacea adevărată şi durabilă.
(După L'Osservatore Romano, 31 ianuarie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
