Un pact de prietenie şi de alianţă
La prima aniversare a documentului despre fraternitatea umană
de Piero Coda
La baza Documentului despre fraternitatea umană pentru pacea mondială şi convieţuirea comună - a cărei primă aniversare avem bucuria şi ne asumăm responsabilitatea s-o celebrăm - sunt rugăciunea intensă şi sinceră, reflecţia ponderată şi împărtăşită, angajarea convinsă şi profetică. Se observă asta din importanţa spirituală pe care o arată documentul şi, prin urmare din importanţa culturală şi politică - în sensul înalt al cuvântului care ne invită să fim cetăţeni ai cosmopolisului care se schiţează la orizont nu fără trudă şi rezistenţe - pe care documentul o îmbracă în perspectivă.
Aşadar nu este vorba de un act diplomatic conjunctural, ci de o declaraţie solemnă care exprimă o conştientizare nouă şi o angajare cu semnificaţie strategică şi universală din partea a două instituţii reprezentative a unei porţiuni considerabile, ba chiar a celei mai ample şi răspândite porţiuni, a familiei umane.
Un asemenea act presupune, pe de o parte, punerea în faţa lui Dumnezeu a doi parteneri care au sigilat angajarea pentru a-i cere, în disponibilitate deplină de a asculta de voinţa Sa: "Ce anume vrei Tu de la noi astăzi?". Şi, pe de altă parte, un discernământ atent, în lumina proprie credinţe în proiectul lui Dumnezeu cu privire la istoria umană, a momentului dramatic şi în atâtea aspecte crucial prin care trece astăzi omenirea, pentru a se întreba şi a da răspuns împreună la întrebarea: "Ce trebuie să facem noi, astăzi, pentru a fi fideli faţă de planul de iubire al lui Dumnezeu pentru a sluji în pace, în dreptate, în solidaritate toată familia umană?".
Pentru Biserica Catolică - aşa cum a scris Benedict al XVI-lea - documentele Conciliului al II-lea din Vatican care, deşi în scurtimea lor, au fost de fapt cele mai bogate în consecinţe pentru misiunea Bisericii în această nouă epocă a istoriei sunt decretul Nostra aetate despre raportul dintre Biserică şi celelalte religii şi decretul Dignitatis humanae despre libertatea religioasă.
Este vorba de două documente care, în mod ideal, sunt strâns legate unul de altul şi al căror spirit l-a determinat cu forţă pe papa Francisc să semneze, din partea catolică, Documentul despre fraternitatea umană. Una din reprezentările cele mai elocvente ale imaginii evanghelice de Biserică mijlocită de conciliu - aşa cum a subliniat sfântul Ioan Paul al II-lea - a fost de fapt ceea ce lumea a contemplat în Ziua mondială de rugăciune pentru pacea religiilor trăită la Assisi în 1986, care a devenit icoana luminoasă a unei pagini noi în istoria întâlnirii dintre religii şi a slujirii lor aduse familiei umane.
Documentul semnat de papa Francisc şi de marele imam de Al-Azhar marchează o pagină ulterioară, de neşters pe acest drum de realizare a mesajului profetic al Evangheliei lui Isus relansat de Conciliul al II-lea din Vatican.
Punctul nevralgic în jurul căruia gravitează Documentul despre fraternitatea umană l-a subliniat papa Francisc la audienţa generală din miercurea care a urmat după călătoria la Abu Dhabi: "Într-o perioadă ca a noastră, în care este puternică tentaţia de a vedea în desfăşurare o ciocnire între civilizaţia creştină şi cea islamică, precum şi de a considera religiile ca izvoare de conflict, am voit să dăm un alt semn, clar şi hotărât, că în schimb este posibil să ne întâlnim, este posibil să ne respectăm şi să dialogăm şi că, deşi în diversitatea culturilor şi a tradiţiilor, lumea creştină şi cea islamică apreciază şi tutelează valori comune: viaţa, familia, simţul religios, cinstea faţă de bătrâni, educaţia tinerilor şi încă altele".
De fapt, dacă - pentru creştini şi pentru musulmani - Dumnezeu este Creatorul şi garantul milostiv şi grijuliu al oricărei exprimări a vieţii în casa comună care ne găzduieşte, noi prin urmare suntem membri ai unei familii unice, fraţi şi surori, responsabili unii de alţii. Şi ca atare trebuie să ne recunoaştem. Acesta este criteriul fundamental pe care credinţa ni-l oferă pentru a gestiona şi a promova convieţuirea umană, pentru a interpreta diversităţile care subzistă între noi, pentru a dezamorsa conflictele, pentru a construi pacea.
Noutatea care marchează spiritul Documentului despre fraternitatea umană este aceea pe care sfântul Paul al VI-lea - cu viziunea înaltă şi lungă a omului lui Dumnezeu - o sintetiza în enciclica programatică a pontificatului său, Ecclesiam suam, când scria că misiunea Bisericii, astăzi, ia numele de dialog.
Pentru că a ne deschide spre celălalt, a descoperi valorile din care trăieşte el şi a deveni martor pe lângă el al valorilor în care crede fiecare dintre noi, a merge împreună şi a coopera pentru dreptate şi pace, înseamnă a crede şi a vesti adevărul şi viaţa care vin de la Dumnezeu: acel adevăr şi acea viaţă pe care, fiind creştini, le contemplăm şi le primim de la Dumnezeu în Isus Mesia şi Domn.
Asta implică a trăi identitatea noastră - ne spune papa Francisc cu energie nepotolită - în "curajul alterităţii". Acesta este pragul pe care astăzi ni se cere să-l străbatem. Numai astfel fidelitatea faţă de Dumnezeu devine principiu de istorie nouă, fundament sincer al construirii unei civilizaţii a alianţei care îmbrăţişează în pace şi în schimb al darurilor bogăţia diferenţelor: de credinţă, de cultură, de gândire şi de practică.
Trebuie să avem credinţă împreună - este mărturie limpede a acestui lucru Documentul despre fraternitatea umană - că ceea ce este imposibil pentru oameni este posibil pentru Dumnezeu: şi că unica forţă capabilă să transforme lumea este milostivirea lui Dumnezeu şi, în legătură directă cu ea, iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi şi surori care devine iubire reciprocă între ei.
În acest spaţiu de deschidere, de sinceritate, de colaborare se vor putea şi vor trebui să fie desfăcute, cu răbdare, prudenţă, discernământ şi curaj, nodurile care încă există şi pe care trebuie să le înfruntăm cu credinţă în Dumnezeu şi încredere reciprocă între noi.
Lumina o va da Dumnezeu. Şi Dumnezeu este acolo, şi numai acolo, unde domneşte iubirea. Chiar şi în încercare şi în dificultăţi.
Religiile nu sunt un sistem închis, dat o dată pentru totdeauna, ci sunt în drum spre Dumnezeu şi unele spre altele: Duhul lui Dumnezeu ne stimulează şi noi suntem chemaţi să-l ascultăm şi să urmăm cu elan inspiraţia sa şi călăuzirea sa.
Perspectivele care se deschid în faţa noastră sunt de însemnătate enormă pentru istoria omenirii!... dacă vom şti să percepem şi să apreciem spiritul care animă documentul şi să-i interpretăm în mod creativ propunerile şi să-i întrupăm exigenţele în concreteţea angajării noastre. Mai ales sunt două perspective care ne angajează concret.
În primul rând, perspectiva de a ne educa şi a educa la o cultură a întâlnirii, a fraternităţii, a păcii. De aceea este prioritar să revedem, în această lumină, parcursurile de educaţie şi de studiu pe care le trăim în comunităţile noastre, în şcolile noastre, în institutele noastre de formare, în universităţile noastre.
Aşa cum a scris papa Francisc în discursul său la Founder's Memorial din Abu Dhabi: "Alături de celebra maximă antică «cunoaşte-te pe tine însuţi» trebuie să alăturăm «cunoaşte-l pe fratele»: istoria sa, cultura sa şi credinţa sa, pentru că nu există cunoaştere adevărată de sine fără celălalt. Ca oameni, şi mai mult ca fraţi, să ne amintim reciproc că nimic din ceea ce este uman nu poate să ne rămână străin. Este important pentru viitor de a forma identităţi deschise, capabile să învingă tentaţia de a se concentra asupra lor şi de a se înţepeni".
O ocazie propice ne este propusă anul acesta, în sintonie fericită cu spiritul şi angajarea din Documentul despre fraternitatea umană: celebrarea lui Global Compact of Education care îi va avea reuniţi la Roma, la 14 mai, exponenţi ai religiilor, naţiunilor, instituţiilor educative din toată lumea: "Este vorba - a subliniat papa Francisc în discursul adresat membrilor corpului diplomatic acreditate pe lângă Sfântul Scaun la 9 ianuarie - de o întâlnire menită să «reînsufleţească angajarea pentru şi cu generaţiile tinere, reînnoind pasiunea pentru o educaţie mai deschisă şi inclusivă, capabilă de ascultare răbdătoare, dialog constructiv şi înţelegere reciprocă. Niciodată ca acum este nevoie de a uni eforturile într-o alianţă educativă amplă pentru a forma persoane mature, capabile să depăşească fragmentări şi contrapoziţii şi să reconstruiască ţesutul de relaţii pentru o umanitate mai fraternă»".
În al doilea rând este vorba de a lucra, la toate nivelurile, pentru dreptate şi solidaritate în logica întocmai a fraternităţii universale: cu inima şi mintea deschise la lumea întreagă, dar cu mâinile în realitatea situaţiilor concrete pe care le trăim astăzi aici. Ne îndeamnă papa Francisc: "Religiile să fie glas al celor din urmă, care nu sunt statistici ci fraţi şi să fie de partea săracilor; să vegheze ca sentinele de fraternitate în noaptea conflictelor, să fie referinţe vigilente pentru ca omenirea să nu închidă ochii în faţa nedreptăţilor şi să nu se resemneze niciodată în faţa prea multelor drame ale lumii".
La aniversarea semnării Documentului despre fraternitatea umană suntem chemaţi să aderăm cu bucurie şi convingere la această angajare. Încheind între ei creştini şi musulmani un pact de prietenie, mai mult un pact de alianţă: sub privirea lui Dumnezeu, căruia îi cerem cu credinţă binecuvântarea supraabundentă a milostivirii sale. Şi îndreptând privirea noastră la Fecioara Maria care pentru noi toţi, creştini şi musulmani, este modelul, ba chiar forma vie a deschiderii şi a ascultării fără condiţii faţă de voinţa încăpăţânată de bine şi de pace a lui Dumnezeu.
(După L'Osservatore Romano, 4 februarie 2020)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
