|
| © Vatican Media |
Întâlnirea cu copiii şi tinerii la Terenul sportiv
Iată, bună seara tuturor!
Ştiţi - cred - că aceasta este prima mea vizită la o parohie din noua mea dieceză. Sunt foarte fericit să încep aici, în Ostia. Apoi, într-o parohie care poartă numele Santa Maria Regina della Pace, atât de importantă în aceste vremuri pe care le trăim. Parohul spune să oferim un cuvânt de speranţă: voi sunteţi speranţa! Şi trebuie să recunoaşteţi că în inimile voastre, în vieţile voastre, în tinereţea voastră, există speranţă, pentru astăzi şi pentru mâine. Speranţa începe aici, pentru că Isus merge cu noi; mama sa, Maria, Regina Păcii, merge mereu cu noi.
Sunt foarte bucuros să fiu aici cu voi în această seară pentru a mă întâlni cu voi şi cu alte grupuri din parohie şi pentru a celebra Euharistia, unde cu toţii ne reînnoim credinţa în Cristos, care este mereu prezent printre noi; care ne-a promis că, atunci când doi sau trei sunt adunaţi în numele său, Isus este prezent. Isus este viu cu noi şi ne dă această speranţă de a trăi în pace, iubire şi prietenie. Vă mulţumesc că sunteţi aici în această seară şi sper ca aceste momente pe care le vom împărtăşi împreună să fie cu adevărat o sursă de pace, bucurie şi fericire pentru noi toţi, pentru întreaga comunitate din Ostia. Multe mulţumiri!
Îi cerem Mariei, Mama noastră, mijlocirea sa: ca să fie pace în inimile noastre, ca să fie pace în familiile noastre, ca Domnul să binecuvânteze toate familiile noastre, toate familiile acestei parohii şi ca pacea într-adevăr să domnească printre noi toţi.
Să spunem împreună: Bucură-te, Marie...
Binecuvântare
Un salut călduros vouă tuturor, vicarului, cardinalul Reina, care ne însoţeşte în această după-amiază - poate ar dori să spună un cuvânt - precum şi Monseniorului Renato. Întreaga Biserică este aici cu voi în această seară. Cele mai bune urări!
___________
Întâlnirea cu bolnavii şi bătrânii la Centrul sportiv
Mulţumesc, mulţumesc!
Aşadar, când am intrat, mai mulţi dintre voi mi-aţi spus ceva frumos şi vreau să încep cu asta: aţi spus: "Bun venit!". Şi trebuie să spun că mă simt cu adevărat binevenit printre voi! Vă mulţumesc pentru această primire! Acesta este unul dintre multele semne ale unei comunităţi creştine autentice, ale unei adevărate parohii, unde cu toţii învăţăm să spunem "Bun venit", nu numai prin cuvinte, ci cu spirit de primire, de deschidere a uşii şi de primire a tuturor: catolici, necatolici, credincioşi, necredincioşi... Să fim mereu o comunitate primitoare! Şi vă mulţumesc pentru acest exemplu.
Aici, în faţa mea şi, de asemenea, în spatele meu, sunt toţi aceşti tineri, această prezenţă şi a sportului. Şi, după cum ştiţi, trăim în aceste zile Jocurile Olimpice de la Milano şi Cortina. Sportul ne învaţă atât de multe! Aşadar, urări vouă tuturor! Sportul ne învaţă să fim fraţi şi surori, să lăsăm deoparte diferenţele şi să spunem: "noi toţi vrem să lucrăm în echipă", "vrem să facem parte dintr-un grup care lasă deoparte diferenţele şi tinde mereu spre obiectiv". Aşadar, tuturor: cele mai bune urări pentru participarea voastră şi vă mulţumesc şi pentru că aţi venit aici!
Dar alături de tineri sunt şi fraţii noştri şi surorile noastre mai mari, unii cu dizabilităţi care trec prin dificultăţi şi anumite forme de suferinţă. Cât de importantă este prezenţa voastră. Dorim să vă oferim şi vouă un cuvânt special, o binecuvântare specială, pentru ca Domnul să vă însoţească şi prin intermediul vostru, al vieţii voastre, al exemplului vostru, ne învăţaţi atât de multe! Şi este foarte important că voi sunteţi aici. Vă mulţumim, vă mulţumim pentru prezenţa voastră! Iubitul nostru Papă Francisc spunea adesea: tinerii au atâta energie şi vor să alerge înaintea tuturor. Dar poate că cei mai bătrâni, bunicii, persoanele cu dificultăţi, nu aleargă la fel de repede, dar ei au înţelepciunea şi experienţa de viaţă. Toţi fac parte din această familie parohială şi voi toţi aveţi ceva de spus, de oferit, de împărtăşit. De aceea este atât de important că ne adunăm cu toţii astfel.
Să ştiţi, de asemenea, că nu numai rugăciunile mele, ci rugăciunile întregii Biserici şi ale întregii comunităţi creştine vă însoţesc. Ca voi să aveţi curajul să spuneţi da Domnului! Viaţa fiecăruia are mare valoare: fie că sunt tânăr, fie că sunt bătrân, fie că am dificultăţi sau nu, viaţa umană este un dar de la Dumnezeu. Vă mulţumim că ne-aţi dat această mărturie.
Să ne rugăm Domnului ca în această vizită, ca în aceste momente pe care le împărtăşim, ca în fiecare zi, să ne ajute cu Duhul său, cu viaţa, cu entuziasmul, cu credinţa şi ca toţi să fim mereu semne de speranţă în lumea noastră.
Să spunem împreună cu Maica noastră: Bucură-te, Marie...
Domnul să fie cu voi. Să vă binecuvânteze Dumnezeu Atotputernicul, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin.
Înainte de a încheia acest moment... Ştiţi că papa este episcopul de Roma, aşa că sunt foarte bucuros să fiu aici. Ştiţi că această parohie din Ostia este prima pe care am vizitat-o de la alegerea mea ca episcop de Roma. Mulţumesc! Sunt foarte bucuros şi pentru că Ostia are rădăcini augustiniene. Parohia voastră este apropiată de augustinieni şi eu fac parte din această familie. Dar papa nu are grijă numai de propria dieceză, ci de întreaga Biserică şi de aceea avem binecuvântarea, harul unui vicar, cardinalul Baldo, care ne însoţeşte. Aş dori să-l invit să spună un cuvânt, pentru că el reprezintă această apropiere pe care papa doreşte să o aibă cu voi toţi şi cu toate parohiile din Roma. Vă mulţumesc şi îi dau cuvântul cardinalului Baldo. Mulţumesc!
___________
Întâlnirea cu Consiliul pastoral parohial
Bine.
Mulţumesc, Eminenţă, mulţumesc pentru prezentare.
De câţiva ani, când eram episcop al unei dieceze din Peru, când vizitam parohiile, unul dintre lucrurile pe care le-am considerat întotdeauna foarte importante a fost întâlnirea - chiar dacă era scurtă - cu Consiliul pastoral parohial. Şi, dacă înţeleg bine, cel puţin o parte din Consiliul economic parohial participă şi aici. Şi acest lucru este foarte important. Dar, aşa cum spunea cardinalul Baldo, nu este atât de important ceea ce facem - deşi, da, ceea ce facem este important -, ci cine suntem în parohie şi pentru parohie. Şi în acest sens, aş vrea să încep cu un cuvânt simplu: rugăciune sau experienţă de credinţă.
A fi membri ai unui consiliu parohial... Munca, sunt atât de multe de făcut, ne îngrijorăm, vine papa: "Cum ne organizăm?", sau este Miercurea Cenuşii, este o activitate sau alta, este sărbătoarea parohială... Foarte bine. Totuşi, dacă nu suntem o comunitate de credinţă care trăieşte şi care dă mărturie despre ce înseamnă a fii discipoli ai lui Isus, bărbaţi şi femei de credinţă, atunci toate activităţile noastre rămân în cele din urmă oarecum goale, lipsite de adevăratul sens de a fi catolici, creştini, prieteni ai lui Isus. Aşadar, în primul rând, aş dori să vă mulţumesc pentru disponibilitatea voastră. Ar fi mult mai uşor să spunem: "Nu, am o altă întâlnire, o adunare, o şedinţă de consiliu, am atâtea de făcut deja acasă, pe ici, pe acolo...". Dar voi faceţi cu adevărat un sacrificiu important oferindu-vă timpul pentru viaţa parohiei şi a Bisericii.
Şi apoi există mărturia, chiar şi cu priorităţile deja menţionate, care este atât de importantă într-o parte a oraşului care se confruntă cu propriile provocări. Aşadar, şi acolo, parohia trebuie să fie un loc unde persoanele pot veni şi pot găsi o ureche ascultătoare. Tocmai am binecuvântat această nouă sală, care va fi un fel de loc, un loc în întreaga prefectură care poate servi tinerii. Să avem biserica deschisă, să avem activităţi cu tinerii, să dăruim, să depunem multe eforturi pentru pastoraţia cu tinerii. Toate aceste lucruri sunt cu adevărat preţioase şi foarte importante, dar pentru că sunt activităţi construite pe o experienţă de credinţă.
Aceasta este ceea ce vrea să fie Biserica. Am vorbit mult despre sinodalitate în ultimii ani, despre a merge împreună. Ştiţi foarte bine acest lucru. Asta este ceea ce faceţi. Şi asta înseamnă a fi, a face parte din acest consiliu pastoral, a fi voi înşivă această mărturie, acest model de viaţă creştină.
Aşadar, vă mulţumesc; sunt cu adevărat bucuros să văd persoane ca voi, care se angajează să ajute nu numai pe paroh, ci parohia, comunitatea credincioşilor. Vă încurajez, apoi, să ieşiţi şi să-i căutaţi pe ceilalţi. Să nu rămâneţi în biserică şi să spuneţi: "Bine, ce vine este de ajuns". Nu este niciodată de ajuns. Invitaţi, primiţi, însoţiţi. Şi în acest sens, vă doresc cu adevărat binecuvântarea Domnului. Fie ca această experienţă să fie şi pentru voi o comoară şi o experienţă de credinţă, de comuniune, în Biserică, în Dieceza de Roma. Vă mulţumesc foarte mult.
După aceea mergem la Liturghie. Deocamdată, putem spune o rugăciune împreună şi să cerem binecuvântarea Domnului asupra voastră, asupra familiilor voastre şi asupra întregii voastre munci.
Tatăl nostru...
Binecuvântarea
Multe mulţumiri vouă. Cele mai bune urări.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
