|
| © Vatican Media |
Mulţumesc pentru acest salut [din partea arhiepiscopului], vă mulţumesc tuturor că sunteţi aici. Bună ziua tuturor!
Bun venit la Sfântul Petru, la Vatican, la Roma. Aţi venit din Genova, din diferite parohii. Există o parohie pe care o cunosc puţin mai bine, Manesseno: unde sunt? Sunteţi aici? Bravo! Sunteţi cu toţii bravo! Bun venit!
Bravo. Una dintre cele mai mari bucurii ale episcopului - cred că în toate diecezele - este celebrarea Mirului, pentru că este cu adevărat darul Duhului Sfânt.
Unii dintre voi aţi primit deja sacramentul, alţii încă se pregătesc. Este foarte frumos să primim acest sacrament, pentru că plinătatea Duhului Sfânt ne dă acest entuziasm, această forţă, această capacitate de a-l urma pe Isus Cristos, de a-i spune mereu "da" Domnului, de a nu ne teme să-l urmăm cu curaj, de a trăi credinţa într-o lume care de atâtea ori vrea să ne îndepărteze de Isus.
Şi Duhul Sfânt este cu noi într-un mod special duminica viitoare, când vom celebra Rusaliile: amintirea experienţei primilor discipoli, apostolii, care l-au primit pe Duhul Sfânt pentru a vesti apoi evanghelia, a vesti iubirea lui Dumnezeu. Şi voi toţi sunteţi şi veţi fi participanţi la această misiune, pentru că suntem cu toţii trimişi: la familiile voastre, la prietenii voştri, la toţi oamenii. Şi voi trebuie să fiţi o mărturie vie a Duhului care locuieşte în noi.
Aşadar, dacă a da Mirul este una dintre cele mai mari bucurii ale episcopului, există un alt lucru trist. Este că uneori, când episcopul dă Mirul, darul Duhului Sfânt, nu-i mai vezi niciodată pe copii! Dispar din parohie. Şi în aceasta vreau să vă cer: acordaţi o atenţie deosebită unuia dintre darurile Duhului Sfânt, care se numeşte perseverenţă. Nu uitaţi ceea ce aţi trăit în acest timp, inclusiv bucuria de a veni la Roma, pentru a celebra împreună, pentru a ne ruga împreună: fie ca această bucurie să trăiască în inimile voastre şi fie ca voi să continuaţi să fiţi ucenici fideli ai lui Isus Cristos; fie ca voi să perseveraţi în credinţa voastră, fie ca voi să vă întoarceţi în parohie - sunt atâtea activităţi, atâtea oportunităţi - dar mai ales în viaţa de credinţă, pentru că Isus Cristos vrea să meargă cu voi, cu fiecare dintre voi şi cu voi toţi în comunitate, ceea ce este atât de important. Nu ne trăim credinţa singuri, o trăim împreună. Şi a forma aceste relaţii de prietenie, de comunitate, este o modalitate de a trăi perseverenţa noastră ca discipoli ai lui Isus.
Aşadar, nu uitaţi asta! Este minunat să vii la Roma, este minunat să primeşti sacramentul, este minunat să primeşti plinătatea Duhului Sfânt, dar este atât de important ca fiecare dintre voi să vă asumaţi şi acest angajament, această promisiune faţă de Domnul: că vreţi cu adevărat să continuaţi ca prietenii săi, discipolii săi, misionarii săi şi că vreţi să perseveraţi în credinţă. Aşadar, vă las cu aceste cuvinte.
Vă invit să vă ridicaţi în picioare pentru a ne putea ruga împreună rugăciunea pe care ne-a învăţat-o Isus. Apoi vă voi da binecuvântarea şi îmi voi lua rămas bun de la unii dintre voi la plecare. Fie ca această zi să vă fie şi vouă de mare ajutor pe drumul vostru de credinţă.
Să ne rugăm: Tatăl nostru...
Binecuvântare.
Cele mai bune urări tuturor!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
