|
| © Vatican Media |
Preasfinţia Voastră,
Pacea să fie cu voi toţi.
În bucuria acestui timp pascal, în timp ce continuăm să celebrăm învierea Domnului Isus din morţi, sunt încântat să vă urez bun venit la Vatican dumneavoastră şi delegaţiei dumneavoastră.
Vizita dumneavoastră ne aminteşte de întâlnirea memorabilă dintre Sfântul Paul al VI-lea şi arhiepiscopul Michael Ramsey de acum şaizeci de ani, a cărei aniversare aţi marcat-o împreună cu cardinalul Koch în catedrala din Canterbury în dimineaţa de după instalarea dumneavoastră. De atunci, arhiepiscopii de Canterbury şi episcopii de Roma au continuat să se întâlnească pentru a se ruga împreună şi mă bucur că noi continuăm această tradiţie astăzi. Sunt, de asemenea, recunoscător pentru slujirea Centrului Anglican din Roma, înfiinţat, de asemenea, acum şaizeci de ani, şi îl salut în mod special pe directorul Centrului, episcopul Anthony Ball, pe care îl veţi numi în această seară reprezentantul dumneavoastră pe lângă Sfântul Scaun.
În aceste zile pascale, primele cuvinte rostite de Cristos cel înviat răsună în toată Biserica: "Pace vouă" (In 20,19). Această salutare ne invită nu numai să primim darul păcii Domnului, ci şi să fim mesageri ai păcii sale. Am menţionat adesea că pacea Domnului cel înviat este "dezarmată". Aceasta pentru că el a răspuns întotdeauna la violenţă şi agresiune într-un mod dezarmat, invitându-ne să facem la fel. Mai mult, cred că creştinii trebuie să mărturisească împreună profetic şi umil această realitate profundă (cf. Mesajul pentru a 69-a Zi Mondială a Păcii, 1 ianuarie 2026).
În timp ce lumea noastră suferindă are mare nevoie de pacea lui Cristos, diviziunile dintre creştini slăbesc capacitatea noastră de a fi purtători eficienţi ai acestei păci. Dacă lumea vrea să aibă la inimă predicarea noastră, trebuie, prin urmare, să fim constanţi în rugăciunile şi eforturile noastre de a înlătura orice piedici care împiedică vestirea evangheliei. Această concentrare asupra nevoii de unitate pentru o evanghelizare mai rodnică a fost o temă pe tot parcursul slujirii mele; într-adevăr, acest lucru se reflectă în mottoul pe care l-am ales când am devenit episcop: In Illo uno unum, "În Unul - şi anume Cristos - suntem una" (Sfântul Augustin, Enarr. in Ps., 127, 3).
În acest sens, când arhiepiscopul Michael Ramsey şi Sfântul Paul al VI-lea au anunţat primul dialog teologic între anglicani şi catolici, au vorbit despre căutarea "restaurării comuniunii complete în credinţă şi viaţa sacramentală" (Declaraţia comună, 24 martie 1966). Cu siguranţă, acest drum ecumenic a fost complex. Deşi s-au făcut multe progrese în unele probleme care au divizat istoric, în ultimele decenii au apărut noi probleme, ceea ce a făcut ca drumul către comuniunea deplină să fie mai dificil de discernut. Ştiu că şi Comuniunea Anglicană se confruntă cu multe dintre aceste întrebări în acest moment. Cu toate acestea, nu trebuie să permitem ca aceste provocări continue să ne împiedice să folosim fiecare ocazie posibilă pentru a-l proclama împreună pe Cristos lumii. Aşa cum a spus iubitul meu predecesor, Papa Francisc, întâistătătorilor Comuniunii Anglicane în 2024, "ar fi un scandal dacă, din cauza diviziunilor noastre, nu ne-am îndeplini vocaţia comună de a-l face cunoscut pe Cristos" (Discurs adresat întâistătătorilor Comuniunii Anglicane, 2 mai 2024). Din partea mea, adaug că ar fi, de asemenea, un scandal dacă nu am continua să lucrăm pentru a depăşi diferenţele noastre, oricât de dificile ar părea acestea.
În timp ce continuăm să călătorim împreună în prietenie şi dialog, să ne rugăm ca Duhul Sfânt, pe care Domnul l-a suflat asupra ucenicilor în seara de după învierea sa, să ne călăuzească paşii în timp ce căutăm cu rugăciune şi umilinţă unitatea care este voinţa Domnului pentru toţi discipolii săi.
Preasfinţia Voastră, mulţumindu-vă pentru vizita dumneavoastră de astăzi, mă rog ca acelaşi Duh Sfânt să rămână mereu cu dumneavoastră, făcându-vă roditori în slujirea la care aţi fost chemaţi.
Dumnezeu să vă binecuvânteze pe dumneavoastră şi familia dumneavoastră.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
