|
| © Vatican Media |
Eminenţe, Excelenţe,
Preastimaţi profesori,
Iubiţi fraţi şi surori în Cristos!
Vă urez un călduros bun-venit vouă tuturor, care participanţi la Simpozionul Niceea şi Biserica din mileniul al treilea: spre unitatea catolică-ortodoxă, organizat în comun de ?cumenicum - Institutul de Studii Ecumenice de la Angelicum - şi de Asociaţia Teologică Ortodoxă Internaţională. În mod special, îi salut pe reprezentanţii Bisericilor ortodoxe şi ortodoxe orientale, dintre care mulţi m-au onorat cu prezenţa lor la Liturghia de inaugurare a pontificatului meu.
Înainte de a continua observaţiile formale, aş dori să-mi cer scuze pentru întârziere şi să vă rog să aveţi răbdare cu mine. Nu a trecut încă o lună de când am intrat în noua mea muncă şi, prin urmare, mai sunt multe de învăţat! Dar sunt foarte fericit să fiu cu voi în această dimineaţă.
Mă bucur să văd că simpozionul este în mod hotărât orientat spre viitor. Conciliul din Niceea nu este numai un eveniment din trecut, ci o busolă care trebuie să continue să ne călăuzească spre deplina unitate vizibilă a creştinilor. Primul Conciliu Ecumenic este fundamental pentru drumul comun pe care catolicii şi ortodocşii l-au întreprins împreună de la Conciliul Vatican II. Pentru Bisericile orientale, care comemorează celebrarea sa în calendarul lor liturgic, Conciliul din Niceea nu este pur şi simplu un conciliu printre altele sau primul dintr-o serie, ci este conciliul prin excelenţă, care a promulgat norma credinţei creştine, mărturisirea de credinţă a celor "318 Părinţi".
Cele trei teme ale simpozionului vostru sunt deosebit de relevante pentru drumul nostru ecumenic. În primul rând, credinţa de la Niceea. După cum a afirmat Comisia Teologică Internaţională în recentul său Document pentru a 1700-a aniversare a Conciliului de la Niceea, anul 2025 reprezintă "o ocazie inestimabilă pentru a sublinia că ceea ce avem în comun este mult mai puternic, cantitativ şi calitativ, decât ceea ce ne desparte: toţi împreună, noi credem în Dumnezeul trinitar, în Cristos om adevărat şi Dumnezeu adevărat, în mântuirea în Isus Cristos, conform Scripturilor citite în Biserică şi sub mişcarea Duhului Sfânt. Împreună, noi credem în Biserică, în botez, în învierea morţilor şi în viaţa veşnică" (Isus Cristos, Fiu al lui Dumnezeu, Mântuitor, 43). Sunt convins că, întorcându-ne la Conciliul din Niceea şi luând împreună din acest izvor comun, vom fi în măsură să vedem într-o lumină diferită punctele care încă ne despart. Prin dialogul teologic şi cu ajutorul lui Dumnezeu, vom dobândi o mai bună înţelegere a misterului care ne uneşte. Celebrând împreună această credinţe niceeană şi proclamând-o împreună, vom înainta şi spre restabilirea comuniunii depline dintre noi.
A doua temă a Simpozionului vostru este sinodalitatea. Conciliul din Niceea a inaugurat un drum sinodal pe care Biserica trebuie să-l urmeze în gestionarea problemelor teologice şi canonice la nivel universal. Contribuţia delegaţilor fraterni ai Bisericilor şi ai comunităţilor ecleziale din Orient şi din Occident la recentul Sinod despre sinodalitate, ţinut aici, în Vatican, a fost un stimulent preţios pentru o mai mare reflecţie asupra naturii şi asupra practicii sinodalităţii. Documentul final al sinodului a subliniat că "dialogul ecumenic este fundamental pentru a dezvolta înţelegerea sinodalităţii şi a unităţii Bisericii" şi a încurajat dezvoltarea "practicilor sinodale ecumenice, chiar până la punctul de consultare şi discernământ asupra problemelor de interes comun şi urgent" (Pentru o Biserică Sinodală: Comuniune, Participare, Misiune, 138). Sper că pregătirea şi comemorarea comună a celei de-a 1700-a aniversări a Conciliului din Niceea vor fi o ocazie providenţială "pentru a aprofunda şi a mărturisi împreună credinţa cristologică şi pentru a pune în practică forme de sinodalitate între creştinii din toate tradiţiile" (ibidem, 139).
Simpozionul a avut ca a treia temă data Paştelui. După cum ştim, unul dintre obiectivele Conciliului din Niceea era acela de a stabili o dată comună pentru Paşte, cu scopul de a exprima unitatea Bisericii în întreaga oikoumene. Din păcate, diferenţele în respectivele calendare nu mai permit creştinilor să celebreze împreună cea mai importantă sărbătoare din anul liturgic, provocând probleme pastorale în cadrul comunităţilor, divizând familiile şi slăbind credibilitatea mărturiei noastre despre evanghelie. Au fost propuse diferite soluţii care ar permite creştinilor, respectând principiul de la Niceea, să celebreze împreună "Sărbătoarea Sărbătorilor". În acest an, când toţi creştinii au celebrat Paştele în aceeaşi zi, aş dori să reafirm disponibilitatea Bisericii Catolice în căutarea unei soluţii ecumenice care să favorizeze o celebrare comună a învierii Domnului şi, în consecinţă, să dea o mai mare forţă misionară predicării noastre despre "numele lui Isus şi despre mântuirea care se naşte din credinţa în adevărul mântuitor al evangheliei" (Discurs adresat Operelor Pontificale Misionare, 22 mai 2025).
Fraţilor şi surorilor, în acest ajun al Rusaliilor, să ne amintim că unitatea la care aspiră creştinii nu va fi în primul rând rodul eforturilor noastre, nici nu va fi realizată prin modele sau scheme prestabilite. Mai degrabă, unitatea va fi un dar primit "aşa cum vrea Cristos şi cu mijloacele pe care le vrea el" (Rugăciunea pentru unitate de părintele Paul Couturier), prin acţiunea Duhului Sfânt. De aceea, în acest moment aş dori să vă invit pe toţi să vă ridicaţi şi împreună să ne putem ruga implorând de la Duhul Sfânt darul unităţii. Rugăciunea pe care o voi recita invocă unitatea Duhului şi este luată din tradiţia orientală:
O, Rege Ceresc, Mângâietor, Duh al Adevărului,
care eşti pretutindeni şi umpli toate lucrurile;
Comoară de Binecuvântări şi Dătător de viaţă,
vino şi locuieşte în noi,
purifică-ne de orice necurăţie
şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Domnul să fie cu voi. Binecuvântarea lui Dumnezeu Atotputernicul, Tată, Fiu şi Duh Sfânt, să coboare asupra voastră şi să rămână pururea cu voi. Amin. Mulţumesc din inimă.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
