|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori,
Vă transmit salutări cordiale vouă tuturor celor adunaţi la Stockholm pentru Săptămâna Ecumenică 2025, care marchează centenarul Conferinţei Creştine Universale despre Viaţă şi Muncă din 1925, precum şi a 1700-a aniversare a primului Conciliu Ecumenic din Niceea, un eveniment forte în istoria creştinismului.
În anul 325, episcopi din întreaga lume cunoscută s-au adunat la Niceea. Afirmând divinitatea lui Isus Cristos, ei au formulat mărturisirile crezului nostru: că el este "Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat" şi "de o fiinţă (homoousios) cu Tatăl". Astfel, au articulat credinţa care continuă să-i unească pe creştini între ei. Acel conciliu a fost un semn curajos al unităţii în diversitate, o primă mărturie a convingerii că mărturisirea noastră comună poate depăşi diviziunea şi poate promova comuniunea.
O dorinţă similară a inspirat Conferinţa de la Stockholm din 1925, convocată de pionierul primei mişcări ecumenice, arhiepiscopul Nathan Söderblom, pe atunci arhiepiscop luteran de Uppsala. Întâlnirea a reunit 600 de lideri ortodocşi, anglicani şi protestanţi. Söderblom era convins că "slujirea uneşte". Prin urmare, i-a îndemnat pe fraţii săi şi pe surorile sale creştini să nu aştepte consensul asupra fiecărui punct al teologiei, ci să se unească într-un "creştinism practic", pentru a sluji împreună lumea în căutarea păcii, dreptăţii şi demnităţii umane.
Deşi Biserica Catolică nu a fost reprezentată la acea primă întâlnire, pot afirma, cu umilinţă şi bucurie, că astăzi suntem alături de voi ca însoţitori discipoli ai lui Cristos, recunoscând că ceea ce ne uneşte este mult mai mare decât ceea ce ne desparte.
De la Conciliul al II-lea din Vatican, Biserica Catolică a îmbrăţişat în întregime drumul ecumenic. De fapt, Unitatis redintegratio, decretul conciliar despre ecumenism, ne-a chemat la dialog în fraternitate umilă şi iubitoare, întemeiat pe botezul nostru comun şi pe misiunea noastră comună în lume. Considerăm că unitatea pe care Cristos o vrea pentru Biserica sa trebuie să fie vizibilă şi că această unitate trebuie să crească prin dialogul teologic, cultul comun acolo unde este posibil şi mărturia comună în faţa suferinţei omenirii.
Această invitaţie la mărturia comună îşi găseşte o exprimare puternică în tema aleasă pentru această Săptămână Ecumenică: "Timp pentru pacea lui Dumnezeu". Acest mesaj nu putea fi mai oportun. Lumea noastră poartă cicatricile adânci ale conflictului, inegalităţii, degradării mediului şi ale unui sentiment crescând de deconectare spirituală. Totuşi, în mijlocul acestor provocări, să ne amintim că pacea nu este doar o realizare umană, ci un semn al prezenţei Domnului printre noi. Aceasta este fie o promisiune fie o misiune, pentru că cei care-l urmează pe Cristos sunt chemaţi să devină artizani ai reconcilierii: să înfrunte dezbinarea cu curaj, indiferenţa cu compasiunea şi să ducă vindecare acolo unde au existat răni.
Această misiune a fost întărită de recentele evenimente ecumenice. În 1989, Papa Ioan Paul al II-lea a devenit primul pontif roman care a vizitat Suedia şi a fost primit călduros în catedrala din Uppsala de arhiepiscopul Bertil Werkström, primatul Bisericii din Suedia. Acel moment a marcat un nou capitol în raporturile dintre catolici şi luterani. A fost urmat de comemorarea comună a Reformei la Lund în 2016, când Papa Francisc s-a alăturat liderilor luterani în rugăciunea şi în căinţa comune. Acolo am confirmat drumul nostru comun "de la conflict la comuniune". În această săptămână, în timp ce dialogaţi şi celebraţi împreună, mă bucur că Delegaţia mea poate fi prezentă ca semn al angajării Bisericii Catolice de a continua drumul rugăciunii şi muncii comune, oriunde este posibil, pentru pacea, dreptatea şi binele tuturor.
Fie ca Duhul Sfânt, care a inspirat Conciliul din Niceea şi care continuă să ne conducă pe noi toţi, să facă mai profundă prietenia voastră în această săptămână şi să trezească o nouă speranţă pentru unitatea pe care Domnul o doreşte cu atâta ardoare între cei care-l urmează.
Cu aceste sentimente, mă rog ca pacea lui Cristos să fie cu voi toţi.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
