|
| © Vatican Media |
Eminenţă,
Iubiţi fraţi în Cristos!
Mă bucur foarte mult să vă întâlnesc, după ce ieri [29 iunie] am celebrat împreună sărbătoarea apostolilor Petru şi Paul, patronii acestei Biserici din Roma. Prezenţa dumneavoastră printre noi exprimă apropierea fraternă a Bisericii surori din Constantinopol şi a păstorului şi conducătorului său, Sanctitatea Sa Bartolomeu, patriarhul ecumenic. Îi sunt profund recunoscător lui şi tuturor membrilor Sfântului Sinod pentru că au ales să vă trimită la Roma, pentru a continua tradiţionalul schimb de vizite la sărbătorile sfinţilor patroni ai Bisericilor noastre.
În acest sens, îmi amintesc de participarea mea la celebrarea Sfântului Andrei, în Biserica Patriarhală "Sfântul Gheorghe al Fanarului", la 30 noiembrie 2025. Îmi amintesc cu bucurie şi recunoştinţă de întâlnirile pe care le-am avut cu Sanctitatea Sa Bartolomeu, în care am putut aprofunda prietenia reciprocă şi să împărtăşim viziunea noastră asupra numeroaselor probleme, în special dorinţa comună de a avansa pe calea spre deplina unitate între toţi creştinii.
În această perspectivă, comemorarea celei de-a 1700-a aniversări a primului Conciliu de la Niceea, ţinut în ajunul sărbătorii Sfântului Andrei, la Iznik, la invitaţia patriarhului Bartolomeu şi cu prezenţa reprezentanţilor altor Biserici şi comunităţi ecleziale, a reprezentat o mărturie elocventă a comuniunii deja existente între toţi cei care împărtăşesc credinţa în Dumnezeu, Tatăl tuturor, şi îl mărturisesc pe Domnul şi Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, şi pe Duhul Sfânt, care ne inspiră şi ne conduce la plinătatea adevărului şi a unităţii. În lumina acelui eveniment comemorativ, a devenit clar cum Crezul de la Niceea trebuie să fie fundamentul şi criteriul de referinţă al acestui proces, propunând modelul adevăratei unităţi în diversitatea legitimă: Unitate în Trinitate, Trinitate în Unitate (cf. Scrisoarea apostolică In unitate fidei, 12). Fie ca drumul spre celebrarea celui de-al doilea mileniu al răscumpărării, în anul 2033, să fie parcurs împreună de toate confesiunile creştine din lume, redescoperind darul şi chemarea de a fi martori ai Celui Înviat.
Într-o epocă marcată de războaie şi de o polarizare crescândă, precum şi de diviziuni culturale şi sociale, creştinii, împăcaţi între ei şi uniţi în mărturisirea aceleiaşi credinţe, sunt chemaţi să fie un semn credibil de pace, contribuind decisiv la angajarea tuturor bărbaţilor şi femeilor de bunăvoinţă în acest scop. Într-adevăr, în situaţia actuală, nu este în joc numai credibilitatea mesajului creştin, ci chiar viitorul omenirii. Necesitatea unei mai mari colaborări între creştini în faţa provocărilor actuale, precum pacea, utilizarea corectă a noilor tehnologii şi grija faţă de creaţie, izvorăşte chiar din Evanghelia lui Isus Cristos: într-adevăr, responsabilitatea pentru viaţa şi demnitatea fiecărei fiinţe umane, începând cu cea mai mică şi mai nevoiaşă, este criteriul care decide destinul nostru prezent şi veşnic (cf. Mt 25,31-46).
Eminenţă, iubiţi fraţi, vă reînnoiesc sincera mea recunoştinţă pentru această vizită, precum şi pentru angajarea dumneavoastră personală şi a Patriarhiei Ecumenice în promovarea sfintei cauze a unităţii creştine. Vă asigur de rugăciunile mele, prin mijlocirea sfinţilor apostoli Petru şi Andrei, fraţi în trup şi în credinţă, şi îl rog pe Dumnezeu Tatăl nostru să ne însoţească mereu cu binecuvântarea sa. Vă mulţumesc!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
