|
| © Vatican Media |
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Pacea să fie cu voi!
Eminenţă, Excelenţe,
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua şi bine aţi venit! Buenos dias!
Mă bucur să am prima mea întâlnire cu Reînnoirea Carismatică Catolică şi să vă salut pe toţi cei prezenţi, precum şi comunităţile, grupurile şi şcolile de rugăciune şi de evanghelizare pe care le reprezentaţi. Dumnezeu a binecuvântat într-adevăr comunităţile voastre cu atâtea daruri, inclusiv vitalitate spirituală. Salut, de asemenea, liderii Serviciilor de Comuniune naţionale şi internaţionale ale Serviciului Internaţional al Reînnoirii Carismatice Catolice (CHARIS), care au organizat această întâlnire.
Pentru Reînnoirea Carismatică Catolică, anii care au urmat Conciliului al II-lea din Vatican au fost o perioadă de mare expansiune şi creştere, de integrare în viaţa Bisericii, precum şi de consolidare a structurilor voastre de slujire.
Venerabilii mei predecesori au recunoscut această dezvoltare ca pe un mare dar pentru Biserică. Într-adevăr, Sfântul Paul al VI-lea a afirmat că nimic nu este mai necesar pentru o lume din ce în ce mai secularizată decât mărturia acestei reînnoiri spirituale, pe care Duhul Sfânt o inspiră în cele mai diferite regiuni şi comunităţi (cf. Discurs la al III-lea Congres Internaţional al Reînnoirii Carismatice Catolice, Rusalii, 19 mai 1975).
Subliniind accentul vostru caracteristic asupra evanghelizării, Sfântul Ioan Paul al II-lea a spus: "Însuşi Duhul este cel care vă îndeamnă să daţi mărturie". De asemenea, a remarcat: "Cum poate cineva care a gustat bunătatea lui Cristos să rămână tăcut şi inactiv?... Cristos este Mântuitorul nostru... Cum putem să nu evanghelizăm? Continuaţi să comunicaţi acest zel pentru evanghelie celor din jurul vostru!" (Discurs adresat Fraternităţii Catolice a Comunităţilor Carismatice, 7 decembrie 1991).
La rândul său, Benedict al XVI-lea a făcut referire la contribuţia specifică pe care o aduceţi Bisericii. El a spus: "Unul dintre elementele şi aspectele pozitive ale Comunităţii Reînnoirii Carismatice Catolice este tocmai accentul pus pe carisme sau daruri ale Duhului Sfânt, iar meritul lor constă în faptul că au reamintit actualitatea lor în Biserică" (Discurs adresat celei de-a 13-a Conferinţe Internaţionale a Fraternităţii Catolice a Comunităţilor Carismatice, 31 octombrie 2008).
La fel ca şi cardinalul Suenens în primele zile ale mişcării, Papa Francisc a vorbit frecvent despre voi ca despre o "revărsare de har", care este "pentru întreaga Biserică, nu numai pentru unii" (Veghe de rugăciune cu ocazia Jubileului de Aur al Reînnoirii Carismatice Catolice, 3 iunie 2017). În concluzie, el a conturat calea voastră ca fiind "evanghelizare, ecumenism spiritual, grijă faţă de cei săraci şi nevoiaşi şi primirea celor marginalizaţi" şi a adăugat: "totul se bazează pe cult! Fundamentul reînnoirii este închinarea la Dumnezeu!" (Discurs la a 37-a Convocare Naţională a Reînnoirii în Duhul Sfânt, 1 iunie 2014).
Şi eu doresc să cultiv relaţia de respect reciproc, apropiere şi sprijin între Scaunul lui Petru şi marea familie a Reînnoirii Carismatice Catolice. În acest sens, aş dori să reflectez asupra următoarelor aspecte-cheie ale experienţei voastre spirituale: botezul în Duhul Sfânt; rugăciunea de laudă; cuvântul lui Dumnezeu; comuniunea; şi caritatea.
Mai întâi botezul în Duhul Sfânt. Drumul vostru comun de credinţă îşi are izvorul în experienţa personală a Duhului Sfânt, care a permis harului Botezului să devină eficient în fiecare dintre voi, conducându-vă la o conştientizare clară a iubirii lui Dumnezeu. Aceasta este prima experienţă puternică a harului pe care însuşi Sfântul Augustin a avut-o după convertirea sa şi pe care a descris-o în aceste cuvinte emoţionante: "O, Cristoase Isuse, «ajutorul şi mântuitorul meu», deodată mi s-a făcut dulce să fiu lipsit de dulciurile nebuniei. Ceea ce odinioară mă temeam să pierd era acum o plăcere să le resping. Le-ai alungat şi ai intrat să le iei locul, mai plăcut decât orice plăcere" (Confesiuni, IX, 1, 1).
Duhul Sfânt v-a permis, de asemenea, să gustaţi dulceaţa lui Cristos. Şi pentru voi, viaţa s-a schimbat din acel moment. Dumnezeu a încetat să mai fie o simplă idee şi a devenit expresia reală şi supremă a paternităţii. Duhul său a adus reconciliere interioară, pace şi eliberare de ataşamentele lumeşti şi de opresiunea păcatului. El a făcut posibilă şi o nouă perspectivă, caracterizată de deschidere şi speranţă faţă de ceilalţi şi faţă de viitor, având certitudinea că nimic nu ne va putea despărţi vreodată de iubirea lui Cristos (cf. Rom 8,38-39). Din această experienţă a Duhului Sfânt vine dorinţa interioară de a fi martori şi vestitori ai iubirii sale, aducând mângâierea sa oamenilor asupriţi de un sentiment de gol şi singurătate.
Rugăciunea de laudă. Tocmai din această experienţă captivantă a Duhului Sfânt a început o nouă viaţă de rugăciune, care a luat forma unei noi capacităţi de dialog spontan şi sincer cu Dumnezeu şi a unei noi deschideri către laudă, adorare şi mulţumire către el. Adorarea şi lauda, atât de caracteristice adunărilor voastre, sunt aspecte esenţiale ale rugăciunii creştine şi aţi ajutat la redescoperirea lor şi la readucerea lor în prim-plan în ultimii ani.
Cuvântul lui Dumnezeu. Reînnoita revărsare a Duhului v-a condus şi pe voi la o întâlnire vie cu Sfânta Scriptură. Duhul Sfânt a inspirat cuvântul revelat al lui Dumnezeu şi este totodată pe Cel care îl menţine mereu viu şi activ în Biserică, făcându-l să rezoneze în inimile credincioşilor, în special în liturgie. Scriptura a devenit, aşadar, pentru voi o sursă minunată de hrană spirituală care luminează şi mângâie. Este, de asemenea, o sursă de discernământ pentru a vă ghida alegerile zilnice şi dă substanţă rugăciunii comunitare, permiţându-vă să vă adresaţi Domnului cu cuvinte inspirate de Dumnezeu însuşi.
Comuniune. Duhul Sfânt este izvorul comuniunii. În diferite documente, Papa Leon al XIII-lea i-a încurajat pe catolici să se roage anual o novenă către Duhul Sfânt între sărbătorile Înălţării şi Rusaliilor, în special cu intenţia unităţii creştine. Apreciaţi în mod clar semnificaţia acestei invitaţii, deoarece aţi văzut că unitatea în Biserică este rodul Duhului, deoarece, aşa cum afirmă sfântul Augustin, Duhul Sfânt "este o anumită comuniune de nedescris a Tatălui şi a Fiului" (De Trinitate, V, 11, 12). Duhul este cel care creează armonie între diferitele carisme şi componente ale Reînnoirii Carismatice, precum şi cu fraţii şi surorile noastre din alte confesiuni creştine.
Şi, în sfârşit, caritatea. Sfântul Augustin a scris că Duhul Sfânt "care este însuşi iubire, a fost dat omului şi îl încinge la iubirea lui Dumnezeu şi a aproapelui. Căci omul nu poate avea iubire pentru Dumnezeu dacă nu o primeşte de la Dumnezeu" (De Trinitate, XV, 17, 31). Aceasta este ceea ce aţi experimentat şi voi. Prezenţa reînnoită a Duhului a trezit în voi o nouă capacitate de a iubi, inspirată de însăşi iubirea divină. Această iubire este îndreptată spre Dumnezeu şi spre fraţii voştri şi surorile voastre şi inspiră apropiere şi compasiune, mai ales faţă de cei care suferă. Multe opere de caritate pentru cei aflaţi în nevoie, atât în spirit, cât şi în trup, au izvorât din Reînnoirea Carismatică Catolică. Vă invit, aşadar, să menţineţi vie această iubire pentru cei săraci, care dezvăluie adevărata faţă a lui Dumnezeu.
Dragi prieteni, vă mulţumesc pentru angajarea voastră şi vă încurajez să continuaţi misiunea voastră. Puneţi-vă în slujba diecezelor şi parohiilor, oferind experienţa şi metodele voastre de evanghelizare. Urmaţi cu fidelitate îndrumarea preoţilor voştri; şi, în discernământul vostru comunitar, ascultaţi vocile oamenilor înţelepţi, chiar dacă nu aparţin grupurilor voastre. Cultivaţi armonia şi cooperarea între comunităţile din care faceţi parte, având grijă să nu cedaţi niciodată dorinţei de autopromovare, nici urmăririi puterii sau prestigiului personal. Duhul Sfânt să fie întotdeauna lumină şi sursă de putere în drumul vostru personal şi comunitar, iar Fecioara Maria, Maica Bisericii, să vă ocrotească. Şi acum, cu aceste sentimente de inimă, vă împart de bunăvoie binecuvântarea apostolică.
Mulţumesc!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
