|
| © Vatican Media |
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Pacea să fie cu voi!
Bună ziua şi bine aţi venit! Felicitări, noua maică generală a fost aleasă oare ieri?
Când a fost aleasă? Ne vom ruga pentru ea.
Dragi surori,
Sunt bucuros să împărtăşesc acest moment cu voi, cu ocazia capitulului general pe care îl celebraţi, la 110 ani de la fondarea institutului vostru. O salut pe noua superioară generală, precum şi, cu recunoştinţă, pe cea care şi-a încheiat slujirea. Şi vă urez bun venit fiecăreia dintre voi.
Proveniţi din toate cele cinci continente, iar aceasta exprimă universalitatea Bisericii. Misiunea voastră, răspândită în numeroase ţări ale lumii, şi mărturia pe care o oferiţi în cele mai diferite contexte atestă, de asemenea, ceea ce Duhul Sfânt a realizat, începând cu intuiţiile profetice ale fondatorului, fericitul Iacob Alberione, puse în aplicare fără teamă de co-fondatoarea, venerabila Tecla Merlo.
A vesti şi a răspândi Cuvântul, dedicând viaţa pentru cauza evangheliei pe urmele lui Isus Învăţătorul şi căutând căi, instrumente şi limbaje pentru ca toţi să-l cunoască şi să-l urmeze pe Domnul: aceasta este inima apostolatului vostru. În faţa provocărilor timpului nostru, acesta trebuie să fie reînnoit şi revigorat, pentru ca pasiunea evanghelică ce vă animă să poată găsi cea mai bună exprimare.
Nu întâmplător, tema pe care aţi ales-o pentru capitul este "Determinate de Duhul Sfânt, ascultând omenirea de astăzi, comunicăm evanghelia speranţei". Într-adevăr, deşi vestirea evangheliei rămâne în centrul misiunii, este la fel de adevărat că nu este vorba de a comunica informaţii generice sau adevăruri abstracte, ci de a intra în istoria concretă, de a îmbrăţişa întrebările şi neliniştile ridicate de viaţa reală, de a vorbi limbajele femeilor şi bărbaţilor din timpul nostru.
De aceea, aş vrea să vă recomand să trăiţi, cu un entuziasm reînnoit, două atitudini importante: să priviţi în sus şi să vă cufundaţi înăuntru.
A privi în sus, pentru ca Duhul Sfânt să vă mişte. Vocaţia şi misiunea voastră vin de la Domnul, să nu uităm acest lucru. De aceea, angajarea personală, carismele pe care le împărtăşim, zelul apostolatului şi instrumentele pe care le folosim nu trebuie să ne conducă niciodată la iluzia şi prezumţia autosuficienţei. Duhul este protagonistul misiunii noastre, Duhul este cel care ne împinge înainte, multiplicând talentele noastre, recreându-ne în trude, încălzind inimile noastre atunci când bucuria evangheliei se răceşte, luminând paşii noştri şi oferindu-ne intuiţii creative, pentru ca să devenim capabili de a deschide noi parcursuri pentru comunicarea credinţei.
A doua atitudine pe care v-o recomand este aceea de a vă cufunda în interior, în interiorul situaţiilor, pentru că privirea îndreptată în sus nu este o evadare, ci, dimpotrivă, trebuie să ne ajute să avem aceeaşi condescendenţă a lui Cristos, care s-a despuiat pentru noi, a coborât în trupul nostru, s-a înjosit pentru a intra în abisurile umanităţii rănite şi a duce acolo iubirea Tatălui (cf. Fil 2,5-11). Astfel, mânaţi de Duhul Sfânt, şi voi sunteţi chemate să vă cufundaţi în istorie, tocmai ascultând omenirea de astăzi; este vorba de a locui în cultura actuală şi de a vă întrupa în viaţa reală a persoanelor pe care le întâlniţi. Prezenţa voastră, vestirea Cuvântului, mijloacele pe care le folosiţi - îndeosebi publicaţiile pe care le organizaţi cu atâta dedicare -, toate acestea trebuie să fie o îmbrăţişare ospitalieră pentru suferinţele şi speranţele femeilor şi bărbaţilor la care sunteţi trimise.
Dragi surori, voi oferiţi o slujire preţioasă Bisericii şi lumii, lucrând în domeniul editorial, în universul digital, în gestionarea librăriilor, în proiecte radiofonice şi de televiziune şi în animarea biblică. Ştiu că eforturile pentru a duce înainte aceste numeroase activităţi sunt uneori împovărătoare, mai ales pentru că situaţiile complexe de astăzi cer o formare profesională de înaltă calitate, care, din păcate, uneori se ciocneşte cu faptul că forţele, personale şi materiale, sunt puţine. Dar să nu ne descurajăm! De aceea, vă invit să reflectaţi asupra modului în care să menţineţi vie carisma, chiar dacă acest lucru cere alegeri curajoase şi angajante. Într-adevăr, este nevoie de un discernământ atent asupra operelor legate de apostolat, a modului în care acestea sunt duse înainte şi a necesităţii de a le reînnoi cu o viziune echilibrată, care să ştie să ţină împreună bogăţia istoriei trecute cu resursele şi darurile actuale ale fiecăreia dintre voi, într-o alianţă rodnică între diferitele generaţii.
Comuniunea generată de această perspectivă vă va ajuta cu siguranţă să depăşiţi riscul de a diviza viaţa şi apostolatul. Într-adevăr, pentru a comunica Cuvântul v-aţi născut, dar această comunicare, transmisă într-un cadru pastoral, trebuie să fie şi un stil de viaţă comunitar. Trebuie să fim vigilenţi pentru a nu exista nicio separare între ceea ce predicăm şi viaţa noastră de zi cu zi. Numai aşa veţi fi fidele metodei integralităţii dorite de fondatorul vostru pentru întreaga Familie Paulină: Cale, Adevăr şi Viaţă, Minte, Voinţă şi Inimă. Atunci această propunere unificatoare, care apare profetică într-o lume fragmentată, va fi coerentă şi credibilă.
Preaiubitelor, vă reamintesc încurajarea pe care aţi primit-o de la Papa Francisc acum câţiva ani: în această iarnă culturală şi eclezială prin care trecem, nu vă temeţi să vă asumaţi riscuri şi să continuaţi drumul vostru "cu o privire contemplativă şi plină de empatie pentru bărbaţii şi femeile din timpul nostru, însetaţi de vestea bună a evangheliei" (Discurs adresat participantelor la cel de-al XI-lea Capitul General al Fiicelor Sfântului Paul, 4 octombrie 2019). Priviţi la ardoarea Sfântului Paul, la bucuria sa neobosită de a-l proclama pe Cristos chiar şi în mijlocul dificultăţilor şi persecuţiilor (cf. 2Cor 6,4-10). Lăsaţi-vă călăuzite de Duhul Sfânt şi ascultaţi omenirea! Tuturor, în special celor mai vulnerabili, duceţi speranţa care vine de sus şi, aşa cum spunea părintele Alberione, cultivaţi bucuria de a "extinde opera lui Dumnezeu în timp şi în spaţiu" (Apostolatul editurii, 159)!
Mă rog pentru voi, în sărbătoarea Îngerilor Păzitori, invocând mijlocirea Mariei Regina apostolilor, şi din inimă vă binecuvântez. Mulţumesc!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
