|
| © Vatican Media |
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Pacea să fie cu voi.
Bine aţi venit cu toţii! Să ne aşezăm şi să reflectăm un pic împreună.
Iubiţi fraţi şi surori,
Vă urez bun venit cu bucurie cu ocazia capitulurilor şi adunărilor voastre. Îi salut pe superioarele şi superiorii generali, pe membrii consiliilor, pe voi toţi.
V-aţi adunat pentru a vă ruga, a discuta şi a reflecta împreună asupra a ceea ce Domnul vă cere pentru viitor. Fondatorii voştri şi fondatoarele voastre, docili faţă de acţiunea Duhului Sfânt, v-au lăsat ca moştenire carisme diferite pentru zidirea Trupului lui Cristos (cf. Ef 4,11-12); şi tocmai pentru ca acesta din urmă să crească după planurile lui Dumnezeu, Biserica vă cere slujirea pe care o desfăşuraţi (cf. Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Decretul Perfectae caritatis, 4).
Institutele voastre respective întrupează aspecte între ele complementare ale vieţii şi acţiunii întregului popor al lui Dumnezeu: oferirea de sine în unire cu Jertfa lui Cristos, misiunea ad gentes, iubirea faţă de Biserică păstrată şi transmisă, educaţia şi formarea tinerilor. Este vorba de căi diferite cu care se exprimă în formă carismatică unica şi veşnica realitate care le animă pe toate: iubirea lui Dumnezeu faţă de omenire.
Apoi, ca de obicei, fiecare dintre congregaţiile voastre a identificat perspective particulare în lumina cărora să reinterpreteze moştenirea primită, pentru a aduce la zi şi a actualiza conţinutul acesteia. Şi aceste piste de lucru, pe care le-aţi ales în timpul pregătirii, în rugăciune şi în ascultarea reciprocă, sunt un dar preţios ca rod al Duhului. El este cel care, prin contribuţia multora, sub îndrumarea păstorilor, "ajută comunitatea creştină să meargă în caritate spre adevărul deplin (cf. In 16,13)" (Benedict al XVI-lea, Omilie la Liturghia de deschidere a celei de-a cincea Conferinţe Generale a Episcopilor Latinoamericani şi din Caraibe, 13 mai 2007). Aţi formulat astfel linii directoare care conţin avertismente fundamentale: reînnoirea unui spirit misionar autentic, însuşirea sentimentelor "care erau ale lui Cristos Isus" (cf. Fil 2,5), înrădăcinarea speranţei în Dumnezeu (cf. Is 40,31), menţinerea vie în inimă a flăcării Duhului (cf. 1Tes 5,16-19), promovarea păcii, cultivarea coresponsabilităţii pastorale în Bisericile locale şi multe altele. A le însoţi şi a le aminti împreună, în acest moment, ne ajută să percepem bogăţia existenţei noastre în comunitate, îndeosebi drept călugări, călugăriţe, angajaţi în aceeaşi aventură minunată de a-l "urma pe Cristos mai îndeaproape" (Catehismul Bisericii Catolice, 916).
Fie ca aceasta să reînnoiască şi să confirme în noi toţi conştiinţa şi bucuria de a fi Biserică şi, îndeosebi, să vă stimuleze pe voi, în discernământul capitular, să gândiţi pozitiv, ca pietricele unice ale unui plan care vă depăşeşte şi vă implică dincolo de propriile voastre aşteptări: proiectul de mântuire cu care Dumnezeu vrea să conducă întreaga omenire la sine, ca o singură mare familie (cf. Francisc, Audienţa generală, 29 mai 2013). Acesta este spiritul cu care s-au născut Institutele voastre şi acesta este orizontul în care trebuie să se pună orice efort, pentru ca să contribuie, prin mici lumini, la răspândirea pe tot pământul a luminii lui Cristos, care nu se stinge niciodată (cf. Liturghierul Roman, Preconiul pascal).
Preaiubiţilor, să-i cerem împreună Domnului să fim docili la glasul Duhului său, care "ne învaţă toate" (cf. In 14,26) şi fără ajutorul căruia, în slăbiciunea noastră, nici măcar nu ştim pentru ce este potrivit să cerem (cf. Rom 8,26).
Vă mulţumesc pentru munca voastră şi pentru prezenţa voastră fidelă în atâtea părţi ale lumii. Vă binecuvântez din inimă şi mă rog pentru voi.
Să ne rugăm împreună: [Tatăl nostru]
[Binecuvântare]
Vă mulţumesc tuturor!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
