|
| © Vatican Media |
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Pacea să fie cu voi!
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua şi bine aţi venit!
Vă salut călduros şi vă mulţumesc pentru această întâlnire, precum şi pentru tot ceea ce faceţi pentru a sprijini, ajuta şi îngriji pe cei care suferă de scleroză laterală amiotrofică (SLA).
Sunteţi o asociaţie care reuneşte persoanele care suferă de această boală, rudele lor şi îngrijitorii lor, într-o alianţă terapeutică de profundă apropiere şi solidaritate care întruchipează cu adevărat însăşi atitudinea lui Isus faţă de cei care suferă (cf. Lc 4,38-39).
Prima contribuţie a acestui "pact", pe care aş dori să-l subliniez, este cea a celor afectaţi de SLA şi care în fiecare zi, cu angajare, credinţă şi curaj, mărturisesc că bunătatea şi valoarea vieţii sunt mai mari decât boala şi că, dimpotrivă, chiar provocările pe care le implică pot fi înfruntate împreună, transformându-le în oportunităţi speciale şi privilegiate de a dărui şi de a primi iubire. Vă mulţumesc pentru aceasta! Voi, ca profeţi, îi învăţaţi pe toţi adevărata valoare a vieţii, iar lumea noastră are mare nevoie de acest mesaj!
Asociaţia susţine, de asemenea, cercetarea ştiinţifică, formarea, informarea şi îngrijirea, jucând în acelaşi timp un rol important în reprezentare şi advocacy, precum şi în sensibilizarea persoanelor, comunităţilor şi instituţiilor - inclusiv la nivelul societăţii civile - oriunde este necesar să se protejeze drepturile celor care au nevoie de ajutor.
Un alt aspect al abordării voastre de lucru este proximitatea, începând cu proximitatea geografică, ceea ce înseamnă că sunteţi prezenţi în casele celor care suferă. Şi acest lucru este foarte important, deoarece asistenţa medicală, precum şi organizarea şi expertiza, necesită o prezenţă - inclusiv una fizică - pentru binele persoanei în toate dimensiunile sale: biologică, psihologică şi spirituală. Biserica preţuieşte profund această "apropiere": a fi alături de oameni acolo unde se află, în casele lor, pentru a oferi nu numai sprijin practic, ci şi însoţire spirituală, acordând o atenţie deosebită întrebărilor de sens pe care le ridică suferinţa şi care nu pot rămâne neauzite.
În diferitele situaţii ale vieţii, mai ales în cele dificile, nimeni nu ar trebui să fie lăsat niciodată singur, iar voluntariatul, unindu-vă în slujire dezinteresată, aduce cu putere această valoare vieţii, promovând solidaritatea şi respectul şi combătând cultura rebutării şi a morţii cu acte de îngrijire (cf. Francisc, Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 24 noiembrie 2013, 53).
Iubiţi fraţi şi surori, Isus, Fiul lui Dumnezeu făcut om, care a trecut prin oraşe şi sate "vindecând orice boală şi orice neputinţă" (Mt 9,35), a ales la rândul său să trăiască pătimirea sa, Via Crucis, ca un timp de încercare, de durere fizică şi de suferinţă spirituală. El a fost solidar cu noi până la sfârşit, dar ne-a arătat, prin crucea şi învierea sa, că durerea şi suferinţa nu pot opri iubirea sau anula puterea lui Dumnezeu (cf. Fil 2,5-11). Din acest motiv, noi toţi, fii ai Paştelui său, suntem poporul speranţei, care nu renunţă în faţa dificultăţilor, ci uniţi şi solidari, cu ajutorul lui Dumnezeu, continuăm să mergem mai departe, fără să renunţăm vreodată. Fără să renunţăm. Şi pentru aceasta, vă mulţumesc din adâncul inimii pentru curajul vostru: nu renunţaţi, ci continuaţi cu acest curaj şi speranţă în Domnul.
Vă mulţumesc pentru ceea ce faceţi! Vă însoţesc cu rugăciunile mele şi, încredinţându-vă Mariei şi sfinţilor eroici ai carităţii, vă binecuvântez din inimă.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
