|
| © Vatican Media |
Începem cu semnul Crucii, cu care toţi am fost mântuiţi: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Pacea să fie cu voi!
Bună ziua şi bine aţi venit!
Mă bucur să vă primesc în această dimineaţă la Vatican. Aparţineţi Confederaţiei Medicale Latino-Ibero-Americane şi din Caraibe, o organizaţie care reprezintă peste două milioane de medici care lucrează pentru a aduce asistenţă medicală de calitate în fiecare colţ al ţărilor voastre. Vă mulţumesc pentru această muncă neobosită.
Astăzi, 2 octombrie, Biserica îi celebrează pe Sfinţii Îngeri Păzitori. Această comemorare ne poate ajuta să reflectăm asupra relaţiei medic-pacient, care se bazează pe contactul personal şi pe îngrijirea sănătăţii, s-ar putea spune, la fel ca îngerii care veghează asupra noastră şi ne protejează pe drumul vieţii. Această temă îmi aminteşte şi de unele cuvinte ale Sfântului Augustin, în care se referea la Cristos atât ca medic, cât şi ca medicament. El este medic pentru că este cuvânt şi medicament pentru că este cuvânt făcut trup (cf. Sermo 374, 23). Desigur, "cuvântul" şi "trupul" sunt fundamentale; dialogul, comunicarea şi contactul fizic trebuie să fie întotdeauna prezente în relaţia terapeutică, dincolo de instrumentele şi uneltele folosite pentru tratarea bolilor.
După cum citim în Evanghelie, Isus a vindecat mai mulţi bolnavi. Am putea cita cazul leprosului care "a căzut în genunchi şi i-a zis: «Dacă vrei, poţi să mă cureţi». Isus, mişcat profund, a întins mâna, l-a atins şi i-a zis: «Vreau, curăţă-te!». Îndată lepra l-a părăsit şi a fost curăţat" (Mc 1,40-42). Acesta nu este un gest mecanic; între lepros şi Isus s-a stabilit o relaţie personală: cel care nu putea fi atins găseşte sănătate şi mântuire într-o mângâiere din partea lui Isus.
De asemenea, există mulţi medici notabili care şi-au dedicat viaţa binelui pacienţilor lor. Astăzi aş dori să-l amintesc pe fericitul José Gregorio Hernández, unul dintre cei mai cunoscuţi medici din Venezuela la începutul secolului al XX-lea. Îl consider un bun exemplu pentru voi, pentru că a ştiut să combine înaltă competenţă medicală cu dăruirea sa faţă de cei mai nevoiaşi, ceea ce i-a adus titlul de "medic al săracilor".
În lumina acestor reflecţii, vă invit să continuaţi să aprofundaţi importanţa relaţiei medic-pacient. O relaţie între două persoane, cu corpurile şi interioritatea lor, cu istoria lor. Această convingere ne ajută, de asemenea, să aducem lumină cu privire la locul inteligenţei artificiale în medicină: ea poate şi trebuie să fie de mare ajutor în îmbunătăţirea îngrijirii clinice, dar nu poate niciodată să ia locul medicului, pentru că voi "sunteţi - aşa cum a spus Papa Benedict al XVI-lea - rezervoare de iubire, aducând seninătate şi speranţă celor care suferă" (Benedict al XVI-lea, Angelus, 1 iulie 2012). Un algoritm nu poate niciodată înlocui un gest de apropiere sau un cuvânt de mângâiere.
Dragi prieteni, aveţi în faţă provocări mari şi dificile, care trebuie înfruntate cu speranţă. La sfârşitul acestei întâlniri, îi cer lui "Cristos Isus, speranţa noastră" (1Tim 1,1) şi Preasfintei Fecioare Maria, Vindecătoarea bolnavilor, să vă însoţească pe toţi în acest pelerinaj pe care îl facem cu toţii spre casa Tatălui. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi. Vă mulţumesc foarte mult.
Şi să încheiem cerând binecuvântarea Domnului asupra voastră şi a tuturor colegilor voştri. Această relaţie şi această posibilitate de viaţă şi de speranţă pe care o oferiţi şi tuturor pacienţilor voştri, tuturor bolnavilor, sunt atât de importante.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
