|
| © Vatican Media |
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Pacea să fie cu voi.
Când vine cineva din Dolton, Illinois, trebuie să deschidem toate uşile! Nu mai suntem mulţi prin preajmă.
Eminenţă, Excelenţe,
Iubiţi fraţi şi surori în Cristos, dragi prieteni,
Îmi face plăcere să vă urez bun venit, membrii Consiliului Extensiunii Catolice, împreună cu familiile voastre, în pelerinajul vostru la Roma şi la Vatican. Mă rog ca timpul petrecut aici să vă ofere ocazia de a vă ruga la mormintele apostolilor şi de a vă întări legăturile cu Succesorul lui Petru şi Biserica universală. O astfel de ocazie este deosebit de semnificativă pentru voi, ca societate pontificală.
Vizita voastră la Roma are loc în timp ce ne apropiem de solemnitatea Rusaliilor, un moment crucial în viaţa Bisericii, care are o relevanţă deosebită pentru noi astăzi. Într-adevăr, abia după ce au primit promisiunea Duhului Sfânt, apostolii au început să-l proclame pe Isus din Nazaret bărbaţilor şi femeilor din "toate neamurile de sub cer" (Fap 2,5), anunţând Vestea Bună a mântuirii şi a vieţii noi în Cristos. Ceea ce urmează în cartea Faptele Apostolilor este istoria Bisericii primare şi a răspândirii evangheliei, mai întâi în Ierusalim şi apoi în zonele înconjurătoare. Pe măsură ce Domnul le sporea numărul, ei au început să formeze comunităţi întemeiate pe unitatea fraternă şi pe învăţătura apostolilor, hrănite şi întărite de Euharistie şi de o viaţă de rugăciune (cf. v. 42-47).
Acelaşi zel care i-a îndemnat pe creştinii Bisericii primare să împărtăşească vestea lui Isus Cristos şi a darului Duhului l-a inspirat pe fondatorul dumneavoastră, părintele Francis Clement Kelley, acum peste 120 de ani. El a căutat să ajungă la comunităţile de credinţă îndepărtate din Statele Unite pentru a le aduce însăşi viaţa lui Cristos prin sacramente şi prin sprijinul unei comunităţi catolice mai largi. Acest entuziasm misionar este necesar şi astăzi, aşa că aş dori să vă mulţumesc pentru eforturile voastre continue de a sluji nevoilor comunităţilor catolice mai sărace, atât din Statele Unite, cât şi din străinătate.
Într-un mod special, aş dori să vă laud munca în Cuba şi în Puerto Rico. Sprijinul pe care îl oferiţi acestor comunităţi este o expresie frumoasă a universalităţii Bisericii şi o amintire vie că "iubirea faţă de aproapele nostru este o dovadă tangibilă a autenticităţii iubirii noastre faţă de Dumnezeu" (Dilexi te 26). De asemenea, încurajez grija pastorală pe care o oferiţi celor defavorizaţi, precum şi numeroaselor familii de imigranţi din Statele Unite. Este imperativ ca fraţii şi surorile noastre să experimenteze căldura unei comunităţi marcate de prezenţa lui Cristos.
Biserica primară mărturiseşte faptul că, oriunde există o adevărată comunitate de credinţă, caritatea creştină îşi inspiră membrii săi să aline suferinţa altora şi să aibă grijă de cei aflaţi în nevoie, în special de cei săraci (cf. Fap 2,45; 6,1-6). Prin urmare, iubirea faţă de săraci poate fi înţeleasă ca "marca evanghelică a unei Biserici credincioase inimii lui Dumnezeu" (Dilexi te 103) şi, de asemenea, deschide uşa pentru cei cărora le slujim pentru a-l cunoaşte mai profund pe Domnul, pe măsură ce depunem mărturie despre iubirea sa.
Pe măsură ce vă continuaţi misiunea, dedicarea Extensiei Catolice nu numai de a alina nevoile temporale ale celor mai puţin norocoşi, ci şi de a investi în construirea unor comunităţi catolice vibrante este deosebit de necesară astăzi. Comunităţile pline de credinţă oferă o oportunitate pentru ca persoanele să experimenteze bucuria unei vieţi noi în Cristos, trăită într-un mod zilnic, obişnuit. Ele oferă sprijin, aşa cum am văzut, celor săraci, dar şi puterea de care avem cu toţii nevoie pentru a înfrunta provocările vieţii cu credinţă. Într-un mod deosebit, aceste comunităţi sunt şi "pământul bun" în care noile vocaţii la preoţie şi la viaţa consacrată pot prinde rădăcini şi pot începe să crească (cf. Mt 13,8), oferind noi lucrători pentru recolta anilor următori (cf. Lc 10,2).
Iubiţi fraţi şi surori, să continuăm să-l slujim pe Domnul cu bucurie şi generozitate, motivaţi de iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele şi de certitudinea că Tatăl "care vede în ascuns vă va răsplăti" (Mt 6,4). Încredinţându-vă pe toţi mijlocirii iubitoare a Mariei Neprihănite, vă împart de bunăvoie binecuvântarea apostolică, pe care o extind tuturor celor asociaţi cu Societatea Extensiunea Catolică, drept o promisiune de pace şi bucurie în Domnul înviat. Vă mulţumesc.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
