|
| © Vatican Media |
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Pacea să fie cu voi!
Iubiţi fraţi, bine aţi venit!
Sunt bucuros să vă întâlnesc în această dimineaţă şi să împărtăşesc cu voi câteva reflecţii despre drumul de formare oferit de instituţiile voastre respective, Facultatea Teologică din Puglia şi Institutul Teologic din Calabria.
Gândindu-mă la cele două regiuni din care proveniţi, scăldate de frumuseţea şi vastitatea mării, îmi revin în minte cuvintele pe care Papa Francisc le-a adresat comunităţii scriitorilor de la La Civiltà Cattolica, care ar putea fi utile şi pentru voi: "Rămâneţi în largul mării. Catolicul nu trebuie să se teamă de largul mării, nu trebuie să caute adăpostul unor porturi sigure" (Întâlnire cu scriitorii de la "La Civiltà Cattolica", 9 februarie 2017).
Această atitudine este extrem de necesară, mai ales în contextele în care credinţa trebuie să fie vestită şi înculturată astăzi. Nu este vorba de a dobândi cunoştinţe pentru a îndeplini obligaţiile academice, ci de a porni într-o navigare curajoasă, o traversare a mării libere. Această călătorie se îndreaptă într-o dublă direcţie: pe de o parte, este un parcurs pentru a coborî în profunzime, scrutând abisurile misterului lui Dumnezeu şi diversele dimensiuni ale credinţei creştine; pe de altă parte, este o înaintare în larg pentru a merge dincolo, pentru a explora alte orizonturi şi a găsi, astfel, noi forme şi noi limbaje în care să vestim evanghelia în diferitele situaţii ale istoriei.
Acesta este un punct important pe care vreau să-l reafirm: teologia slujeşte pentru vestirea evangheliei, de aceea este parte integrantă şi fundamentală a misiunii Bisericii. Formarea teologică nu este un destin pentru câţiva specialişti, ci o chemare adresată tuturor, pentru ca fiecare să poată aprofunda misterul credinţei şi să primească instrumentele necesare pentru a duce înainte cu pasiune "angajarea perseverentă de mediere culturală şi socială a evangheliei" (Constituţia apostolică Veritatis Gaudium, Prefaţă, 3).
Din această perspectivă, doresc să amintesc preţiosul drum de unitate pe care l-aţi iniţiat în regiunile voastre, inclusiv prin unificarea entităţilor, instituţiilor şi programelor educaţionale care anterior funcţionau independent. Aceasta este o sinergie cu adevărat importantă: o tranziţie cu adevărat istorică ai cărei protagonişti sunteţi voi, care promovează comuniunea între dieceze, favorizează depăşirea vechilor provincialisme şi, mai ales, încurajează un drum eclezial marcat de unitate şi de fraternitate. Pe acest drum, este posibil să se construiască o viziune comună şi o convergenţă asupra provocărilor pastorale şi asupra exigenţelor evanghelizării.
Iată aşadar invitaţia: a face teologie împreună! O formare care slujeşte pentru vestirea evangheliei este posibilă numai împreună, navigând "pe marea liberă", dar nu ca navigatori solitari. Şi să facem acest lucru, aşa cum am spus, părăsind propriul port sigur, depăşind propriile graniţe teritoriale şi ecleziale, în întâlnire şi în discuţie, în ascultarea reciprocă şi în dialog, în acea comuniune dintre Biserici care conectează resursele, competenţele şi carismele.
Făcând teologie împreună, orizonturile intelectuale, spirituale şi pastorale se lărgesc şi se întrepătrund, generând perspective comune şi o angajare eclezială mai întrupată în teritoriu, oferindu-vă posibilitatea de a reînnoi stilurile şi limbajele credinţei în contextul real în care vă aflaţi.
Făcând teologie împreună, veţi descoperi că sunteţi un laborator care pregăteşte viitorii preoţi şi lucrători pastorali să trăiască relaţii ecleziale în stilul sinodal, în care diferiţii subiecţi ecleziali, slujiri şi carisme se completează reciproc, depăşind orice închidere.
Făcând teologia împreună, în sfârşit, veţi fi mai capabili să primiţi întrebările şi provocările contextului social şi cultural. De fapt, bogăţia istoriei din care proveniţi şi religiozitatea răspândită a poporului vostru nu şterg numeroasele probleme sociale, criza şomajului, fenomenul emigrării şi toate acele forme de opresiune, de sclavie şi de nedreptate care invocă o conştiinţă nouă şi o angajare îndrăzneaţă din partea tuturor. Formarea teologică contribuie la generarea unei gândiri critice şi profetice, reprezentând o investiţie culturală pentru viitor în măsură să dezamorseze logicile resemnării şi indiferenţei.
Vă încurajez să duceţi înainte acest proiect cu entuziasm, cu determinare şi fără a vă lăsa seduşi de ispita întoarcerii înapoi. Vă invit să visaţi o comunitate academică unde candidaţii la slujirea primită prin hirotonire, consacraţii şi consacratele, laicii şi laicele se formează împreună şi ajută comunităţile creştine să devină semn al evangheliei şi şantiere de speranţă.
Vă mulţumesc, preaiubiţilor, pentru angajarea voastră, pentru slujirea voastră generoasă, pentru răbdarea şi munca asiduă cu care construiţi acest mozaic de unitate şi de comuniune: aceasta ne ajută să locuim în lume între fidelitate şi creativitate, tradiţie şi noutate, unitate şi diversitate, mereu atenţi la ceea ce, şi astăzi, Duhul Domnului vrea să spună Bisericii.
Sfântul Francisc de Paola şi Preasfânta Maria Regina Apuliae să vă păzească şi să mijlocească pentru voi. Mulţumesc!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
