|
| © Vatican Media |
Papa Leon al XIV-lea: Angelus (15 martie 2026)
Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă!
Evanghelia din această a patra duminică din Postul Mare ne relatează vindecarea unui orb din naştere (cf. In 9,1-41). Prin simbolismul acestui episod, evanghelistul Ioan ne vorbeşte despre misterul mântuirii: pe când noi eram în întuneric, pe când omenirea umbla în întuneric (cf. Is 9,1), Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său ca lumină a lumii, pentru a deschide ochii orbilor şi a lumina viaţa noastră.
Profeţii anunţaseră că Mesia va deschide ochii orbilor (cf. Is 29,18; 35,5; Ps 146,8). Însuşi Isus acreditează propria misiune arătând că "orbii recapătă vederea" (Mt 11,4); şi se prezintă spunând: "Eu sunt lumina lumii" (In 8,12). Într-adevăr, putem spune că noi toţi suntem "orbi din naştere", pentru că singuri nu reuşim să vedem în profunzime misterul vieţii. De aceea, Dumnezeu s-a întrupat în Isus, pentru ca noroiul umanităţii noastre, frământat cu suflarea harului său, să poată primi o lumină nouă, capabilă să ne facă în sfârşit să ne vedem pe noi înşine, pe ceilalţi şi pe Dumnezeu în adevăr.
Este frapant faptul că de-a lungul secolelor s-a răspândit opinia, încă prezentă astăzi, conform căreia credinţa ar fi un fel de "salt în întuneric", o renunţare la gândire, astfel încât a avea credinţă ar însemna a crede "orbeşte". Evanghelia ne spune în schimb că, în contact cu Cristos, ochii se deschid, până acolo încât autorităţile religioase îl întreabă cu insistenţă pe orbul vindecat: "Cum ţi s-au deschis ochii?" (In 9,10); şi din nou: "Cum ţi-a deschis ochii?" (v. 26).
Fraţilor şi surorilor, şi noi, vindecaţi de iubirea lui Cristos, suntem chemaţi să trăim un creştinism "cu ochii deschişi". Credinţa nu este un act orb, o abdicare a raţiunii, o fixare în vreo certitudine religioasă care ne întoarce privirea de la lume. Dimpotrivă, credinţa ne ajută să privim "din punctul de vedere al lui Isus, cu ochii săi: este o participare la modul său de a vedea" (Enciclica Lumen fidei, 18) şi, de aceea, ne cere să "deschidem ochii", aşa cum făcea el, mai ales asupra suferinţelor celorlalţi şi asupra rănilor lumii.
Astăzi, în special, în faţa numeroaselor întrebări ale inimii umane şi cu situaţiile dramatice de nedreptate, de violenţă şi de suferinţă care marchează timpul nostru, avem nevoie de o credinţă trează, atentă şi profetică, care să deschidă ochii asupra întunericului lumii şi să aducă în ea lumina Evangheliei printr-o angajare de pace, de dreptate şi de solidaritate.
Să-i cerem Fecioarei Maria ca să mijlocească pentru noi, pentru ca lumina lui Cristos să ne deschidă ochii inimii noastre şi să putem da mărturie despre el cu simplitate şi curaj.
______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
De două săptămâni, popoarele din Orientul Mijlociu suferă violenţa atroce a războiului. Mii de persoane nevinovate au fost ucise şi foarte multe altele au fost constrânse să părăsească propriile case. Reînnoiesc apropierea mea rugătoare de toţi cei care şi-au pierdut pe cei dragi în atacurile care au lovit şcoli, spitale şi zone rezidenţiale.
Situaţia din Liban este un motiv de mare îngrijorare. Sper în drumuri de dialog care să poată sprijini autorităţile ţării în implementarea unor soluţii durabile la grava criză actuală, pentru binele comun al tuturor libanezilor.
În numele creştinilor din Orientul Mijlociu şi al tuturor femeilor şi bărbaţilor de bunăvoinţă, mă adresez celor responsabili de acest conflict: încetaţi focul! Să se redeschidă parcursurile de dialog! Violenţa nu va putea duce niciodată la dreptatea, la stabilitatea şi la pacea pe care popoarele le aşteaptă.
Vă urez bun venit tuturor, prezenţi astăzi în Piaţa "Sfântul Petru"!
Salut credincioşii veniţi din Valencia şi Barcelona din Spania, precum şi pe cei din Palermo.
Primesc cu bucurie câteva grupuri de tineri care se pregătesc să primească sacramentul Mirului: din Berceto, Dieceza de Parma; din Tuto, Dieceza de Florenţa; din Torre Maina şi Gorzano, Dieceza de Modena-Nonantola. Salut, de asemenea, tinerii din Parohia "Sfântul Grigore cel Mare" din Roma şi adolescenţii din Capriano del Colle şi Azzano Mella, Dieceza de Brescia.
Vă urez tuturor o duminică frumoasă.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
