|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă!
Evanghelia liturgiei de astăzi (Mt 11,25-30) ne invită să împărtăşim lauda pe care Isus o înalţă Tatălui, "Domnul cerului şi al pământului" (v. 25). Fiul lui Dumnezeu, făcut om, îşi manifestă iubirea implicând fiecare creatură în această mulţumire.
Simplitatea unui gest atât de spontan şi bucuros corespunde stilului lui Dumnezeu, căruia îi place să se reveleze "celor mici", rămânând în acelaşi timp ascuns "de cei înţelepţi şi pricepuţi" (cf. v. 25). Într-adevăr, ei sunt atât de plini de propriile idei încât nu reuşesc să recunoască prezenţa lui Cristos, Mesia care îşi vizitează poporul. Înţelepciunea umană devine atunci aroganţă, iar doctrina se degradează în mândrie. Adevărata înţelepciune a lui Dumnezeu se revelează în schimb în smerenia trupului, iar învăţătura sa se adresează celor care se luptă cel mai mult: "Veniţi la mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi" (v. 28), spune Domnul. A merge la Isus înseamnă a răspunde iubirii sale şi a împărtăşi viaţa sa până la cruce, aşa cum El însuşi a explicat: "Dacă cineva vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze" (Mt 16,24). Tocmai această dăruire de sine din iubire este "jugul" lui Isus (cf. Mt 11,29), adică sinteza învăţăturii sale, inima înţelepciunii sale, arzătoare de caritate faţă de toţi.
Fraţilor şi surorilor, cum poate fi greutatea crucii "uşoară" şi "plăcută" (cf. v. 30)? Pentru un singur motiv: pentru că Domnul o poartă primul şi cu noi toţi, neabandonându-ne niciodată în faţa a ceea ce ne apasă. Ca învăţător autentic, Isus ia asupra sa povara umanităţii rănite de rău, pentru a o îngriji. Înţelepciunea pe care ne-o dăruieşte este astfel o vestire de mântuire, iar jugul său ne ridică de la fiecare cădere. Urmându-l pe Cristos, drumul nostru nu este aşadar o asceză mortificantă: este o şcoală a libertăţii, care ia în serios drama istoriei şi îi luminează întotdeauna sensul, mai ales în momentele cele mai întunecate. Într-adevăr, numai în crucea lui Isus este răscumpărat răul: numai în pătimirea sa oboseala noastră muritoare îşi găseşte mângâiere şi răscumpărare.
În sclavie, Cristos este eliberare. Sub flagelul războiului, Cristos este speranţă. În ceasul păcatului, Cristos este iertare. Aceasta este adevărata înţelepciune, adică drumul pe care dorim să-l parcurgem împreună, uniţi ca discipoli în numele său. Isus ne învaţă aceasta ca Fiu, devenind fratele nostru: cu puterea Duhului Sfânt, El însuşi manifestă Bisericii adevărul lui Dumnezeu şi al omenirii, pentru că "nimeni nu-l cunoaşte pe Tatăl decât Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-l descopere" (v. 27).
Preaiubiţilor, în timp ce îi mulţumim Domnului pentru această încredere plină de iubire, să cerem mijlocirea Mariei, Regina Păcii, pentru binele Bisericii şi al întregii lumi.
______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Joia trecută, 2 iulie, la Sanctuarul din Tac Say din Vietnam, a fost beatificat preotul Francisc Xavier Tru’o’ng Bǚu, ucis în 1946 din ură faţă de credinţă. Într-un context de opresiune şi violenţă, s-a ridicat ca apărător al drepturilor oamenilor şi nu şi-a abandonat enoriaşii. Fie ca mijlocirea şi rugăciunile sale să-i susţină pe lucrătorii Evangheliei care, chiar şi astăzi, se află în situaţii de persecuţie.
Vă salut cu afecţiune pe toţi cei prezenţi astăzi în Piaţa Sfântul Petru!
[În portugheză şi spaniolă] Le urez bun venit pelerinilor din Brazilia şi Corului Universităţii din Mérida din Venezuela. Îi amintesc mereu în rugăciunile mele pe victimele cutremurului şi pe întregul popor venezuelean: Domnul să-i susţină în aceste momente dificile.
Salut mai multe grupuri poloneze: preoţii nou hirotoniţi din Ordinul Fraţilor Minori Capucini din Provincia Cracovia; Corul de copii din Arhidieceza de Łódź, însoţit de episcopul auxiliar, şi grupul din Dieceza de Legnica.
Salut tinerii din Bellagio şi Corul "Jubilaeum" din Augusta, Sicilia, împreună cu primarul şi parohul.
Vă doresc tuturor o duminică frumoasă!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
