|
| © Vatican Media |
Papa Leon al XIV-lea: Angelus (22 martie 2026)
Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă!
În această a cincea duminică din Postul Mare, în liturgie este proclamată Evanghelia învierii lui Lazăr (cf. In 11,1-45).
În itinerarul Postului Mare, acesta este un semn care vorbeşte despre victoria lui Cristos asupra morţii şi despre darul vieţii veşnice, pe care îl primim la Botez (cf. Catehismul Bisericii Catolice, 1265). Astăzi, Isus ne spune şi nouă, aşa cum i-a spus Martei, sora lui Lazăr: "Eu sunt învierea şi viaţa; cine crede în mine, chiar dacă va muri, va trăi; şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci" (In 11,25-26).
Liturgia ne invită astfel să retrăim în această lumină, în timpul iminentei Săptămâni Sfinte, evenimentele Pătimirii Domnului - intrarea în Ierusalim, ultima Cină, procesul, răstignirea, îngroparea - pentru a le înţelege sensul cel mai autentic şi a ne deschide darului de har pe care îl conţin.
De fapt, în Cristos Înviat, biruitor al morţii şi viu în noi prin harul Botezului, aceste evenimente găsesc împlinirea lor, pentru mântuirea şi plinătatea noastră de viaţă.
Harul său luminează această lume, care pare în continuă căutare de noutate şi de schimbare, chiar şi cu preţul sacrificării lucrurilor importante - timp, energii, valori, afecte - ca şi cum faima, bunurile materiale, divertismentul, relaţiile efemere ar putea să ne umple inima sau să ne facă nemuritori. Este simptomul unei nevoi de infinit pe care fiecare dintre noi o poartă în sine, al cărei răspuns, însă, nu poate fi încredinţat la ceea ce trece. Nimic finit nu poate potoli setea noastră interioară, pentru că noi suntem creaţi pentru Dumnezeu şi nu găsim pace până nu ne odihnim în el (cf. Confessiones, I, 1.1).
Relatarea învierii lui Lazăr ne invită, aşadar, să ascultăm această nevoie profundă şi, cu forţa Duhului Sfânt, să eliberăm inimile noastre de obiceiuri, condiţionări şi moduri de gândire care, ca nişte bolovani, ne închid în mormântul egoismului, materialismului, violenţei, superficialităţii. În aceste locuri nu există viaţă, ci numai rătăcire, nemulţumire şi singurătate.
Isus ne strigă şi nouă: "Ieşi afară!" (In 11,43), îndemnându-ne să ieşim, regeneraţi de harul său, din aceste spaţii înguste, pentru a merge în lumina iubirii, ca femei şi bărbaţi noi, capabili să spere şi să iubească după modelul carităţii sale infinite, fără calcule şi fără măsură.
Fecioara Maria să ne ajute să trăim aceste zile sfinte în acest fel: cu credinţa sa, cu încrederea sa, cu fidelitatea sa, pentru ca să se reînnoiască şi pentru noi, în fiecare zi, experienţa luminoasă a întâlnirii cu Fiul săi înviat.
______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Continui să urmăresc cu consternare situaţia din Orientul Mijlociu, precum şi în alte regiuni ale lumii sfâşiate de război şi de violenţă. Nu putem rămâne în tăcere în faţa suferinţei atâtor persoane, victime lipsite de apărare ale acestor conflicte. Ceea ce îi răneşte pe ei, răneşte întreaga omenire. Moartea şi durerea provocate de aceste războaie sunt un scandal pentru întreaga familie umană şi un strigăt către Dumnezeu! Reînnoiesc cu forţă apelul de a persevera în rugăciune, pentru ca ostilităţile să înceteze şi să se poată deschide în sfârşit drumuri de pace întemeiate pe dialogul sincer şi pe respectarea demnităţii fiecărei persoane umane.
Astăzi, la Roma, are loc marele Maraton, cu foarte mulţi sportivi din întreaga lume. Acesta este un semn de speranţă! Fie ca sportul să deschidă cărări de pace, de incluziune socială şi de spiritualitate.
Adresez din inimă salutul meu vouă tuturor, romani şi pelerini din diferite ţări, în special celor din Dieceza de Córdoba din Spania.
Îi primesc cu bucurie pe credincioşii din Belluno şi Pordenone, din Crotone şi din Parohia "Santa Maria delle Grazie" din Roma. Îi salut pe tinerii din Nave, Dieceza de Brescia, grupul de candidaţi la Mir din Dieceza de Florenţa şi pe reprezentanţii Asociaţiei Administratorilor de Hoteluri.
Urez tuturor o duminică frumoasă!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
