Călătoria apostolică a Sanctităţii Sale Leon al XIV-lea
în Turcia şi în Liban
cu pelerinaj la İznik (Turcia)
cu ocazia celei de-a 1700-a aniversări a Primului Conciliu din Niceea
(27 noiembrie – 2 decembrie 2025)
Sfânta Liturghie - Duminica I din Advent
"Volkswagen Arena" (Istanbul), sâmbătă, 29 noiembrie 2025
Iubiţi fraţi şi surori,
|
| © Vatican Media |
În acest context, prima lectură (cf. Is 2,1-5) a Liturghiei de astăzi provine dintr-unul din cele mai frumoase pasaje din cartea profetului Isaia, unde răsună invitaţia, chemând toate popoarele, să urce pe muntele Domnului (cf. v. 3), loc de lumină şi pace. Aş dori, aşadar, să medităm împreună la ce înseamnă a face parte din Biserică, reflectând asupra unora dintre imaginile prezentate în acest text.
Prima imagine este cea a muntelui "întemeiat ca cel mai înalt dintre munţi" (cf. Is 2,2). Ne aminteşte că roadele acţiunii lui Dumnezeu în viaţa noastră sunt un dar nu numai pentru noi, ci pentru toţi. Sionul este o cetate aşezată pe munte şi simbol al unei comunităţi renăscute în fidelitate. Frumuseţea sa este un far de lumină pentru bărbaţii şi femeile din toate locurile şi foloseşte ca o reamintire a faptului că bucuria binelui este contagioasă. Vieţile multor sfinţi confirmă acest lucru. Sfântul Petru îl întâlneşte pe Isus graţie entuziasmului fratelui său Andrei (cf. In 1,40-42), care a fost condus la Domnul, împreună cu apostolul Ioan, de zelul lui Ioan Botezătorul. Sfântul Augustin, secole mai târziu, ajunge la Cristos graţie predicii arzătoare a Sfântului Ambroziu şi există multe exemple similare.
Găsim aici o invitaţie de a reînnoi puterea propriei noastre mărturii de credinţă. Sfântul Ioan Gură de Aur, un mare păstor al acestei Biserici, a vorbit despre atracţia sfinţeniei ca despre un semn mai elocvent decât multe miracole. El spunea: "Minunea se întâmplă şi trece, dar viaţa creştină rămâne şi zideşte neîncetat" (Comentariu la Evanghelia Sfântului Matei, 43, 5). În concluzie, a îndemnat: "Să veghem, deci, asupra noastră, ca să putem şi folosi altora" (ibid.). Dragi prieteni, dacă vrem cu adevărat să-i ajutăm pe oamenii pe care îi întâlnim, să "veghem" asupra noastră, aşa cum recomandă evanghelia (cf. Mt 24,42) cultivând credinţa noastră cu rugăciunea, cu sacramentele, trăind-o cu consecvenţă în caritate şi lepădând - aşa cum ne spune Sfântul Paul în a doua lectură - lucrările întunericului şi îmbrăcându-ne cu armele luminii (cf. Rom 13,12). Domnul, pe care îl aşteptăm în glorie la sfârşitul timpurilor, vine în fiecare zi să bată la uşa noastră. Să fim pregătiţi pentru el (cf. Mt 24,44), angajaţi cu sinceritate să trăim o viaţă bună, după exemplul numeroşilor sfinţi şi sfinte care au locuit în acest pământ de-a lungul veacurilor.
A doua imagine care ne vine de la profetul Isaia este cea a unei lumi în care domneşte pacea. Iată cum o descrie el: "Vor schimba săbiile lor în fiare de plug şi suliţele lor în seceri. Niciun neam nu va mai ridica sabia împotriva altui neam şi nu vor mai învăţa războiul" (Is 2,4). Cât de urgentă este această chemare pentru noi astăzi! Cât de mare este nevoia de pace, unitate şi reconciliere în jurul nostru, în noi şi între noi! Care poate fi contribuţia noastră ca răspuns?
Pentru a înţelege mai bine acest lucru, să privim logoul acestei călătorii, în care una dintre imaginile alese este cea a unui pod. Ne poate duce cu gândul şi la celebrul viaduct mare din acest oraş, care traversează strâmtoarea Bosfor şi uneşte două continente: Asia şi Europa. De-a lungul timpului, au fost adăugate alte două traversări, astfel încât există acum trei puncte de legătură între cele două maluri. Aceste trei mari structuri de comunicare, schimb şi întâlnire sunt impresionante de privit, dar totuşi atât de mici şi fragile în comparaţie cu imensele teritorii pe care le conectează.
Tripla lor deschidere peste Strâmtoare ne aminteşte de importanţa eforturilor noastre comune de a construi punţi de unitate pe trei niveluri: în cadrul comunităţii, în relaţiile ecumenice cu membrii altor confesiuni creştine şi în întâlnirile noastre cu fraţii şi surorile care aparţin altor religii. A avea grijă de aceste trei legături, a le întări şi a le extinde în orice mod posibil, face parte din vocaţia noastră de a fi o cetate aşezată pe un munte (cf. Mt 5,14-16).
Prima legătură de unitate pe care tocmai am menţionat-o este cea din interiorul acestei Biserici, care în această ţară este formată din patru tradiţii liturgice diferite - latină, armeană, caldeeană şi siriacă. Fiecare dintre ele contribuie cu propria sa bogăţie spirituală, istorică şi eclezială. Împărtăşirea acestor diferenţe demonstrează clar una dintre cele mai frumoase trăsături ale chipului Miresei lui Cristos: o catolicitate care uneşte. Unitatea care ne leagă în jurul altarului este un dar de la Dumnezeu. Ca atare, este puternică şi invincibilă, pentru că este lucrarea harului său. În acelaşi timp, însă, realizarea acestei unităţi în timp ne este încredinţată nouă, eforturilor noastre. Din acest motiv, asemenea podurilor peste Bosfor, unitatea are nevoie de îngrijire, atenţie şi "întreţinere", pentru ca fundamentele sale să rămână solide şi să nu fie slăbite de timp şi vicisitudini. Cu privirea îndreptată spre muntele făgăduit, imagine a Ierusalimului ceresc, care este destinaţia şi mama noastră (cf. Gal 4,26), să facem tot posibilul, aşadar, să cultivăm şi să întărim legăturile care ne unesc, pentru a ne îmbogăţi reciproc şi a fi în faţa lumii un semn credibil al iubirii universale şi infinite a Domnului.
A doua legătură de unitate pe care o sugerează această liturgie este ecumenismul. Acest lucru este atestat şi de prezenţa reprezentanţilor altor confesiuni creştine, pe care îi salut cu căldură. Într-adevăr, aceeaşi credinţă în Isus, Mântuitorul nostru, ne uneşte nu numai pe noi, cei din Biserica catolică, ci şi pe toţi fraţii şi surorile noastre care aparţin altor Biserici creştine. Am experimentat acest lucru ieri în rugăciunea noastră de la İznik. Şi aceasta este o cale pe care o parcurgem împreună de ceva vreme. Sfântul Ioan al XXIII-lea, care a fost legat de acest pământ prin legături profunde de afect reciproc, a fost un mare promotor şi martor al comuniunii ecumenice. De aceea, în timp ce cerem, după cuvintele Papei Ioan, ca "marele mister al acelei unităţi pe care Cristos Isus a cerut-o Tatălui ceresc cu rugăciuni arzătoare în ajunul jertfei sale să se împlinească" (Discurs de deschidere al Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican, 11 octombrie 1962, 8.2), reînnoim astăzi "da"-ul nostru către unitate, "ca toţi să fie una" (In 17,21), ut unum sint.
A treia legătură de unitate, la care ne cheamă cuvântul lui Dumnezeu, este cea cu membrii comunităţilor necreştine. Trăim într-o lume în care religia este prea adesea folosită pentru a justifica războaie şi atrocităţi. Aşa cum a declarat Conciliul al II-lea din Vatican, însă, "atitudinea fiinţelor umane faţă de Dumnezeu Tatăl şi cea a unui om faţă de semenii săi sunt atât de strâns legate încât Scriptura spune: «Cine nu iubeşte, nu-l cunoaşte pe Dumnezeu» (1In 4,8)" (Declaraţia Nostra Aetate, 5). De aceea, vrem să mergem împreună apreciind ceea ce ne uneşte, dărâmând zidurile prejudecăţilor şi neîncrederii, promovând cunoaşterea şi stima reciprocă pentru a oferi tuturor un mesaj puternic de speranţă şi o invitaţie de a deveni "făcători de pace" (Mt 5,9).
Dragi prieteni, să facem din aceste valori propunerile noastre pentru timpul Adventului şi cu atât mai mult pentru viaţa noastră personală şi comunitară. Călătorim ca pe un pod care leagă pământul de cer, un pod pe care Domnul l-a construit pentru noi. Să ne ţinem mereu ochii aţintiţi pe ambele maluri, pentru a-l putea iubi pe Dumnezeu şi pe fraţii noştri din toată inima, pentru a merge împreună şi a ne găsi într-o zi uniţi în casa Tatălui.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
Din arhiva ercis.ro:
Papa Leon al XIV-lea: Mă gândeam să ies la pensie, în schimb am capitulat în faţa lui Dumnezeu
În tăcere şi cu braţele deschise, rugăciunea papei în portul din Beirut
Papa în Liban: Sfânta Liturghie ("Beirut Waterfront", Beirut, marţi, 2 decembrie 2025)
Conferinţa de presă a pontifului în timpul zborului de la Istanbul la Beirut (30 noiembrie 2025)
Papa în Turcia: Doxologia (29 noiembrie)
Leon al XIV-lea în "Moscheea albastră" din Istanbul, vizită în spirit de reculegere şi ascultare
Papa Leon al XIV-lea: În drum spre unitate până la Ierusalim în Jubileul din 2033
Ce reprezintă logourile şi motourile pentru călătoria Papei Leon al XIV-lea în Turcia şi Liban?
Papa Leon al XIV-lea: Salut adresat jurnaliştilor în timpul zborului spre Ankara (27 noiembrie 2025)
Cardinalul Parolin: În Orientul Mijlociu papa va fi mesager de armonie, dialog şi pace
Cardinalul Koch: Papa la Niceea, un mesaj pentru unitatea tuturor creştinilor
