Călătoria apostolică a Sanctităţii Sale Leon al XIV-lea
în Turcia şi în Liban
cu pelerinaj la İznik (Turcia)
cu ocazia celei de-a 1700-a aniversări a Primului Conciliu din Niceea
(27 noiembrie – 2 decembrie 2025)
Întâlnire ecumenică de rugăciune la săpăturile arheologice de la Bazilica antică "Sfântul Neofit"
İznik, vineri, 28 noiembrie 2025
Iubiţi fraţi şi surori,
|
| © Vatican Media |
Această întrebare este deosebit de importantă pentru creştini, care riscă să-l reducă pe Isus Cristos la un fel de lider charismatic sau supraom, o denaturare care duce în cele din urmă la tristeţe şi confuzie (cf. Leon al XIV-lea, Omilia, Sfânta Liturghie Pro Ecclesia, 9 mai 2025). Negând divinitatea lui Cristos, Arius l-a redus la un simplu intermediar între Dumnezeu şi omenire, ignorând realitatea Întrupării, astfel încât divinul şi umanul au rămas iremediabil separate. Dar dacă Dumnezeu nu s-a făcut om, cum pot creaturile muritoare să participe la viaţa sa nemuritoare? Ceea ce a fost în joc la Niceea şi este în joc şi astăzi este credinţa noastră în Dumnezeul care, în Isus Cristos, s-a făcut asemenea nouă pentru a ne face "părtaşi de natura divină" (2Pt 1,4; cf. Sfântul Irineu, Adversus Haereses, 3, 19; Sfântul Atanasiu, De Incarnatione, 54, 3).
Această mărturisire cristologică de credinţă este de o importanţă fundamentală în drumul pe care creştinii îl parcurg spre deplina comuniune. Căci este împărtăşită de toate Bisericile şi Comunităţile creştine din întreaga lume, inclusiv de cele care, din diferite motive, nu folosesc Crezul niceeano-constantinopolitan în liturgiile lor. Într-adevăr, credinţa "într-unul Domn Isus Cristos, Fiul Unicul Născut al lui Dumnezeu, născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii... de o fiinţă cu Tatăl" (Crezul niceeano-constantinopolitan) este o legătură profundă care deja îi uneşte pe toţi creştinii. În acest sens, pentru a-l cita pe Sfântul Augustin, în contextul ecumenic putem spune şi că "deşi noi, creştinii, suntem mulţi, într-unul Cristos suntem una" (Expunere la Psalmul 127). Prin urmare, conştienţi că suntem deja uniţi printr-o legătură atât de profundă, putem continua drumul nostru de aderare tot mai profundă la cuvântul lui Dumnezeu revelat în Isus Cristos, sub călăuzirea Duhului Sfânt, în iubire şi dialog reciproc. În acest fel, suntem cu toţii invitaţi să depăşim scandalul diviziunilor care, din păcate, încă există şi să cultivăm dorinţa de unitate pentru care Domnul Isus s-a rugat şi şi-a dat viaţa. Cu cât suntem mai împăcaţi, cu atât noi, creştinii, putem da o mărturie credibilă despre evanghelia lui Isus Cristos, care este o proclamaţie de speranţă pentru toţi. Mai mult, este un mesaj de pace şi fraternitate universală care transcende graniţele comunităţilor şi naţiunilor noastre (cf. Francisc, Discurs adresat participanţilor la Sesiunea Plenară a Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, 6 mai 2022).
Astăzi, întreaga omenire afectată de violenţă şi conflicte tânjeşte după reconciliere. Dorinţa de deplină comuniune între toţi cei care cred în Isus Cristos este întotdeauna însoţită de căutarea fraternităţii între toţi oamenii. În Crezul de la Niceea, ne mărturisim credinţa "într-unul Dumnezeu, Tatăl". Totuşi, nu ar fi posibil să-l invocăm pe Dumnezeu ca Tată dacă am refuza să-i recunoaştem ca fraţi şi surori pe toţi ceilalţi bărbaţi şi femei, care sunt creaţi după chipul lui Dumnezeu (cf. Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Declaraţia Nostra Aetate, 5). Există o fraternitate universală a bărbaţilor şi femeilor, indiferent de etnie, naţionalitate, religie sau perspective personale. Religiile, prin însăşi natura lor, sunt depozitare ale acestui adevăr şi ar trebui să încurajeze indivizii, grupurile şi popoarele să recunoască acest lucru şi să-l pună în practică (cf. Leon al XIV-lea, Discurs la încheierea Întâlnirii de Rugăciune pentru Pace, 28 octombrie 2025). În plus, trebuie să respingem cu tărie utilizarea religiei pentru justificarea războiului, a violenţei sau a oricărei forme de fundamentalism sau fanatism. În schimb, căile de urmat sunt cele ale întâlnirii fraterne, ale dialogului şi ale cooperării.
Sunt profund recunoscător Sanctităţii Sale Bartolomeu, pentru că a decis cu mare înţelepciune şi previziune să comemoreze împreună cea de-a 1700-a aniversare a Conciliului din Niceea chiar în locul în care s-a ţinut. De asemenea, le mulţumesc călduros conducătorilor Bisericilor şi reprezentanţilor Comuniunilor Creştine Mondiale care au acceptat invitaţia de a participa la acest eveniment. Fie ca Dumnezeu Tatăl, atotputernic şi milostiv, să asculte rugăciunile fierbinţi pe care i le înălţăm astăzi şi să ne facă aşa încât această aniversare importantă să aducă roade îmbelşugate de reconciliere, unitate şi pace.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
Din arhiva ercis.ro:
Papa Leon al XIV-lea: Mă gândeam să ies la pensie, în schimb am capitulat în faţa lui Dumnezeu
În tăcere şi cu braţele deschise, rugăciunea papei în portul din Beirut
Papa în Liban: Sfânta Liturghie ("Beirut Waterfront", Beirut, marţi, 2 decembrie 2025)
Conferinţa de presă a pontifului în timpul zborului de la Istanbul la Beirut (30 noiembrie 2025)
Papa în Turcia: Doxologia (29 noiembrie)
Leon al XIV-lea în "Moscheea albastră" din Istanbul, vizită în spirit de reculegere şi ascultare
Papa Leon al XIV-lea: În drum spre unitate până la Ierusalim în Jubileul din 2033
Ce reprezintă logourile şi motourile pentru călătoria Papei Leon al XIV-lea în Turcia şi Liban?
Papa Leon al XIV-lea: Salut adresat jurnaliştilor în timpul zborului spre Ankara (27 noiembrie 2025)
Cardinalul Parolin: În Orientul Mijlociu papa va fi mesager de armonie, dialog şi pace
Cardinalul Koch: Papa la Niceea, un mesaj pentru unitatea tuturor creştinilor
